Curtea Constituţională a României (CCR) a decis astăzi că prevederile unui articol din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, referitor la tentativa de abuz în serviciu, sunt neconstituţionale, potrivit unui comunicat de presă al instituţiei.
Plenul Curţii a luat în dezbatere, în şedinţa de astăzi, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.15 din Legea nr.78/2000, raportat la art. 132 din acelaşi act normativ şi la art. 297 alin.(1) din Codul penal.
CCR menţionează: "Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: Art.15 din Legea nr.78/2000: «Tentativa la infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune se pedepseşte»; Art.132 din Legea nr.78/2000: «În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime»; Art.297 alin. (1) din Codul penal: «Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică»".
În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.15 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie raportate la art.132 din acelaşi act normativ, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu, sunt neconstituţionale.
Curtea a reţinut că situaţia premisă ce stă la baza infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art.132 din Legea nr.78/2000 presupune, întotdeauna, constatarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în forma sa tip, la aceasta adăugându-se elementul suplimentar al folosului necuvenit.
În continuare, Curtea a reţinut că elementul material la varianta tip a infracţiunii de abuz în serviciu constă fie într-o inacţiune - neîndeplinirea unui act, fie într-o acţiune - îndeplinirea actului prin încălcarea legii. Plecând de la aceste premise, Curtea a observat că dispoziţiile art.15 din Legea nr.78/2000 prevăd că tentativa la infracţiunea prevăzută în art.132 din acelaşi act normativ se pedepseşte, fără a se face nicio distincţie în funcţie de modalităţile de săvârşire a infracţiunii de abuz în serviciu.
"Aplicând principiile ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus şi actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat, Curtea a constatat că legiuitorul, prin modul de reglementare a dispoziţiilor art.15 din Legea nr.78/2000, a urmărit o incriminare şi o sancţionare a infracţiunii prevăzute de art.132 din acelaşi act normativ în forma tentată chiar şi în modalitatea săvârşirii acesteia printr-o inacţiune. Or, un adevăr fundamental admis este acela al imposibilităţii comiterii unei tentative în cazul unei infracţiuni săvârşite în modalitatea inacţiunii, acest lucru fiind contrazis prin prescripţia normativă", se arată în comunicatul CCR.
Prin urmare, Curtea a constatat că modalitatea de reglementare a dispoziţiilor art.15 din Legea nr.78/2000 creează premisa normativă necesară pentru ca aplicarea acesteia să implice recurgerea la procedee arbitrare, ceea ce contravine prevederilor art.1 alin.(5) din Constituţie.
În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000 în varianta comisivă, Curtea a constatat că legiuitorul, prin norma criticată, a pus pe acelaşi plan activităţi care constituie un început de executare (tentativa), din perspectiva infracţiunii prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000, cu fapta în formă consumată, din perspectiva infracţiunii de abuz în serviciu în varianta tip, prevăzută de art.297 din Codul penal. Cu alte cuvinte, infracţiunea consumată de abuz în serviciu, prevăzută de dispoziţiile art.297 din Codul penal, se identifică cu forma tentată a infracţiunii prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000, precizează sursa citată.
CCR adaugă: "Spre deosebire de celelalte infracţiuni cuprinse în Secţiunea 3 a Capitolului 3 din Legea nr.78/2000, infracţiunea cuprinsă în art.132 din Legea nr.78/2000 nu reprezintă o infracţiune calificată prin scop. Textul conţine o condiţie - obţinerea de către funcţionarul public, pentru sine ori pentru altul, a unui folos necuvenit - a cărei îndeplinire, dacă şi celelalte elemente constitutive sunt îndeplinite, determină constatarea săvârşirii infracţiunii prevăzute de acesta, în forma consumată. Astfel, infracţiunea prevăzută în art.132 din Legea nr.78/2000 reprezintă o infracţiune de rezultat, nefiind calificată prin scop.
Având în vedere cele expuse anterior, concluzia care se impune este aceea că, deşi legiuitorul a reglementat pedepsirea formei tentate, tocmai prin modul în care a fost legiferată, este exclusă posibilitatea săvârşirii tentativei la infracţiunea prevăzută de art.132 din Legea nr.78/2000. Curtea a constatat că acest fapt determină imposibilitatea persoanei în cauză de a-şi adapta conduita la prescripţia normativă, ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(5)".
Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţei judecătoreşti care a sesizat Curtea Constituţională, respectiv Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală.