Cine se-aseamănă....

Proverbul românesc zice că "se adună". Povestea este veche şi vine tocmai din lumea latină: similis simili gaudet. Cu mici diferenţe de alegere a verbului, francezii zic ca şi noi, se adună (s'assemble), italienii zic că se "aleg" (si piglia), nemţii că se adună la un loc (gesellt sich). Numai englezii, loviţi de o pală poetică, trimit la păsărele şi zic că cele cu pene de acelaşi fel se "grămădesc" în acelaşi stol (birds of a feather flock together). Lingvistic, suntem, deci, pe aceeaşi lungime de undă. Cînd vine vorba despre politică, însă, lucrurile nu mai sunt deloc la fel de simple. Problema cu care îmi bat eu capul de o vreme şi despre care fac aici mărturisire este cum de a ajuns "tiranul Moscovei, Putin" să semene atît de bine cu "republicanul Potomacului, Trump" ori viceversa şi mai ales cît, cum şi cam de cînd se adunară ei împreună!

Putin este de mult, practic de cînd i-a păcălit pe ruşi să îl aleagă prima dată Preşedinte, modelul standard al "dictatorului democratic". Din patru în patru ani are grijă să îşi trimită supuşii la urne unde aceştia, cu frica în sîn şi de dragul "patriei" pe care numai dictatorul o poate salva din ghearele balaurului duşmănos ce stă să o prăpădească, îi mai conferă cu încredere şi patriotism un nou "mandat de tiran" cu majorităţi care trec obligatoriu de 80%. Aici începe şi se şi termină, "democraţia". În rest e dictatură, în numele căreia el face "ce vrea muşchii lui". Adică, se îmbogăţeşte pe el, familia şi gaşca cu care ţine şandramaua puterii pe şleau, miliarde peste miliarde, îi bagă la puşcărie sau direct în mormînt pe cei care îndrăznesc că cîrtească împotriva lui şi a regimului, bagă bani cu nemiluita şi sporeşte într-un an cît alţii în zece serviciile care îi fac servicii, devenite mai kaghebiste decît KGB-ul lui Andropov. La nevoie, chiar şi armata. Acum are nevoie, aşa că a pompat masiv fonduri nu doar în armată, ci şi în industria de război, ceea ce s-a dovedit o idee genială, pentru că PIB-ul Rusiei, în loc să scadă în urma sancţiunilor internaţionale, creşte, ca aluatul pe cuptior. Astfel, toată lumea este fericită. Desigur, cu excepţia celor mai mulţi dintre ruşi care sărăcesc, iar pe deasupra trebuie să îşi trimită copiii, nepoţii, părinţii şi alte rude de gradul unu şi doi să moară în Ucraina. De ce în Ucraina? Pentru că de acolo a găsit cu cale Tiranul Moscovei să înceapă a pune lumea în ţîţîni, la locul ei, adică să o scape de nenorocirea şarpelui otrăvitor al nazismului crescut la sîn prin palatele Kievului. Nu se ştie cum şi de ce. Se ştie de către cine. De Zelensky et comp! Cu această ocazie, stăpînit de elanul denazificării, Putin a găsit timp să facă şi cîteva acte de "dreptate şi justeţe istorică". A rupt din Ucraina nişte hălci teritoriale şi le-a declarat "cu acte în regulă", prin decizii constituţionale şi parlamentare, părţi ale Rusiei. Asta, aşa, ca să ştie lumea cu cine are de a face şi ce poate face un om ca el, Tiranul Moscovei, cînd istoria şi nazismul altora îl aduc la disperare! Iar, dacă politicienii ăştia de doi bani ai Europei şi Americii nu înţeleg că el, Tiranul Moscovei, nu poate să iasă învins ori să fie obligat la un neconcludent "pat" în Ucraina, atunci nu au decît să se aştepte la un nou război mondial, bine asortimentat cu ciupercuţe nucleare. Ei au vrut-o, nu eu, zice convingător şi împăcat cu sine, Tiranul!

