Chapeau, Napoleon!

S-ar putea traduce prin: Jos pălăria, coane! De fapt e sus pălăria, că ridici pălăria a salut şi reverenţă în faţa cuiva. Îmi ridic pălăria în faţa lui Napoleon. Şi în franceză este forma explicită, Chapeau bas! Adică jos pălăria. Toată discuţia duce la concluzia din pilda tricoului: când îţi dai tricoul jos de fapt îl dai în sus, să îl poţi scoate pe cap. În cazul lui Napoleon e mai grav decât jos sau sus pălăria. Că i se vându pălăria, celebrul său bicorn. De fapt, una dintre ele, ca să nu picăm în păcatul celor care cred că Nicolae Grigorescu a pictat doar un "Car cu boi".

Napoleon nu a inventat bicornul, doar l-a întors. Bicornul, foarte la modă atunci, se purta cu un corn în faţă şi altul în spate. Mai ales militarii purtau bicornul, civilii erau cu tricornul. Astfel, Napoleon a avut ocazia să poarte la greu bicornul, dar destul de repede l-a întors în poziţia perpendiculară pe cea obişnuită. Prima se numea "în coloană", cea abordată de Napoleon era "în luptă", ceea ce explică multe. Purtătorul în poziţia "en bataille" nu mai are figură de cocoş cu creastă de pălărie dar este mai vizibil printre soldaţi. Ceea ce şi-a dorit Napoleon. Şi i se vede mai bine faţa încruntată, cu ochi pătrunzători. Apropo, ştie cineva vreo imagine cu Napoleon zâmbind măcar, ceva aşa mai relaxat?

În picturile epocii, Napoleon apare cu pălării bicorn din ce în ce mai simple, pe măsură ce avansa pe scara socială. Şi pălăriile se adaptează poziţiei cu coarnele spre umeri, primesc o faţă mai evidentă care le face impropriii revenirii la poziţia clasică. Mai mult, partea frontală creşte dar se şi se întăreşte, devenind piesa de bază a pălăriei. David, în pictura care îl arată pe Napoleon trecând, glorios, pasul Saint Bernard, foloseşte pălăria de la Marengo, cu broderie de aur, dar tot cu agrafă şi cocardă. Napoleon însuşi i-a împrumutat pictorului respectiva pălărie ca să îi servească drept model.

Se apreciază că împăratul a folosit vreo 120 de pălării bicorn, din care cam un sfert au ajuns până în zilele noastre şi se tot învârt pe piaţă. Una dintre ele este cea vândută cu un preţ record, la jumătatea lui noiembrie, pe 19, mai exact, la casa de licitaţii Osenat, care are puncte de vânzare la Paris, Fontainebleau şi Versailles. Evident, Franţa imperială, napoleoniană, este un subiect central de interes pentru organizatorul licitaţiei.

Preţul plătit pentru această pălărie din 1806, ce a aparţinut şi a fost purtată de Napoleon, a atins, cu tot cu taxe, 1,932 milioane de euro, aproape 2. Deşi se sperau cel mult 800 de mii, aceasta fiind estimarea maximă. Precedentul record pentru un bicorn Napoleon, bătut acum, era de 1,884 milioane de euro, cu vreo 50 de mii de euro mai puţin. Iar, doamnelor şi domnilor, acest precedent record aparţinea ... tot lui Osenat! Pentru că, lucru obişnuit în Franţa, această casă de licitaţii înseamnă de fapt "studiul" unui commissaire-priseur, celebru şi priceput, Jean-Pierre Osenat.

Pălăria nu este într-o stare ideală dar i se poate trasa clar evoluţia. Una pentru pălărie, alta pentru cocarda tricoloră. Aceasta este cea pe care Napoleon a cerut omului său de încredere, Marchand, să i-o pună la pălărie, înlocuind-o pe cea purtată de împărat în timpul scurtului exil în insula Elba. Cocarda înlocuită a fost donată de doamna Marchand unui muzeu. Pălăria a fost păstrată de un alt om de încredere, colonelul Pierre Baillon. Rămâne la urmaşii acestuia cam întreg secolul al XIX-lea, până când unul dintre ei o vinde unui anticar. Apoi, mare parte din secolul următor, XX, aparţine colecţionarului Jean Brunon, care o cumpără în 1928, şi urmaşilor lui. În 2002 a fost cumpărată de colecţionarul de memorabilia legată de Napoleon şi imperiu Jean-Louis Noisez. Colecţia acestuia a fost scoasă la licitaţie de Osenat, la 19 noiembrie, cu pălăria lui Napoleon cu tot.

