Ce vine după B...se cheamă C

În logica alfabetului politic american, altfel destul de liniară, după B de la Biden vine simplu, aproape natural, C de la Camala. Cel puţin, aşa se vede de la o oarecare distanţă. De sub lupă, ţesătura situaţiei politice, astfel create, are mii de noduri şi tot atîtea probleme, cu şi fără soluţii imediate sau clare.

Ieşirea actualului Preşedinte al SUA, Joe Biden, din cursa pentru nominalizarea partidului Democrat şi, pe cale de consecinţă, din bătălia electorală pentru Casa Albă, împotriva lui Donald Trump, arată mai degrabă partea goală a paharului. Pentru democraţi, tactic, o mutare necesară care salvează pentru un moment situaţia. Strategic, o încercare stîngace şi mult întîrziată de a repara consecinţele ruinătoarelor decizii şi indecizii anterioare şi pierderea din start a cursei pentru Casa Albă.

Salvarea locală vine de la faptul că, în locul unui candidat vizibil şi previzibil incapabil să mai susţină efortul titanic, fizic, emoţional, cognitiv, cerut de o campanie prezidenţială în America, un candidat cu care Trump a măturat curtea în prima confruntare televizată, Partidul Democrat are şansa să trimită în arenă un "taur" viguros, odihnit, arţăgos şi întărîtat, capabil cu adevărat să îl ia în coarne pe încrezutul şi destul de vulnerabilul "toreador" Trump. Surpriza, noutatea materialului, lipsa timpului pentru o pregătire "la om" prea minuţioasă, toate sunt dezavantaje pentru Trump şi avantaje de partea noului venit în cursa contra lui, Camala Harris. Desigur, întrebarea necesară, în acest punct, este dacă actualul Vice-Preşedinte va primi nominalizarea pentru cursa prezidenţială, la Convenţia Partidului Democrat. Este aproape sigur, Da. Argumentul pro, cel mai solid, deocamdată: susţinerea directă, oficială şi publică a actualului Preşedinte, Biden. Alte argumente pro: vizibiliatea ridicată la nivel naţional, experienţa funcţiei de vice-preşedinte, o verificată putere de luptă şi cîteva atuuri psihologice importante în bătălia cu Trump: procurorul contra infractorului, femeia integră şi solid ancorată în virtuţile statutului ei, contra unui sexist învederat şi condamnat pentru comportamente agresiv-ofensatoare la adresa unora dintre femeile pe care şi le-a dorit şi le-a avut, inclusiv prostituate de lux. În plus, personalităţi importante ale partidului, "istorice", s-au raliat aproape instantaneu pentru susţinerea candidaturii actualului Vice-Preşedinte. La fel şi o parte dintre marii donatori financiari ai democraţilor. Dezavantajele candidaturii Camala Harris vin mai ales din trecut. Scorurile electorale modeste înregistrate în rîndul alegătorilor democraţi în eşuata încercare de nominalizare directă pentru funcţia prezidenţială. Efortul i-a fost totuşi răsplătit de Biden, cu funcţia de Vice-Preşedinte, în ciuda faptului că Harris reprezintă, electoral vorbind, o zonă periferică a votanţilor democraţi. Acest trecut ridică o întrebare dificilă: este sau nu capabilă Camala să mobilizeze la vot întregul nucleu dur, plus zonele 1 şi 2 de "gravitaţie" democrată din rîndul alegătorilor propriului partid? Nu de alta dar, pentru a cîştiga bătălia cu Trump, va avea nevoie nu doar de voturile comasate ale acestor zone critice, ci şi de o bună parte din voturile "nealiniaţilor", nehotărîţilor, votanţilor de ultimul ceas. Cîteva milioane, în America. Acolo unde decizia electorală, în apropiata confruntare prezidenţială, s-ar putea să fie dată, cel puţin în cîteva circumscripţii şi state cheie, la nivelul cîtorva mii de voturi, ba chiar mai puţin.

Pentru Trump, mutarea aproape forţată şi mult întîrziată a democraţilor are si avantaje şi dezavantaje. Aparent, "lupul cel rău" Trump va avea în faţă, în locul unui "lup bătrîn" şi încercat, Biden, o "Scufiţa roşie" plină de bune intenţii, dar care se orientează cu greu prin pădurea deasă şi întunecoasă, plină de pericole şi capcane, a politicii la nivel înalt, prezidenţial. Trump, în schimb, ştie pădurea asta ca pe buzunarul lui! Din punctul lui de vedere, mutările întîrziate ale democraţilor şi schimbarea în ultimul moment a candidatului trimis să îl înfrunte în bătălia pentru Casa Albă nu poate decît să semene îndoială şi neîncredere chiar şi în rîndurile alegătorilor democraţi, nu mai vorbim de "zona cenuşie". O adevărată infuzie "şoc" de încredere pentru alegătorii săi şi pentru el însuşi. Bravada aceasta, însă, la fel de bine, ar putea să îl ducă pe Trump şi la eşec. Unghiurile de atac ale noului adversar şi ascuţimea lor sunt încă necunoscute şi, de aceea, apărarea lui Trump va avea cu siguranţă puncte critice neacoperite. Este o circumstanţă a viitoarei bătălii prezidenţiale, pe care nu mai are cum să o schimbe. În plus, un candidat de gen feminin este din capul locului un handicap important pentru Trump. Nu doar datorită istoriei sale sexiste în relaţiile cu femeile din viaţa lui, ci şi pentru că psihologic nu se simte bine în postura de a le înfrunta, de a le considera "luptători egali cu el în arenă". Pentru Trump femeile sunt ori obiecte ale dorinţelor şi fanteziilor sexuale, ori obiecte trofeu ale statutului şi prestigiului său social, ori "păpuşi uzate" pe care le arunci la coşul de gunoi, fără să eziţi nici măcar o clipă, în bătaie de joc şi dispreţ, atunci cînd te-ai săturat să te joci cu ele. Abordarea lui Trump în bătălia cu Hillary Clinton este absolut revelatorie în acest sens. Chiar dacă nu era jucăria lui, a tratat-o în toată campania electorală ca pe o "păpuşă" uzată, stricată, la propriu şi la figurat, bună de nimic! Dacă această abordare mai poate fi utilizată cu succes şi împotriva Camalei Harris, este un semn de întrebare. Harris nu are nimic din vulnerabilitatea "feminităţii" obiectualizate. E mai degrabă o piatră plecată din praştie care vine către tine, fără ezitare, hotărîtă să te lovească în cap, fără nici o milă.

În spatele bătăliei previzibile Harris-Trump se profilează, însă, adevăratele centre de greutate: marii susţinători financiari. Bătălia dintre super-averile Americii pentru cîştigarea Casei Albe este mai dură şi mai încleştată ca niciodată. La fel şi implicarea unora dintre actorii externi: Moscova şi Beijing, Londra sau Tel Aviv.

Oricum ai privi lucrurile şi din orice unghi, cursa pentru Casa Albă 2024, pentru desemnarea celui de al 47-lea Preşedinte al Statelor Unite, este una dintre cele mai colorate emoţional, cele mai încrîncenate, mai neaşteptate ca parcurs şi, într-un fel, determinantă pentru ceea ce va fi democraţia americană în următorii cel puţin 50 de ani.