Ce viitor poate avea Fondul Proprietatea?

FPS, APAPS, AVAS, au fost pe rînd desemnate de legiuitorul român să gestioneze acţiunile deţinute de stat la societăţi comerciale şi să le "privatizeze". Oficiul Participaţiilor Statului din Ministerul Industriilor (ca şi alte oficii asemănătoare din alte ministere) îndeplineşte aceeaşi sarcină şi nu există nici un motiv pentru ca el să continue să existe ca atare. Acest Oficiu trebuie comasat în AVAS. În orice caz, toate aceste instituţii au fost concepute să exis-te pe o perioadă limitată de timp, dar au sfîrşit prin a se eterniza, ca şi SIF-urile. Administrarea acestor instituţii a fost încredinţată întotdeauna unor politicieni sau unor demnitari, care au fost ghidaţi mai puţin de principiul eficienţei şi mai mult de considerente politice sau populist-sociale.

Privatizarea, scopul principal al acestor instituţii, este, cu puţine excepţii, o suită nesfîrşită de mari şi multiple eşecuri. Mass-media de săptămîna trecută a observat că gestionarea privatizărilor eşuate ne costă 60 milioane euro/an. Este vorba, invariabil, de privatizari "de succes" care, după maxim un an au scos salariaţii în stradă, salariaţi care, deprinşi cu cedările statutului, pretind permanent soluţii de la stat. Şi sîntem, totuşi, în 2006, şi nu în 1995.

În locul acestor costuri nejustificate, care de fapt reprezintă costurile ipocriziei de stat ca politică economică, ar fi trebuit, acolo unde era cazul, ca managementul societăţilor din portofoliu să fie încredinţat firmelor de management, care să aibă mandat să implementeze obligatoriu sistemul guvernării corporatis-te (separaţia proprietăţii de management; contractualizarea şi responsabilizarea managementului; transparenţa şi informarea), iar acolo unde nu ar fi fost posibil, să pregătească trecerea urgentă la faliment.

Niciuna din aceste măsuri, însă, nu sînt posibile în sistemul actual, cînd AVAS şi celelalte instituţii gestionare ale acţiunilor sau participaţiilor statului sînt conduse de politicieni/demnitari. Conducerea acestor instituţii trebuie schimbată cu administrarea prin societăţi de management. De fapt, însăşi fundamentul acestor instituţii trebuie schimbat, în sensul de a le transforma într-un unic fond de investiţii care să aibă ca obiect gestiunea acţiunilor sau a participaţiilor statului la societăţile comerciale.

"Privatizarea" acestor acţiuni sau participaţii se va face, prin grija managerului aces-tui potenţial Fond de inves-tiţii, acolo unde este util şi eficient, şi nu la orice societate din portofoliu. Privatizarea ca scop în sine ar trebui să devină istorie.

AVAS, ca instituţie care ar trebui să înglobeze toate instituţiile publice implicate în procesul de privatizare şi în gestiunea acţiunilor statului (inclusiv Oficiul Participaţiilor Statului din Ministerul Industriilor), ar trebui, deci, reinventat, ca fond de investiţii, avînd iniţial ca unic acţionar statul român. De fapt, structura pe care s-ar putea clădi acest nou fond ar fi chiar actualul Fond Proprietatea. Evaluarea capitalului iniţial al noului Fond va trebui făcută după evidenţele AVAS, ale Oficiului Participaţiilor Statului etc. sau conform unor evaluări punctuale, acolo unde nu există deja evaluări efectuate. Noul Fond ar trebui să fie constituit ca AOPC, ulterior urmînd a fi transformat în OPCVM, prin cotarea tuturor societăţilor din portofoliu la Bursă (nu toa-te acţiunile unei societăţi trebuie cotate, ci poate fi vorba de un minim de 5% din acţiuni care să fie obiect al unei oferte publice).

Acţiunile emise de Fond vor putea fi vîndute/transferate în alt mod către oricine este interesat, inclusiv către foştii proprietari de imobile naţionalizate, titulari ai despăgubirilor. Pentru a se evita atomizarea excesivă şi eternizarea pe post a managementului, specifice SIF-urilor, precum şi pentru a se stimula masive investiţii în acest nou Fond, ar trebui ca legea să permită concentrarea acţiunilor, fără a permite totuşi trecerea pragului de 5-10% din totalul acţiunilor emise de fond. Este esenţială însă cotarea Fondului la bursă, după ce condiţiile restrictive aferente organizării ca OPCVM vor fi fost îndeplinite.

Banii obţinuţi din vînzarea acţiunilor emise de noul Fond sau din dividendele plătite noului Fond de societăţile din portofoliu vor fi utilizaţi, cel puţin pentru primii ani, pentru despăgubirea foşiilor proprietari de case naţionalizate. Pentru despăgubiri, noul Fond va putea emite şi obligaţiuni. Pe de altă parte, banii astfel obţinuţi ar putea fi, ulterior utilizaţi pentru susţinerea marilor proiecte de infrastructură.

Soluţia de mai sus rezolvă mai multe probleme grave ale economiei şi societăţii româneşti:

- foştii proprietari ai imobilelor naţionalizate vor putea fi despăgubiţi în mod onest şi fără eforturi bugetare exagerate; în plus, plata în bani sau în obligaţiuni va fi preferată de aceştia "plăţii" în acţiuni, care nu reprezintă altceva decît tranzacţionarea unui risc, adică o loterie (păstrînd proporţiile necesare, afirmaţia nu este hazardată);

- societăţile de stat supuse programului de privatizare în masă (PPM), în jur de 6.000, vor putea fi aduse la statutul real de societăţi cotate sau vor fi delistate;

- economia va fi asanată de societăţile neviabile iar "tehnicile" ajutoarelor de stat mas-cate vor fi eliminate;

- va putea fi introdus sistemul de guvernare corporatistă acolo unde este mai mare nevoie de el, adică în societăţile de stat (fostele "întreprinderi socialiste de stat");

- bursa şi piaţa de capital din România vor putea deveni atractive pentru investitori, sprijinindu-se pe un puternic pilon;

- investiţiile de portofoliu, inclusiv cele efectuate în societăţile deţinute de noul Fond, vor putea fi protejate prin implementarea guvernării corporatiste;

- actualele SIF-uri vor fi nevoite să se adapteze regulilor impuse de noul Fond (mă refer la concentrarea deţinerilor şi la guvernarea corporatistă).

Noul Fond va avea o valoare uriaşă. Orice eveniment referitor la un astfel de fond, oricît de nesemnificativ, ar putea influenţa decisiv bursa. De aceea, reglementarea şi gestiunea sa vor trebui să fie foarte atente, de unde necesitatea unei dezbateri publice serioase a problemei. Soluţia scoasă din joben a Fondului Proprietatea nu trebuie să se mai repete.