Cine a invadat Rusia?

Toată lumea cunoaşte, pentru că apare prin tot felul de articole şi pe nenumărate pagini de internet, teoria lui Goebbels despre "marea minciună". Dacă spui o minciună destul de gogonată şi o tot repeţi, atunci lumea va ajunge să o creadă. Problema este că (cel puţin în această formă) ideea că Goebbels a spus-o este... o minciună. Dar oricum ar fi, e ceva aici.

Liderii Rusiei par să se conducă după un asemenea principiu. Nu este minciună suficient de gogonată pe care să nu o fi spus. Recent, purtătoarea de cuvânt a ministerului de Externe rus expunea o teorie bizară, conform căreia nazismul ucrainean este evident în pretenţia lor de a fi inventat borşul. (Nu, nu este o glumă). Multe dintre aceste enormităţi sunt taxate ca atare şi nu merită prea multă atenţie.

Însă există o minciună gigantică, totală, care, spre uimirea mea, văd că e luată în serios. Liderii ruşi (şi nu mă refer aici doar la Putin) tot vorbesc şi repetă despre pericolul care ameninţă Rusia - invazia. Dacă stai să îi asculţi, la hotarele bietei Rusii au stat tot timpul marile imperii, Anticristul, duşmanii în blană de lup, naziştii, NATO, "banderiţii", agenţii lui Soroş, regimentele LGBT sau corporaţiile fasciste precum Coca-Cola. Toţi aceştia - lista e mult mai lungă - au pus ochii lor lacomi pe pământul Rusiei. Toţi au vrut să încercuiască şi să cucerească "Mama Rusia".

Haideţi să vedem care a fost, în realitate, "situaţia". Primul război despre care pomenesc cronicile este cel dintre Muscovia şi Lituania, în 1368. Marele Duce al Lituaniei organizează o incursiune provocată de fapt de stăpânul Moscovei (Dimitri Donskoi), care, printr-un şiretlic, îl ia prizonier pe prinţul din Tver (un aliat al ducelui Algirdas). Nu prea seamănă a invazie a unei biete ţări paşnice, nu-i aşa?

Să trecem acum la secolul al XV-lea. Un premiu pentru acel cititor care reuşeşte să găsească un singur război justificat, de apărare, dus de principii de la Kremlin în această perioadă. Caracterizată de războaie dure, de expansiune teriorială. În sud, împotriva hanatului din Kazan, iar în vest, împotriva lituanienilor şi a statelor aliate cu aceştia, Novgorod şi Tver. La finele secolului. Muscoviţii iniţiază un conflict care se va dovedi unul de durată, cu regatul Suediei.

Secolul al XVI-lea este al lui Ivan cel Groaznic, al expansiunii în Siberia şi al anexării Astrahanuluil, aşa că trecem mai departe. Ajungem în secolul al XVII-lea, care se deschide cu ceva numit Războiul ruso-polonez (1609-1618). Aici, la prima vedere, avem un caz (în sfârşit!). Trupele poloneze ajung la Moscova.

Dar lucrurile nu sunt nici acum clare. Polonezii de fapt reacţionează la sprijinul pe care Moscova îl acordă inamicului lor, Suedia. Plus că sunt atraşi în luptele interne dintre boierii ruşi (care la un moment dat îl aleg drept ţar chiar pe regele polonez). În rest, principatul Moscovei este marele agresor al perioadei. Atacă Persia, China, Turcia, Polonia-Lituania.

În secolul al XVIII-lea, imperiul ţarist îşi confirmă vocaţia imperialistă. Iarăşi vom căuta în zadar vreo tentativă a vecinilor de a-l invada, ocupa, anexa. În Marele Război de Nord (1700-1721), Rusia lui Petru cel Mare înghite, unul după altul, teritorii. Rusia intervine în Persia, în Polonia, în Europa de Est şi anexează Crimeea.

Sar peste multe evenimente interesante pentru a ajunge direct la anul 1812. "Aha!" - vor spune unii. "Nemernicul de Napoleon! Invadatorul Rusiei!". Cred că, alături de invazia lui Hitler din 1941, această campanie este exemplul fundamental, care arată că graniţele Rusiei sunt ameninţate de occidentalii cei răi. Problema... Da, este o problemă. Napoleon a atacat Moscova ca urmare a unui ultimatum, dat de ţarul Alexandru I, care cerea francezilor să se regragă din... Prusia şi din Marele Ducat al Varşoviei. Plus că Napoleon nu pare să îşi fi făcut un plan de anexare, ci pur şi simplu intenţiona să forţeze imperiul ţarist să rămână în alianţa împotriva Marii Britanii.

A rămas Hitler. Ştiţi că este o vorbă - în orice discuţie, despre orice subiect, dacă se prelungeşte suficient de mult, Hitler ajunge să fie pomenit. Aşa şi acum, când propagandiştii Moscovei anunţă, pe un tot apocaliptic, că a început lupta împotriva "nazismului". Este clar că Hitler avea de gând să clădească un imperiu în Est. Dar istoricilor nu le este clar nici acum care erau scopurile sale ultime când a atacat URSS-ul, în Iunie 1941. Aşa că bănuiesc că nici Putin nu are cum să aibă o imagine mai documentată. Şi oricum, în termeni practici, entităţile coloniale organizate de Germania nazistă erau mai degrabă în Polonia şi Ucraina, decât în Rusia.

Conform unui istoric important (Kotkin), imperiul rus s-a extins, din vremea lui Ivan cel Groaznic, în medie cu 50 de mile pătrate în fiecare an, până la căderea Romanovilor. Este cea mai puternică expansiune imperială din istoria lumii. Doar o propagandă desprinsă complet de realitate poate trage de aici concluzia că Rusia a fost mereu victima străinilor.