CĂTĂLINA CONSTANTINESCU, ABN AMRO: "Dobânzile mult prea ridicate pot conduce la o încetinire abruptă a economiei"

• Ionuţ Dumitru, Raiffeisen: Situaţia de creditor net pentru bănci a BNR ar fi una normală

Se observă tot mai mult, în ultimele luni, tendinţa băncilor de a majora dobânzile la depozite, mai rapid decât cele la credite, cauza reprezentând-o problemele de lichiditate pe care le au băncile, excesul de lichiditate din piaţă dispărând aproape în totalitate, ne-a explicat Ionuţ Dumitru, economist şef al Raiffeisen Bank.

Pe piaţa interbancară, aceas­ta problemă se observă prin nivelul ridicat pe care dobânzile ROBID/ROBOR (rata medie a dobânzii la depozite atrase/plasate pe piaţa interbancară) îl au începând cu luna august. Acestea s-au situat permanent peste nivelul dobânzii cheie (în jurul valorilor de 13% comparativ cu dobânda de politică monetară de 10,25%), spre deosebire de perioadele în care, după expirarea perioadei de constituire de către bănci a rezervelor minime obligatorii (data de 23 a fiecărei luni), acestea scădeau la jumătate deoarece cererea de lichiditate se reducea considerabil.

Cătălina Constantinescu, economistul şef al ABN Amro, susţine că modul în care s-a comportat Banca Naţională în ultima perioadă în ceea ce priveşte controlul lichidităţii induce un grad ridicat de incertitudine pentru viitoarea condui­tă a politicii monetare.

Dobânda de politică monetară, consideră domnia sa, ar trebui să fie reprezentativă, dar faptul că lichiditatea scăzută din sistemul bancar şi lipsa injecţiilor de lichiditate de către BNR au ţinut ratele de dobândă de pe piaţa monetară mult peste nivelul dobânzii cheie (12-14% în ultimele două-trei săptămâni), aceasta şi-a pierdut rolul de semnal. Aparentul confort pe care BNR îl afişează faţă de dobânzile ridicate (tocmai prin lipsa de reacţie) creează o mare incertitudine cu atat mai mult cu cât se ştie faptul că nişte dobânzi mult prea ridicate pot conduce la o incetinire abruptă a economiei (tocmai BNR menţiona acest lucru), ne-a declarat economistul ABN Amro, adăugând că este evident că pe moment, dobânda reala este destul de ridicată.

Ella Kallai, economist şef al Alpha Bank, a subliniat: "Această situaţie arată de fapt, că politica monetară este mai restrictivă decât pare să fie cand o judecam după rata dobânzii de referinţă", a menţionat reprezentantul Alpha Bank.

Creşterea dobânzilor de pe piaţa interbancară este urmată de majorarea de către bănci a dobânzilor la depozite iar viteza cu care acest mecanism de transmitere are loc arată nevoia de resurse financiare în cadrul sistemului bancar, susţine doamna Kallai.

Economistul Raiffeisen susţine: Deşi BNR a crescut dobânda de politică monetară cu 3,25 puncte procentuale în perioada noiembrie 2007 - august 2008, dobânda la depozitele atrase de la clienţi în lei a crescut cu peste 3 puncte procentuale, în timp ce dobânda la creditele noi şi cele existente în sold acordate persoanelor fizice în lei a crescut doar cu circa 1%. "Probabil că băncile vor deveni dependente de finanţarea de la BNR, situaţie absolut normală pentru o ţară dezvoltată în care, în mod tipic, banca centrală este în poziţie de creditor net, băncile comerciale fiind nevoite să apeleze la fonduri de la banca centrală pentru a finanţa creditarea". În plus, domnia sa a adăugat că poziţia de creditor net îi permite băncii centrale să aibă o influenţă mai eficientă asupra creditării iar canalul clasic al ratei dobânzii prin care se transmite politica monetară asupra obiectivului final de stabilitate a preţurilor, ar fi mai eficace. În România însă, ca de altfel şi în cazul altor ţări în tranziţie, BNR a fost nevoită să sterilizeze lichiditatea excedentară pe care economia nu a putut să o absoarbă în creditare, a mai menţionat economistul Raiffeisen.

"Problema este însă legată de lipsa portofoliilor de titluri de stat (active eligibile) cu care băncile pot colateraliza facilitatea de creditare de la BNR sau cu care să participe la operaţiuni repo", consideră analistul. Piaţa secundară a titlurilor de stat este insuficient de lichidă, volumele fiind destul de mici, în principal datorită unor emisiuni reduse de titluri de stat pe piaţa primară ne-a declarat Ionuţ Dumitru, adăugând că soluţia ar putea fi revitalizarea emisiunilor de titluri de stat de către Ministerul Economiei şi Finanţelor şi/sau acceptarea şi a altor titluri emise de corporaţii nefinanciare sau chiar portofolii de credite, aşa cum procedează Banca Centrală Europeană în cadrul Eurosistem-ului.

Economistul este de părere că altă soluţie pentru rezolvarea problemelor de lichiditate ar putea fi reducerea rezervelor minime obligatorii la lei.

Ella Kallai apreciază că probabil această situaţie va fi una de durată, cel puţin atât cât criza financiară internaţională va mai dura. Ajustarea tuturor dobânzilor (active şi pasive) la noua situaţie, în sensul majorării, este un proces de durată şi depinde de percepţia fiecărei bănci asupra persistenţei acestei conjuncturi ne-a declarat domnia sa. "Trecem, la nivel global, de la o perioadă caracterizată prin bani ieftini la o perioadă cu bani mai scumpi. România este şi ea afectată de această schimbare, unul dintre efecte fiind că dobânzile de pe piaţa interbancară sunt mai mari faţă de dobânda de referinţă", susţine economistul Alpha Bank.