Cazul Baranga

Dacă cineva mai are îndoieli că, în România, viaţa bate filmul, înseamnă că nu s-a uitat la ştiri. A mai fost arestat un falsificator de diplome. De data asta omul nu a plagiat, a pus mâna şi a falsificat direct... diploma de bacalaureat.

Acesta a fost doar începutul unei frumoase cariere. Din strungar, a ajuns licenţiat al unei universităţi. Una dintre numeroasele fabrici de diplome care au răsărit ca ciupercile după ploaie în România social-democrată. După care a mai colecţionat o diplomă postuniversitară emisă de Academia de Poliţie. Pe asta bănuiesc că nu a avut de ce să o falsifice, oricum acolo se emit diplome, din câte se pare, pe bandă rulantă. Plus o diplomă de doctor, emisă de universitatea Valahia din Târgovişte. Falsă şi aceasta? Nu rezultă clar din presă şi suspectez că nu e nici o diferenţă.

Personajul se numeşte Laurenţiu Baranga. Partea halucinantă din toată această afacere nu este acuzaţia de fals. În fond, ce este aşa de special aici? Am devenit insensibili la genul acesta de derapaje, precum vietăţile care trăiesc în preajma unui hoit. Asta este, trecem mai departe... Dar nu, mai este. Laurenţiu Baranga a fost numit şef la ditamai Oficiul de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

Vasăzică, într-una dintre cele mai importante poziţii din sistemul de apărare a statului de mafioţi şi de corupţi a fost instalat un escroc serial. Cu semnătura Primului-Ministru.

Vă daţi seama în ce ţară trăim? Să o luăm pe rând. O numire la un asemenea nivel se face, în România, după verificări efectuate de "serviciile de informaţii". În speţă, SRI. Am afirmat în repetate rânduri că aceste servicii au devenit un pericol public. Am avut dreptate. În cazul Baranga, au fost prinse în ofsaid. Omul a fost numit şi a mâncat salariu luni bune. Nu era normal ca cineva să îl tragă de mânecă pe Ludovic Orban înainte să semneze pentru el?

Baranga ilustrează perfect genul de indivizi care s-au căţărat la manetele Statului după revoluţie. Pe undeva, cred că este nedreptăţit. Alţii au furat şi au înşelat încă şi mai mult, dar cu toate acestea nu sunt luaţi cu cătuşele. Unii sunt şi acum în posturi călduţe. Cei mai mulţi politicieni din aceia care apar la televizor sunt din această categorie.

Îl mai ţineţi minte pe Dan Iosif? Luat la Cotroceni sub aripa lui Ion Iliescu, el făcuse puşcărie înainte de 1989. Devenit consilier prezidenţial, a fost implicat într-o serie de scandaluri. Avea acasă un fel de grădină zoologică.

Sau pe Darius Vâlcov. Prins cu tablouri ascunse prin cavouri, Vâlcov a fost condamnat, în primă instanţă, la 6 ani şi jumătate de zdup. Dezvăluit ca plagiator, a făcut legea la Guvern sub alt plagiator, Victor-Viorel Ponta.

Baranga poza în conferenţiar universitar, din câte citesc în presă, din 2012. Cu o diplomă care, spunea el, era din 2011. Însemnă că cei din jurul său aveau, la rândul lor, o problemă. Cât de naiv să fii (folosesc termenul "naiv" ca un substitut pentru ceva nepublicabil) pentru a crede că cineva care ia azi un doctorat poate ajunge conferenţiar peste doar un an?

Dar uite că s-au găsit destui. Un ziar îl descria pe Baranga ca "provenind dintr-o lume a succesului profund şi discret... Foarte şlefuit spiritual, îmbrăcat soft, cu o gestică şi un vocabular sub control". Năucitor.

Dacă Baranga ar fi fost un caz izolat, încă ne-am mai fi amuzat. Dar iată că nu este. Apropos, s-a descoperit cartea aceea de analiză matematică pe care fostul Prim-Ministru Grindeanu pretindea că a publicat-o? Sau teza de doctorat al lui Mihnea Costoiu, rector la Universitatea Politehnică din Bucureşti?

Ştiu că mulţi dintre concetăţenii noştri au alte preocupări. Pandemia, locurile de muncă. Îi înţeleg. Pentru unii, acestea sunt doar bufonerii aproape nevinovate. Ce rău poate să facă societăţii cineva care îşi falsifică o diplomă? Poate că vrea ceva să pună şi el pe perete, nimic mai mult.

Greşit. Diplomele acestea sunt certificate. Sunt precum un card electronic care asigură accesul într-o clădire. Sunt precum banii din buzunarele noastre, un semn al valorii. Ei le falsifică pentru a-şi asigura o poziţie dominantă.

De unde sifonează bani şi alte resurse. Înţeleg că lui Baranga i se aduce acuzaţia că ar fi încasat nejustificat peste 600.000 de RON. Dar adevărata pagubă este alta. Ce a făcut unul ca Baranga dintr-o instituţie esenţială în apărarea statului şi a societăţii? Eu nu am auzit, în ultimele luni, de nimeni prins de cei de la Spălarea Banilor. Să deduc de aici că nimeni nu spală bani în România? Sau că de fapt instituţiile sunt captive lumii interlope?

Iată un exemplu. Rise Project a scris recent despre măşti importate de la firme legate de triadele chinezeşti. Măştile sunt neconforme. Le pui pe faţă şi te alegi cu Covid-19.

Mă pregăteam să închei, când m-am gândit să verific ştirile. Comisarul şef al serviciului de Permise Auto din Iaşi a fost prins băut la volan. Absolut, suntem dincolo orice imaginaţie.