Cheltuieli militare în 2022: războiul din Ucraina costă planeta 2,24 trilioane dolari

Declanşarea de către Federaţia Rusă, în februarie anul trecut, a războiului din Ucraina a ridicat, în anul 2022, factura cheltuielilor militare europene cu 13%, adică 480 miliarde dolari, potrivit datelor consemnate într-un studiu realizat de Institutul Internaţional de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI), care afirmă că suma respectivă este egală cu aceea de la sfârşitul războiului rece, adică din 1989.

Potrivit sursei citate, Ucraina şi-a mărit anul trecut cheltuielile de peste şase ori (cu 640%), ajungând la 44 miliarde dolari, ceea ce reprezintă 34% din PIB-ul ţării respective pe anul trecut, de peste zece ori faţă de 2021, când a fost 3,2% din PIB, fără a lua în calcul cele câteva zeci de miliarde dolari ce reprezintă donaţii de armament din străinătate.

În acest timp, Rusia a cheltuit pentru trupe, armament şi echipamente militare 86,4 miliarde dolari, adică 4,1% din PIB-ul aprobat de Kremlin pentru anul trecut. Cu toate acestea, cifrele publicate de Rusia la sfârşitul anului 2022 arată că cheltuielile pentru apărarea naţională, cea mai mare componentă a cheltuielilor militare ruseşti, erau deja cu 34% mai mari, în termeni nominali, decât în planurile bugetare întocmite în 2021.

"Diferenţa dintre planurile bugetare ale Rusiei şi cheltuielile sale militare reale în 2022 sugerează că invazia Ucrainei a costat Rusia mult mai mult decât a anticipat", a declarat dr. Lucie Beraud-Sudreau, director al Programului de Cheltuieli Militare şi Producţie de Arme al SIPRI.

În ceea ce priveşte creşterea cheltuielilor militare la nivel europeane cei de la SIPRI susţin că aceasta a intervenit, chiar dacă din suma alocată am scădea cheltuielile efectuate anul trecut de Ucraina şi Rusia.

"Dar chiar dacă eliminaţi cele două naţiuni în conflict, cheltuielile în Europa au crescut semnificativ. Astfel, cheltuielile europene, care au ajuns la 480 de miliarde de dolari în 2022, au crescut deja cu peste o treime în zece ani, iar tendinţa este de aşteptat să continue să se accelereze în următorul deceniu. Am putea vedea în mod potenţial niveluri de creştere similare cu 2022 timp de câţiva ani", a declarat pentru AFP cer­cetătorul Nan Tian, unul dintre coautorii studiului.

În 2022, sarcina militară medie a crescut substanţial pentru statele din Europa (+0,8 puncte procentuale). În afară de cele 30 de puncte procentuale ale Ucrainei, printre ţările din regiune cu creşteri notabile se află Lituania (+0,6 puncte procentuale), Finlanda (+0,5), Albania (+0,4), Rusia (+0,3), Kosovo (+0,3) şi Serbia (+0,3).

• Suma cheltuită anul trecut în apărare a fost cea mai mare din ultimii 30 de ani

Sursa citată arată că, la nivel global, anul trecut valoarea cheltuielilor militare a ajuns la 2240 miliarde dolari, sumă ce reprezintă 2,2% din PIB-ul global, ce reprezintă cea mai mare sumă cheltuită în ultimii 30 de ani. Cei de la SIPRI arată că 2022 este al optulea an consecutiv de creştere a investiţiilor în forţele armate din întreaga lume.

Primele cinci state din topul cheltuielilor militare în 2022 - SUA, China, Federaţia Rusă, India şi Arabia Saudită - deţin 63% din suma investită anul trecut în acest domeniu.

Din totalul cheltuielilor globale de anul trecut, 2240 miliarde dolari, 39% reprezintă alocarea pentru forţele armate ale Statelor Unite ale Americii, iar 13% cheltuielile militare efectuate de China. Cele două state care deţin mai mult de jumătate din investiţiile militare din lume, sunt urmate de Federaţia Rusă - 3,9% din totalul cheltuielilor militare globale în 2022, India - 3,6% şi Arabia Saudită cu 3,3%.

Marea Britanie, în privinţa cheltuielilor militare, ocupă locul al şaselea (cu 3,1% din totalul mondial), înaintea Germaniei (2,5%) şi a Franţei (2,4%), cifre care includ donaţiile către Ucraina.

Din studiul celor de la SIPRI, observăm că Turcia şi Grecia, două state care au o poziţie bine definită în zona sud-est-europeană a NATO, se situează abia pe locul 23 (Turcia) cu 10,2 miliarde dolari şi 31 (Grecia) cu 8,1 miliarde dolari cheltuiţi anul trecut în zona mili­tară.

Ele sunt depăşite de Italia (locul 12) cu 33,5 miliarde dolari, Spania (locul 16) cu 20,2 miliarde dolari şi Polonia (locul 18) cu 16,6 miliarde dolari.

De altfel, Polonia, Ţările de Jos şi Suedia se numără printre statele care şi-au crescut cel mai mult investiţiile militare în ultimul deceniu. Armamentul modern, dar foarte scump, precum avionul de vânătoare american F-35, explică, de asemenea, anumite salturi ale cheltuielilor, cum este cazul Finlandei, care a achiziţionat anul trecut 64 de aeronave.

Luna trecută, un alt raport SIPRI a indicat că importurile de arme în Europa aproape s-au dublat (+93%) în 2022, ca urmare a livrărilor masive către Ucraina, care a devenit a treia cea mai mare destinaţie la nivel global.

