Ce vor alege statele Europei între CETA şi democraţie?

Vor trece mulţi ani până când vom afla, dacă vom afla vreodată, ce s-a petrecut în spatele uşilor închise şi a determinat oficialii din regiunea belgiană Valonia să renunţe la opoziţia faţă de CETA (Comprehensive Economic and Trade Agreement), tratatul comercial dintre UE şi Canada.

Comunicatele oficiale arată că au fost adoptate amendamente cu privire la un capitol controversat al tratatului, cel referitor la soluţionarea disputelor dintre state şi companii în cadrul unor curţi de arbitraj.

Liderul valon Paul Magnette a declarat că "tratatul amendat este mai drept decât cel vechi", iar schimbările convenite "au valoare juridică indisputabilă", după cum scrie publicaţia online Euobserver. Charles Michel, premierul belgian, l-a contrazis, precizând că "nu a fost schimbată nicio virgulă în document".

În cele două săptămâni de negocieri dintre Valonia şi UE, liderii de la Bruxelles au pus pe masă o "declaraţie comună interpretativă", prin care au încercat să elimine orice temeri ale regiunii belgiene, însă oferta a fost considerată insuficientă şi a fost urmată de o altă declaraţie comună, unde s-a încercat clarificarea modului de înfiinţare a curţilor de arbitraj şi a procedurii de alegere a judecătorilor.

Care este valoarea juridică a acestor declaraţii comune? Zero, conform unor declaraţii prezentate de organizaţia neguvernamentală Corporate Europe Observatory (CEO) într-un articol prin care urmăreşte demascarea "marii escrocherii CETA" (n.a. "The great CETA swindle", 18 octombrie 2016) şi arată că "declaraţiile interpretative" nu au nicio valoare juridică.

Înainte de semnarea tratatului CETA, CEO a prezentat date despre puternica activitate de lobby a marilor companii internaţionale la nivelul Comisiei Europene, explicând astfel şi secretul din jurul negocierilor, atât în cazul CETA cât şi în cazul TTIP (tratatul comercial dintre UE şi Statele Unite).

CEO îl citează pe profesorul german de drept Markus Krajewski, al cărui verdict nu lasă loc interpretărilor: "declaraţiile comune nu oferă nicio soluţie, îmbunătăţire sau garanţie juridică pentru punctele critice contestate".

Gus van Harten, profesor de drept din Canada, subliniază că "CETA va fi interpretat pe baza textului din secţiunile relevante, iar declaraţia comună va avea doar un rol subsidiar", în timp ce Simon Lester, specialist în tratate comerciale de la Institutul Cato din SUA, spune că "oricine a fost îngrijorat, dar s-a liniştit ca urmare a declaraţiilor comune, nu ştie prea multe despre aspectele legale".

Susţinătorii acordului CETA ar putea spune că "neajunsurile" reprezentate de înfiinţarea curţilor de arbitraj sunt pe deplin compensate de efectele pozitive asupra creşterii economice şi veniturilor populaţiei, după cum se arată în studiile care susţin demersul autorităţilor.

Dar aşa să fie oare? Într-o analiză recentă de la Global Development And Environment Institute din cadrul Universităţii Tufts din Statele Unite (n.a. "CETA Without Blinders: How Cutting "Trade Costs and More' Will Cause Unemployment, Inequality and Welfare Losses"), concluziile, fundamentate pe baza unui model de la ONU (Global Policy Model), sunt diametral opuse.

"CETA va conduce la creşterea şomajului, inegalităţii, pierderi ale bunăstării şi la scăderea comerţului între ţările UE", se arată în concluzia studiului.

Opinii similare se regăsesc şi într-o analiză publicată de două organizaţii neguvernamentale din Canada şi Germania (n.a. "Making sense of CETA", ediţia a doua), prezentate într-un articol recent din BURSA (n.a. "Odată cu CETA autorităţile noastre au semnat şi pentru statutul de colonie subdezvoltată?", 27.10.2016).

Şi atunci, care mai este rolul CETA? Doar acela de a oferi privilegii corporaţiilor sub acoperirea unei aşa-numite stimulări a unui aşa-numit liber-schimb?

Mecanismul punerii sale în aplicare funcţionează şi după "sincopa" valonă, însă mai este timp pentru oprirea acestei maşinării infernale.

