Cîştigători şi pierzători

S-a tranşat, deci! Rămăşiţele guvernului Cîţu rămîn la guvernare cu sprijinul voturilor de la PSD. Diferenţa constă doar în faptul că, în scaunul acela izolat, rezervat Premierului în capul mesei din sala de şedinţe de la Palatul Victoria, va sta domnul Ciucă. Domnul Cîţu se va legăna pe o altă pînză de păianjen. În fotoliul de mare şef, desigur. Păi, dacă n-a fost bun nici cît o ceapă degerată la Guvern, este de la sine înţeles şi îndreptăţit să primească a doua funcţie în ordinea de precădere a Statului. Preşedintele Senatului. Omul nr. 2 în ierarhia statului eşuat!!! După Iohannis! Mai bine şi mai reprezentativ de atît, nici că se putea!!! Acum, că s-a comis, întrebarea este: cine sunt cîştigătorii şi cine pierzătorii. În subsol şi în timpul liber ne-am mai putea întreba... doar aşa... de amorul artei, cam cît o să coste distracţia. A lor, desigur. Nu de alta, dar mă încearcă bănuiala rea că nota de plată, ca întotdeauna, va ajunge tot la noi!

Chiar dacă a trebuit să-i dea brînci lui Cîţu de pe "banca guvernamentală", PNL se poate încununa cu laurii victoriei. A fost, este şi va rămîne la guvernare pînă la viitoarele alegeri generale, aproape sigur. În plus, poate guverna conform "proiectului propriu", fără să mai fie obligat să facă concesii ideologice şi politice aliatului de pînă acum, USR-Plus. Oamenii de la butoanele ministeriale sunt oamenii săi, mă rog şi ai UDMR-ului, ceea ce înseamnă, cel puţin teoretic, mai multă siguranţă, mai multă promptitudine, mai multă celeritate, mai multă coerenţă guvernamentală. În teorie. În practică, ştim deja că cei mai mulţi dintre oamnii PNL-ului aduşi în fotoliile ministeriale sunt doar membri ai unei "secte" de închipuiţi şi habarnamişti cu ifose şi ambîţuri personale, crescută în puful laboratoarelor, bine izolate de realitate. Şi... atît. Dacă vrea cineva o mostră reprezentativă pentru analiza de caz, să ia la disecat sub lupă exemplarul Cîţu.

Nu pierd timpul cu UDMR care, după modelul Dandanache, e mereu cîştigător, ca tot românul imparţial, cu toate partidele... la guvernare... încă din decembrie 1989.

La capitolul cîştigători individuali trebuie să-l trecem, în primul rînd, pe Preşedintele Iohannis. Deşi a fost cît pe ce să îşi vadă proiectul politic prăbuşit, iaca, s-a redresat. L-a pus la colţ pe Cioloş şi l-a trimis cu gaşca lui cu tot la ronţăit surcele, în opoziţie, a ţinut bine de funie, la remorcă, PSD-ul lui Ciolacu şi a împins înainte carul hîrbuit al PNL-ului, unde a avut grijă să îl pună pe capră, în locul lui Orban, pe Cîţu. Pentru un Preşedinte reputat că nu face mai nimic, este un bilanţ absolut remarcabil. Alţi doi cîştigători individuali: Cîţu şi Ciucă. Chiar dacă a cedat fotoliul de prim-ministru, domnul Cîţu poate emite pretenţii întemeiate de a rămîne pe lista cîştigătorilor. Cariera sa politică, la nivele stratosferice, continuă. Şef de partid istoric. Iar, după şefia Senatului, tot ceea ce îi mai rămîne de cucerit este doar "vîrful" de la Cotroceni. Păi, ce-i de colea! Noul Prim-ministru este, cel puţin la start, tot un cîştigător. Cu excepţia remarcabilă a generalului De Gaulle, puţini militari se pot lăuda că au condus destinele unei democraţii, în epoca post-belică, din postura de civili.

În capul listei pierzătorilor, desigur, USR-Plus, cu Cioloş în frunte. Au pierdut guvernarea, au pierdut orice şansă de a mai face vreo alianţă cu PNL-ul, cel puţin în acest mandat, au fost "scuipaţi în ochi" de PSD, după ce i-au păcălit să rupă alianţa cu PNL-ul. Cît despre electoratul lor, chiar şi nucleul dur trebuie să fie cutremurat de un spasm masiv de dezamăgire. Au avut vrabia în mînă şi au dat-o ca proştii pe cioara de pe gard. Cît despre performanţele lor de guvernare, cine să-şi mai aducă aminte şi de ce, peste vreo doi ani cînd o veni, din nou, vremea urnelor? Dacă nu se reinventează rapid şi masiv, USR-Plus are toate şansele să dispară în nisipul mocirlos al politichiei de Bucureşti.

Din păcate, nu putem încheia lista pierzătorilor fără să vorbim despre România şi oamenii ei. Pierzători pe toată linia. Nu doar din cauza sutelor de morţi care se încolonează zilnic pentru a se aşeza cuminţi în cimitire, să nu facă panică, nu de alta, nu doar din cauza costurilor uriaşe ale crizelor care sunt încă în plină developare şi ale căror consecinţe le vom resimţi cel puţin un cincinal de acum înainte, nu doar pentru că România a reuşit performanţa saltului mortal care a adus-o pe locul de ruşine din coada Europei, în materie de aproape orice: guvernare, capacitate de gestiune a crizei epidemiologice, gestiune a etapei incipiente a crizei energetice, performanţă economică, şanse de dezvoltare ş.c.l. dar, mai ales, pentru că a reuşit contra-performanţa pe care o vom plăti din greu încă cel puţin un deceniu de acum încolo de a ne "transforma" dintr-un punct de stabilitate şi securitate în zona de margine a spaţiului euro-atlantic, într-un spaţiu politic volatil, instabil, penetrabil pentru şi penetrat de forţe şi strategii ostile, care vizează nu doar cîştigurile pescuitului în apele tulburi ale zilei de azi ori de mîine, ci mult mai mult, "redesenarea" într-un viitor previzibil a României.