Centrul de Formare APSAP: România rămâne blocată în birocraţie, cu mii de drumuri anuale pentru aprobarea hotărârilor locale

România continuă să se confrunte cu un paradox birocratic care subminează digitalizarea administraţiei publice, potrivit unui comunicat transmis redacţiei de Centrul de Formare APSAP. Deşi autorităţile susţin modernizarea sistemului, în realitate documentele "digitale" ajung să fie tipărite, transportate fizic şi arhivate în dosare, perpetuând un sistem ineficient. Un exemplu clar este procesul de aprobare a hotărârilor de consiliu local (HCL), care generează 37.752 de drumuri dus-întors anual între primăriile de comună şi prefecturi doar pentru controlul de legalitate.

"În anul 2025, România continuă să funcţioneze, în multe privinţe, ca acum un secol. Digitalizarea administraţiei rămâne doar un deziderat frumos ambalat în discursuri optimiste, dar fără aplicabilitate reală. În ultimii ani, "digitalizarea" a devenit un cuvânt la modă în discursurile politice, însă realitatea arată că birocraţia tradiţională nu a fost eliminată, ci doar suplimentată cu noi formulare electronice care, în final, trebuie printate şi arhivate fizic", declară Bogdan Costin Fârşirotu, preşedinte al Centrului de Formare APSAP.

Procesul de aprobare a hotărârilor de consiliu local (HCL) implică un volum mare de documente şi drumuri între instituţii. După aprobarea într-o şedinţă de consiliu local, dosarul trebuie multiplicat şi trimis fizic prefecturii pentru controlul de legalitate. România are 3.146 de unităţi administrativ-teritoriale, iar la o medie de o şedinţă de consiliu local pe lună, acest lucru generează aproape 38.000 de drumuri anuale doar pentru transportul documentelor.

"Costurile sunt exorbitante - milioane de lei cheltuiţi anual pe hârtie, imprimare, combustibil şi timp pierdut pe drumurile dintre comune şi reşedinţele de judeţ. În loc să fie investite în soluţii digitale, aceste sume sunt risipite pe un circuit absurd, menţinut artificial de birocraţia românească", subliniază Fârşirotu.

Paradoxul birocratic este evident chiar şi în accesarea fondurilor europene destinate digitalizării. România gestionează un buget de 1,62 miliarde de euro prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) - Componenta 7, însă procesul de accesare a acestor fonduri este dominat de un volum uriaş de documente tipărite, conform comunicatului.

"Milioane de pagini sunt tipărite, scanate, semnate digital şi apoi evaluate ironic în format fizic. În loc să simplifice procedurile prin platforme digitale eficiente, România complică procesul şi întârzie absorbţia fondurilor. Este o birocraţie absurdă care demonstrează că, în România, digitalizarea este doar un slogan pe hârtie... multă hârtie", punctează Fârşirotu.

Chiar şi organizarea cursurilor de formare profesională prin fonduri europene implică o birocraţie excesivă. În loc să sprijine educaţia, statul impune un volum disproporţionat de documente tipărite.

"Un proiect european pentru formarea unui grup de 28 de persoane presupune un munte de hârtii. Rapoarte de activitate, formulare tipizate, sute de pagini printate şi semnate, capturi de ecran tipărite pentru a dovedi activitatea online - toate acestea sufocă orice iniţiativă educaţională. Practic, 80% din activitate este consumată de birocraţie, iar doar 20% rămâne pentru formarea profesională efectivă", explică Fârşirotu.

În timp ce alte state europene simplifică procesele administrative prin digitalizare autentică, România rămâne blocată într-un sistem ineficient. Fără o reformă reală, administraţia publică va continua să fie dominată de hârtii, iar fondurile europene destinate modernizării riscă să fie pierdute.

"România trebuie să înţeleagă că digitalizarea nu înseamnă mai multă hârtie, ci eliminarea acesteia. Până când administraţia va trata beneficiarii de fonduri europene ca pe parteneri şi nu ca pe potenţiali infractori, modernizarea reală va rămâne doar o iluzie", conchide Fârşirotu.