Trump nu a fost crescut de KGB, deşi nu este exclus să fi fost "contaminat" cu ocazia unora dintre vizitele sale pe plaiurile moscovite, unde a tot încercat să lanseze la apă măreţele sale proiecte de dezvoltare imobiliară a Moscovei, respectiv programele pentru delectarea publicului rusesc cu frumuseţile mondiale ale competiţiei Miss World. Trump este pur şi simplu cucerit de calităţile dictatorial-prezidenţiale ale lui Putin, pe care nu a încetat să le laude, inclusiv pe cînd era Preşedinte în funcţiune al Statelor Unite. "Republicanul de pe Potomac" este convins că lumea în care trăim ar fi una mult mai bună şi mai sigură dacă l-am lăsa pe el să se înţeleagă cu Putin, aşa, între patru ochi, fără translatori şi alţi paraziţi, ca între "păsări cu aceleaşi pene". Toate problemele lumii ar fi rezolvate. Îneepînd, desigur, cu Ucraina, unde trimiterea de fonduri şi materiale militare de către Statele Unite nu face altceva decît să arunce America în hora ţărilor de mîna a treia şi să bage beţe în roţile maşinăriei lui Putin, atît de bine unse, altfel! În două zeci şi patru de ore, EL, Tiranul Potomacului rezolvă problema, fără nici o complicaţie: taie toate fondurile pentru Ucraina şi gata. Iar, dacă tot s-a pus pe tăiat, taie şi orice sprijin pentru Europa şi aliaţii NATO dacă nu se potolesc şi le mai trece prin cap să-l necăjească pe "amicul de la Moscova". Mă rog, la nevoie, poate desfiinţa chiar şi NATO. Este suficient să semneze vreo două trei hîrtii, iar majoritatea MAGA din Congres să îşi facă datoria patriotică de a ridica mîna în favoarea propunerii prezidenţiale. Dacă există o majoritate, desigur. În rest, ultimele propuneri ale "republicanului de pe Potomac" pentru consolidarea şi dezvoltarea democraţiei americane sunt: cîteva zile de dictatură, aşa, la început de nou mandat prezidenţial, cîteva legi bine simţite împotriva hoardelor de neoameni care invadează teritoriul Statelor Unite, otrăvind pămîntul patriei şi sîngele pur american, tăierea fondurilor publice pentru şcolile unde vaccinarea copiilor este obligatorie, scutiri de impozite şi alte poveri fiscale, substanţiale şi bine simţite, în favoarea celor care îşi exprimă avutul la nivelul miliardelor, epurarea aparatului instituţiilor de stat de "trădătorii" care, într-un fel sau altul, s-au pus în calea ascensiunii şi preluării puterii de către Trump, trimiterea la închisoare a tuturor celor care au avut obrăznicia, neruşinarea şi tupeul să depună mărturii în justiţie împotriva sa şi, mă rog, alte obiective de guvernare de acelaşi fel şi din aceeaşi plămadă. Cum zice latinul, "eiusdem farinae"! Cum a ajuns un personaj ca acesta, cu un astfel de profil "politic", îmbibat pînă la saturaţie de corupţie, minciună, autoritarism, tupeism fără de margini, lipsă de orice respect pentru oameni, justiţie, drept, adevăr să ajungă Preşedintele Statelor Unite, iar, acum, să revină în competiţia pentru un nou mandat, cu şanse nu tocmai neglijabile de a-l obţine, doar Putin ne-ar mai putea lămuri şi lumina puţin. Altminteri, este de neînţeles cum o democraţie istorică, mai mult decît stabilă, clasică am zice, pilonul de rezistenţă al lumii libere şi torţa în jurul căreia s-au adunat atîta vreme cei care au luptat pentru valorile şi dezvoltarea instituţiilor democraţiei, a putut să producă şi să ridice în vîrful ierarhiei puterii un personaj care seamănă şi se adună cu Putin, mai mult decît Putin cu Brejnev.