CETA trebuie votat în Parlamentul European, iar apoi se poate trece la o aplicare provizorie, fără introducerea ICS (Investment Court System), până la ratificarea sa în cele 28 de state membre ale UE, proces care implică 38 de parlamente naţionale şi regionale.

Publicaţia online Euobserver mai arată că Belgia va cere Curţii Europene de Justiţie să clarifice dacă sistemul de soluţionare a disputelor dintre state şi investitori este compatibil cu tratatele europene, în condiţiile în care circa 2.100 de oraşe şi regiuni din Europa s-au declarat "zone libere de CETA", iar 3,5 milioane de cetăţeni ai UE au semnat o petiţie împotriva CETA şi TTIP.

Unul dintre cele mai puternice argumente împotriva CETA vine de la Alfred de Zayas, expert independent pentru promovarea democraţiei şi ordinii internaţionale echitabile pe lângă ONU. Acesta scrie pe blogul său că "tratatul comercial semnat de UE şi Canada prezintă vicii fundamentale şi nu trebuie semnat sau ratificat fără un referendum în fiecare ţară".

În ceea ce priveşte modul în care au fost "convinşi" valonii să renunţe la opoziţia faţă de CETA, de Zayas arată că "o cultură a agresiunii şi intimidării devine evidentă atunci când este vorba despre acordurile comerciale, care au devenit în prezent prioritare faţă de drepturile omului".

În raportul său din 2015 pentru Consiliul Drepturilor Omului din cadrul ONU, Alfred de Zayas a scris despre efectele negative ale aşa-numitelor tratate de liber-schimb, cum sunt CETA, TTIP sau TPP, asupra drepturilor omului, mediului şi sănătăţii populaţiei.

În raportul către Adunarea Generală a ONU din acelaşi an, de Zayas a subliniat că existenţa curţilor de arbitraj pentru soluţionarea disputelor dintre state şi investitori este incompatibilă cu principiile fundamentale ale transparenţei şi asumării responsabilităţii, iar în faţa Adunării Parlamentare a Consiliului Europei profesorul american a avertizat că "tratatul CETA este incompatibil cu democraţia, drepturile omului şi domnia legii".

"Societatea civilă trebuie să ceară organizarea unor referendumuri pentru aprobarea CETA sau a oricărui alt tratat similar, negociat în spatele uşilor închise", subliniază de Zayas, mai ales că, până în prezent, "statele au violat obligaţia de a asigura liberul acces la informaţii".

În plus, "curţile constituţionale naţionale trebuie să verifice constituţionalitatea tratatelor comerciale", mai spune Alfred de Zayas, deoarece "ICS este incompatibil cu principiul unor procese transparente în cadrul unor tribunale publice, conform prevederilor Convenţiei Internaţionale asupra Drepturilor Civile şi Politice".

Tot într-un articol de pe site-ul Euobserver, Cecilia Olivet, de la Transnational Institute din Olanda, a salutat ceea ce numeşte "rezistenţa eroică a Valoniei împotriva CETA şi pentru democraţie", pentru ca apoi să scrie ceva cu adevărat îngrijorător: parlamentul valon a fost unul dintre puţinele instituţii legislative din Europa care a studiat întreg tratatul (n.a. 1.600 de pagini) şi a dezbătut implicaţiile sale în ultimele 18 luni. Încă din 2014, parlamentul valon a precizat că "arbitrajul trebuie scos din CETA, deoarece nu poate fi reformat", după cum mai scrie Cecilia Olivet.

Din păcate, aceste dezbateri din jurul CETA au fost reflectate prea puţin în presa noastră, iar atitudinea autorităţilor, care au subliniat binefacerile tratatului aproape exclusiv prin prisma "victoriei" în ceea ce priveşte eliminarea vizelor pentru Canada, poate fi caracterizată, în cel mai bun caz, drept penibilă.

Mai este timp pentru studierea celor 1.600 de pagini ale tratatului de către viitorul parlament şi nu există nicio scuză pentru amânarea acţiunii.

Dacă oferirea unei lecţii de democraţie pentru Europa, printr-un referendum referitor la CETA, este lipsită de realism, având în vedere atitudinea slugarnică a conducătorilor României din ultimele decade, poate că se vor face pregătiri măcar pe frontul libertăţii economice.

Numai astfel economia noastră va avea şansa de a scăpa din "îmbrăţişarea" mortală a tratatelor de "liber-schimb".