Nu trebuie să trecem aşa de uşor numele lui Jean-Louis Noisiez. Om de afaceri foarte serios şi tenace, el a pus pe picioare un uriaş complex numit GSF, Groupe Services France, pe care l-a condus aproape şase decenii. A murit acum un an, iar în timpul vieţii a făcut şi caritate şi colecţie de artă. Vânzarea colecţiei sale de obiecte napoleoniene şi de epocă a fost un adevărat regal. S-au dat numeroase săbii, pistolete şi alte arme de acum mai bine de două secole. O cămaşă purtată de împărat în exilul final, de pe insula Sf. Elena, s-a dat cu aproape 60 de mii de euro, o scrisoare dictată tot pe insula exilului a primit cam 124 de mii de euro, o pereche de pinteni a trecut uşor de 90 de mii.

În mijlocul şic al Parisului, Napoleon are o statuie în vârful unei coloane. Modelul este recunoscut oficial dar şi uşor de recunoscut de aproape oricine. Este vorba de Columna lui Traian de la Roma. Aproape orice detaliu de compunere este copiat după Traian, doar personajele şi scenele sunt diferite. Şi materialul; aici totul este de bronz. Nu a fost mereu aşa cum este acum, chiar şi statuia lui Napoleon, din vârf, a fost schimbată de mai multe ori. Putem vedea una dintre statuile care au stat în vârful Coloanei într-un balcon de la Invalizi, privind încruntat şi supradimensionat trecătorii din Curtea de Onoare.

În 1871, Coloana Vendôme a fost demolată. Poate că din acest episod s-a inspirat nenorocitul care a tras cu tractorul de coloana lui Brâncuşi de la Târgu Jiu, după ce se instalară comuniştii! Comuna din Paris a decis demolarea coloanei chiar de ziua morţii lui Napoleon, 5 mai. Mizerabila întreprindere a fost doar întârziată, dar realizată după vreo 10 zile. Gloata comunardă a tras de Coloana lui Napoleon ca de statuia lui Saddam Hussein şi a dat-o de pământ. După înfrângerea Comunei, s-a decis refacerea Coloanei, dar nu oricum, ci pe banii pictorului Gustave Courbet, care instigase la jenantul deznodământ.

Aşa ştim cu toţii, dar detaliile poveştii sunt mai interesante. Courbet, ca şef al Federaţiei Artiştilor din Comună, luase serioase măsuri de protejare a muzeelor, inclusiv prin blocarea geamurilor. Ideea de a demola Coloane nu era a lui. Mai mult, el propusese demontarea Coloanei, şi nu demolarea, cu păstrarea bronzurilor la Hotelul Invalizilor, tot instituţie napoleoniană. Pierde teren şi este chiar închis de Comună, moment în care presa îl acuză că a provocat distrugerea Coloanei. Nici ideea cu refacere a monumentului pe banii lui Courbet nu este a Comunei, ci chiar a lui Courbet. Când începe campania de presă pe această temă, el se angajează să refacă monumentul pe banii lui obţinuţi din vânzarea a vreo 200 de pânze pe care le realizase. Doi ani mai târziu, tot în luna mai, justiţia post-Comuna din Paris decide că pictorul nărăvaş trebuie să-şi pună ideea în aplicare. Devizul total ajungea la vreo 325 de mii de franci, o sumă imensă pe care artistul trebuia să o achite în următorii 30 de ani, în rate egale. Falit, fuge în Elveţia ca să scape de sentinţă, poliţia germană nu-l prinde şi nu-l bate, cum a făcut cu Cherecheş, dar pictorul moare singur la 31 decembrie 1877.

Amintesc cunoscătorilor că Gustave Courbet este autorul, printre altele, a "Originii lumii". Ţinută mai mult după perdea, la propriu, pictura s-a bucurat de tot felul de puneri în scenă ad-hoc, acolo, la Muzeul Orsay, fosta gară, aşa că pudicii francezi, scuzaţi enormitatea, nici nu o mai expun. Cum ar fi să se lipească, cu clei, vreun protestatar de această pictură şi să mai dea şi cu bulion, cum fac ei? Nici măcar o pălărie mexicană nu ar acoperi o aşa oroare, dar altminteri cea a lui Napoleon!

Să ieşim din pictura lui Courbet şi să revenim la pălăria lui Napoleon. Vânzarea acesteia a avut loc cu puţin timp înainte de lansarea filmului Napoleon, regizat de Ridley Scott, De fapt, a avut loc între premiera de la Paris, din 14 noiembrie, şi lansarea pe ecrane în SUA şi UK din 22, ceea ce dezvăluie o sincronizare ideală. Regizorul este un pasionat al poveştilor din acele vremuri şi, îl bănuiesc clar că este un admirator al memorabilia şi militaria de acum mai bine de două secole, de pe vremea lui Napoleon. Cei care comentează negativ filmul să nu uite că s-a dat de toţi pereţii cu Sergiu Nicolăescu cam din aceleaşi motive, că nu respectă "adevărul istoric", confundându-l pe Amza Pellea cu Mihai Viteazul şi pe Joaquin Phoenix cu Napoleon.