Ce mai zic cîrcotaşii?

Nu este vorba despre vestiţii cîrcotaşi TV Huidu şi Găinuşă. Este vorba despre cîrcotaşii Bursei, aceeia cărora nimic nu li se pare bun, totul le pute rău. De regulă încep să inventeze sau să colporteze (căci nu toţi au capacitatea de a inventa şi se fac, sau se manifestă ca trompete). Acum îmi dau seama că cei care au inventat zvonurile, nu trei ci chiar patru despre banca Carpatica se încadrează în această categorie. Ultima cîrcoteală se referă la "Banca Transilvania". Mi-a parvenit la vizita făcută la un SSIF care are un ecran mare pe perete care reproduce ecranul calculatorului pe care se citesc cotaţiile şi se înscriu tranzacţiile. Expresia exactă folosită de un membru al asistenţei a fost: Dă-i dracului că au început să-şi dea credite ca să cumpere acţiuni şi nu vor mai face profit. Am realizat că auzind despre faptul că banca a decis să dea credite pentru investiţii pe piaţa de capital au interpretat că această decizie se adresează numai acţionarilor TLV, care astfel ar complota, sau lucra pentru deturnarea profitului băncii. Evident o judecată total greşită. Dacă acţionarii sau conducerea operativă ar lucra împotriva profitului, ar greşi amarnic. Scăderea profitului s-ar reflecta mai devreme sau mai tîrziu în preţul pe piaţă al acţiunilor şi averea lor s-ar evapora văzînd cu ochii, atît cea existentă, cît şi acţiunile cumpărate pe credit. Dacă iniţiativa acordării de credite ar fi exclusiv a conducerii executive, acţionarii reprezentaţi în consiliul de administraţie ar mătura-o din funcţie. Dar cea mai mare greşeală este aprecierea în sine. Scopul unei bănci este să crediteze activităţile lucrative şi în primul rînd a celor aducătoare de profit. Dacă vor fi suficienţi investitori deştepţi care ştiu să înmulţească banii în piaţa de capital, actuali acţionari ai "Băncii Transilvania" sau nu, foarte bine pentru bancă. Toată lumea cît de cît cunoscătoare a constatat că piaţa bancară trece prin momente de cumpănă. Creditul în valută s-a limitat drastic, iar pentru unele bănci a devenit chiar prohibit, cel puţin pentru o perioadă. Căci dacă va creşte capitalul propriu al băncilor var putea să crească ponderea creditelor în valută. În această privinţă "Banca Transilvania" este de mult orientată, introducînd în capital profiturile, dar şi prin emisiunea de acţiuni. Celelalte tipuri de credite sînt şi ele în regres. Creditul imobiliar nu poate fi extins prea mult. Dacă depăşeşte un anumit procent rezonabil, el poate pune banca în pericol. Fiind de regulă acordat pe termene lungi, de 15 - 25 ani, la un moment dat poate pune banca în lipsă de lichidităţi. Să ne amintim ce a însemnat cu cîţiva ani în urmă înghesuiala la ghişeele băncilor a deponenţilor care îşi cereau banii înapoi. În plus deja beneficiază de cele mai mici dobînzi, unele bănci coborînd dobînda la 8- 8,5%. Există de asemenea riscul ca unii clienţi să intre la un moment dat în impas şi recuperarea creditelor se face greu şi după un timp lung, necesar pentru obţinerea titlului executoriu şi lichidarea imobilului creditat. Creditele pentru investiţii sînt considerate prea scumpe în lei, faţă de cele în valută, care au beneficiat de dobînzi mai mici şi în plus de scăderea cursului faţă de leu, fie că au fost în dolari sau euro. În aceste condiţii, piaţa bancară bălteşte de lei, ca să folosesc o expresie a domnului Isărescu şi posibilitatea de a plasa leii în deplină siguranţă este mai mult decît apreciabilă. Dacă profiturile vor scădea, nu în cifre absolute ci în procente faţă de capitalul propriu sau faţă de activele administrate, aceasta se datorează faptului că odată cu scăderea inflaţiei, au scăzut şi dobînzile. Cele la depozite au scăzut deja sub inflaţie la majoritatea băncilor, iar diferenţa între dobînda la depozite şi cea la credite a scăzut de la 12 - 18% la numai 4 - 6% în cele mai multe cazuri. Deci cîrcotaşii au greşit-o rău de data aceasta. Iar faptul că au comis-o se reflectă în creşterea de preţ a acţiunilor care a sărit la 11.100 - 11.300 ROL în ultimele zile.