Sursa citată mai arată că guvernele s-au bazat pe diferite metode pentru majorarea finanţării cheltuielilor militare. De exemplu, Danemarca a renunţat la o zi liberă, de sărbătoare, pentru a creşte veniturile fiscale pentru cheltuielile sale militare, în timp ce Germania şi Polonia folosesc creditarea din piaţa bancară drept sursă de finanţare.

• Cheltuieli militare în ţara noastră de 1,7% din PIB

În ceea ce priveşte ţara noastră, România se află pe locul 40 (a urcat o poziţie în clasament faţă de anul 2021), cu cheltuieli în 2022 de 5,2 miliarde dolari, ceea ce reprezintă 1,7% din PIB-ul ţării noastre pe anul trecut, potrivit celor de la SIPRI. Studiul confirmă ceea ce am relatat în urmă cu o lună că, deşi Guvernul, Parlamentul şi Preşedinţia a anunţat în fiecare dintre ultimii că a cheltuit 2% din PIB pentru apărare, în realitate bilanţul anual arată că sumele cheltuite reprezintă doar 1,7% din PIB, fapt resimţit de industria naţională de apărare, care este privată de fondurile necesare pentru noi proiecte.

"Peste 90% din cheltuielile cu investiţiile în domeniul militar efectuate de Guvern sunt reprezentate de achiziţii externe de armament şi echipamente, fapt care este în detrimentul industriei naţionale de apărare. Considerăm că trebuie schimbată politica în acest sector şi, chiar dacă statul continuă achiziţiile de pe plan extern, condiţiile contractuale să fie destul de clare privind off-set-ul şi transferul de tehnologie. Ar trebui ca produsele respective să fie realizate în ţara noastră, aşa cum procedează Polonia care a ajuns la peste 16 miliarde dolari cheltuieli militare, din care o parte importantă se regăseşte în industria ţării respective, şi care doreşte să aibă prima armată din Uniunea Europeană. Dacă nu vom face acest lucru, industria de apărare şi industria pe orizontală vor suferi şi încet vor fi îngropate. De exemplu, dacă am construi un transportor blindat alternativ, aşa cum au făcut cei din Polonia, la realizarea acestuia ar contribui pe orizontală aproximativ 250 de companii din ţara noastră, care însumează câteva mii de locuri de muncă", a declarat pentru ziarul BURSA Constantin Bucuroiu, preşedintele Alianţei Sindicale din Industria de Apărare şi Aeronautică (ASIAA).

• Aurel Cazacu: "Clauza de offset priveşte toată industria pe orizontală, nu doar industria de apărare"

Decidenţii politici ar trebui să conştientizeze că offsetul nu se referă doar la industria de apărare, ci la în­treaga industrie din ţara noastră, ne-a spus Aurel Cazacu, expert militar.

"Cele 5,2 miliarde dolari cheltuite anul trecut pentru apărare nu se regăsec în industria de apărare, care nu este folosită la capacitate maximă. Industria din ţara noastră trebuie relansată, iar aici mă refer la relansarea tuturor ramurilor industriale. Partenerii noştri occidentali doresc să existe clauze de offset în contractele cu România, dar sunt reticenţi în privinţa lipsei de cooperare a industriei, a economiei, per ansamblu, şi a capacităţilor necesare pentru realizarea în ţara noastră a unor componentelor militare. Noi avem nevoie de transportoare, de tancuri, de obuziere, de tunuri, de muniţie de la cea mai mică până la calibrul 155 milimetri, dar ni se tot spune că nu avem dezvoltată industria pe orizontală necesară sprijinirii industriei de apărare. Cu toate acestea, avem industrie pe orizontală, cel puţin în domeniul auto, unde sute de companii sprijină activitatea uzinelor Ford şi Dacia Renault. Aceste câteva sute de companii se pot adapta cerinţelor industriei de apărare, dacă va exista o politică guvernamentală în acest sens. Companiile din industria de apărare se vor ocupa de asamblarea echipamentelor şi tehnicii militare, în timp ce firmele din industria orizontală ar putea furniza componentele necesare", ne-a spus Aurel Cazacu.

El a arătat că un rol important îl pot juca şi centrele de mentenanţă pentru avioanele F16 şi F35, care trebuie să fie în ţara noastră şi unde va lucra personal specializat, care va fi format profesional în zona hi-tech.

"Investiţiile în apărare prin crearea unor noi generaţii de specialişti nu reprezintă o pierdere pentru statul român, deoarece oamenii respectivi, care au intrat în contact cu înalta tehnologie, se vor putea oricând angaja în orice companie din industria orizontală", a precizat Aurel Cazacu.

În privinţa faptului că ţara noastră a cheltuit doar 1,7% din PIB pentru apărare anul trecut, deşi în bugetul statului era alocat 2% din PIB, domnul Cazacu arată că acest lucru este cauzat de managementul defectuos şi de presiunea pusă asupra politicienilor noştri de unii parteneri din străinătate.

"Prin necheltuirea întregii sume alocate de la bugetul de stat şi prin amânarea lansării unor programe destinate înzestrării forţelor armate, vom fi nevoiţi, în caz de agravare a conflictului din Ucraina, să apelăm la partenerii NATO. Aşa ceva nu este în regulă. Noi trebuie să ne dotăm. E trist că nu avem transportoare blindate amfibii, că programul Piranha V merge un pic mai greu şi că există programe în care clauzele de offset nu sunt respectate", ne-a spus Aurel Cazacu.

Menţionăm că, pentru anul 2023, Guvernul a bugetat o alocare de 2,5% din PIB pentru apărare. Aşteptăm raportul din primăvara viitoare a SIPRI să vedem dacă această ţintă a fost atinsă, ţinând cont de faptul că foarte rar în ultimii şase ani, am atins ţinta de 2% din PIB la finalul anului calendaristic.