Ce se va alege de Rusia?

Noaptea, ca hoţii, Rusia a atacat Ucraina. Poporul ucrainean este acum supus unei presiuni formidabile. Scopul lui Vladimir Putin nu este doar invadarea şi ştergerea de pe hartă a Ucrainei, ci chiar eliminarea identităţii ucrainenilor. Lupta va fi teribilă. Ce se va întâmpla? Nu ştiu, nu sunt profet. Cred însă că Ucraina va fi o nucă prea tare de spart pentru cei 190.000 de soldaţi ruşi care au înconjurat-o.

Problema cea mai importantă, oricât ar părea de ciudat, nu este acum ce se va alege de Ucraina, ci care va fi soarta Rusiei. Dacă trupele lui Vladimir Putin nu obţin o victorie rapidă, încep problemele. Dar şi dacă obţin, ar urma coşmarul ocupaţiei. Ce se va alege, aşadar, de Rusia?

Pentru a afla răspunsul, să stabilim întâi despre ce vobim? Cine este Rusia? Pe scurt, Rusia - deghizată pe atunci ca Uniunea Sovietică - este partenerul în agresiune al Germaniei naziste la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Împreună cu Germania nazistă a ocupat şi a sfâşiat în două Polonia. A rupt Basarabia de restul României. A ocupat ţările baltice. A atacat Finlanda, de unde a smuls un teritoriu considerabil.

Ironia soartei este că acest stat-agresor s-a pomenit, la finalul războiului, de partea învingătorilor. În bună măsură datorită lui Adolf Hitler, care a atacat Uniunea Sovietică, în Iunie 1941, în vreme ce se afla deja în război cu Marea Britanie (în Decembrie 1941 a declarat război şi Statelor Unite). Asta a făcut ca anglo-americanii să acorde un ajutor masiv sovieticilor (programul Lend-Lease). Marea Britanie a furnizat, între altele, 7000 de avioane, 1500 instalaţii radar şi peste 5000 de tunuri antitanc. Statele Unite a trimis în URSS cantităţi colosale de arme şi materiale necesare industriei de război: circa 400.000 de jeep-uri şi camioane şi peste 11.000 de avioane (între altele). Fără aceste livrări, URSS-ul ar fi fost, cu siguranţă, copleşită de maşina de război germană.

Strecurându-se de partea bună a baricadei, URSS-ul s-a reinventat apoi ca un far al "luptei anti-fasciste". Şi-a schimbat blana, dar năravul a rămas acelaşi. A rămas o putere imperială, agresivă, care nu s-a dat în lături să instaleze regimuri-marionetă sau chiar să invadeze ţări din "vecinătatea apropiată" (Ungaria în 1956, Cehoslovacia în 1968 şi Afganistan în 1979).

Această "spălare" a memoriei istorice pare să fie o constantă în proiecţia de putere a Moscovei. Ceva asemănător s-a petrecut cu Rusia imperială în Primul Război Mondial. Responsabilitatea pentru război a fosta aruncată doar în poala Germaniei şi Austriei, prin fixaţia obsesivă asupra atentatului de la Sarajevo. Se uită însă că principala putere care a împins Europa spre război, atunci, a fost chiar Imperiul Ţarist, prin planurile sale de capturare a Constantinopolului şi a strâmtorilor Mării Negre.

Una peste alta, Rusia de azi este ultimul imperiu care supravieţuieşte din acele timpuri. Când se livrau ultimatumuri în cancelarii, când dictatori înconjuraţi de generali care tremurau în izmene declarau un întreg popor nul, când se decidea la masa verde împărţirea unor ţări întregi.

Întrebarea corectă, de fapt, este: ce se va alege, de acum înainte, de proiectul imperial rus?

Urmăriţi, pe History Channel, un documentar interesant. Se numeşte "Preţul imperiului". Vedem acolo cum cel de-Al Doilea Război Mondial a fost precipitat de ambiţiile imperiale ale Japoniei, Germaniei şi Italiei (şi ale URSS-ului aş adăuga eu), care au pus aceste state pe un curs de coliziune cu alte puteri imperiale. Rezultatul îl ştim.

În Primul Război Mondial s-a petrecut ceva asemănător. Imperiul german şi cel austro-ungar şi-au dat obştescul sfârşit. La fel ca Germania nazistă sau Italia lui Mussolini, incapabile să mai plătească "preţul imperiului".

URSS a ajuns aproape de faliment încercând să ocupe nişte judeţe prin munţii Afganistanului. Statele Unite au ajuns într-o criză de identitate ca urmare a intervenţiei din Vietnam. Franţa a aruncat prospopul imperial după Indochina şi Algeria. Ce îl face pe Putin să creadă cu Rusia îşi permite o provincie imperială precum Ucraina? Raţional vorbind, nimic. Nu pe termen lung.

Dar dictatorul de la Moscova nu gândeşte pe termen lung. El era presat să facă ceva. Exact ca Adolf Hitler, care împotriva oricărui calcul, decide să atace URSS-ul în 1941. O invazie "pe picior", cu infanteria şi muniţia transportate cu căruţe şi cu multe tancuri provenite de fapt din stocuri confiscate din Cehoslovacia. Dictatorul nazist ştia că timpul nu e de partea sa. Economia şi societatea nu puteau suporta la nesfârşit o cursă a înarmărilor. A crezut, cum crede şi Putin acum, că trebuie să bată fierul cât e cald.

S-a înşelat, aşadar, Putin? În priviţa Ucrainei ca adversar militar, să aşteptăm. În privinţa capacităţii Rusiei de a susţine un imperiu, sunt sigur de asta. Ce va urma? Dacă istoria ne este ghid, atunci va urma prăbuşirea "Federaţiei ruse", ai cărei conducători s-au lăsat mânaţi de o trufie criminală.