CITIZENS TAKE OVER EUROPE/ DANIEL FREUND "Păstrarea status-quo-ului actual atrage riscul unui colaps sau al unei explozii a UE"

De la momentul adoptării Tratatului de la Lisabona şi până la alegerile europarlamentare de anul trecut, menţionarea unei posibile modificări a tratatelor erau de neconceput, însă în ultimul an conversaţia în jurul acestui subiect s-a schimbat cu adevărat, consideră Daniel Freund, eurodeputat german din partea Verzilor. Domnia sa consideră că este nevoie urgentă de reforma metodei de alegere a conducerii Comisiei Europene, procesul Spitzenkandidat.

Acesta argumentează: "În 15 sau 16 ianuarie am adoptat cu o largă majoritate o rezoluţie care solicită un proces ambiţios, cere modificarea tratatelor şi demararea unui dialog larg cu cetăţenii, iar acest lucru este destul de incredibil dacă privim în urmă cu câţiva ani. Acest lucru mă face să fiu optimist, deşi încă există ceva îndoieli în Consiliu dacă aceasta este calea de urmat şi dacă nu cumva este un risc mare. Şi înţeleg oarecum că oamenii se tem dacă se modifică acum tratatele... Mulţi oameni îşi amintesc dificultăţile după referendumurile din Franţa şi Olanda (când a fost respinsă Constituţia oficială a UE - n.r.) şi apoi primul referendum din Irlanda pe Tratatul de la Lisabona, dificultăţile de a trece modificările Tratatelor. Iar cetăţenii europeni: «De ce să le dăm posibilitatea unor oameni precum Viktor Orban sau Kachinsky să ţină toată Europa ostatică?». Asta pentru că în definitiv vom avea nevoie de votul de confirmare din partea Ungariei şi Poloniei pentru orice modificare a tratatelor Uniunii. Dar viziunea mea este că riscul păstrării status-quo-ului actual de la nivelul cadrului constituţional, păstrarea arhitecturii bugetare actuale - cheltuirea banilor în continuare pe fondurile structurale şi pe agricultură - atrage riscul unui colaps sau unei explozii a Uniunii Europene. Riscul este mai mare decât dacă am purta un dialog european, dacă am discuta cu cetăţenii şi crea împreună presiunea necesară pentru acea modificare (a tratatelor) de care avem nevoie, pe care să o trecem apoi prin procesul de ratificare".

La rândul lui, Alberto Alemanno, activist de la ONG-ul The Good Lobby, consideră că la baza aşa-numitei Conferinţe despre Viitorul Europei, ce trebuia să se lanseze pe 9 mai, dar a fost amânată până în septembrie, stă dorinţa Ursulei von der Leyen de a "remedia păcatele originare ale UE şi modul în care sunt aleşi liderii europeni".

"Ideea a fost foarte bine legată de o reformă electorală, o reformă a cadrului constituţional care ne permite să alegem liderii europeni (direct). Dar această idee a suferit mutaţii şi a ajuns să trateze mai multe lucruri, printre care şi un meta-obiectiv: să experimenteze pentru prima dată o nouă modalitate de a-i asculta pe cetăţenii europeni", spune el, notând însă că în momentul actual tot nu avem o declaraţie comună a celor trei instituţii europene care să prezinte o schiţă cu privire la acest proces despre Viitorul Europei.

Acesta a completat: "Acum a apărut Covid-19 şi nu avem niciun anunţ privind Conferinţa despre viitorul Europei. Dar din perspectiva societăţii civile e o veste bună, ne simţim eliberaţi de faptul că nu începem ceva în ce nu credem cu adevărat, adică în sensul în care societatea civilă organizată nu a primit niciun loc la masa discuţiilor".

Daniela Vancic, project manager Democracy International for Europe, a declarant şi ea că "este important ca rezoluţia despre viitorul Europei să nu se piardă în Consiliul European şi în negocierile trilaterale dintre Parlament, Comisia Europeană şi Consiliul European.

"Această conferinţă (de astăzi, 9 mai - n.r.) este despre consolidarea propunerilor pentru Conferinţa privind Viitorul Europei. Conferinţa a fost amânată pentru luna septembrie, dar noi am început pregătirile ceva mai devreme împreună cu o serie de ONG-uri care au venit cu 10 principii de bază despre cum să aibă loc. De la ţelul conferinţei, la implementare şi la follow-up. Este de maximă importanţă ca respectiva conferinţă să fie organizată în acord cu cele mai ridicate standarde ale democraţiei, transparenţei şi incluziunii şi că cetăţenii sunt mereu parte a discuţiei", mai adaugă aceasta.

Ea consideră că implementarea concluziilor privind Viitorul Europei vor conta pentru că la baza acestui proces se află legitimitatea democratică a Europei.

Câteva reforme menţionate de Daniela Vancic care ar necesita modificarea Tratatelor Europene sunt: "întărirea vocilor cetăţenilor", "democratizarea UE" prin alegerea directă a conducerii Comisiei, drept la iniţiativă pentru Parlamentul European, reformarea modului în care funcţionează Comisia şi Consiliul, introducerea referendum-urilor la nivelul UE.

"Poate la final nu vom reuşi să îi facem pe toţi fericiţi şi vor exista mereu critici, dar vom putea spune că am încercat să-i includem pe cetăţeni în această discuţie şi să unim ideile pentru dezvoltarea schiţei despre viitorul Europei", mai spune ea.

Ulrike Guerot Lorenzo, politolog şi fondatorul European Democracy Lab, este de părere că "noi, cetăţenii, nu ar trebui să construim un sistem împotriva elitelor conducătoare europene, dar trebuie să le aducem mai aproape de ce ne dorim", un exemplu ar fi o cetăţenie unică europeană.

Lorenzo Marsili, filosof italian şi co-fondator al organizaţiei Alternative Europene, susţine că "pentru a revendica relaţia Europei cu «Egalite, Liberte, Fraternite» avem nevoie de o insurgenţă europeană, democratică şi paşnică, dar avem nevoie de o asemenea insurecţie dacă vrem să salvăm Europa de ea însăşi".

Tot el mai argumentează: "Cu toate pericolele suspendării temporare a acordului Schengen, nu cred că există comparaţie cu pata istorică de pe conştiinţa oricărui european cu privire la managementul crizei migraţioniste din ultimii ani. Am văzut un foarte mare eşec şi nu există vreo altă reprezentare mai mare a decadenţei morale şi a degenerării comunităţii europene decât acordul prin care Germania schimbă refugiaţi buni cu refugiaţii răi şi îl subvenţionează pe Erdogan în lipsa unui răspuns comun european".

Activistul mai punctează că "istoric vorbind, drepturile au fost acordate prin acţiuni colective şi proteste, iar asta trebuie întreprins pentru creerea unei contragreutăţi în faţa liderilor europeni care au trădat idealurile europene".

Istoricul britanic Timothy Garton Ash subliniază şi el că "avem acum o dictatură în interiorul Uniunii Europene", făcând referire la consolidarea puterii din Ungaria în mâinile exclusiv ale lui Viktor Orban.

"Jean Monnet a spus că poţi să ai o dictatură undeva în Europa, dar nu în interiorul comunităţii europene. Dar noi asta avem acum. Pe durata aplicării stării de urgenţă, Ungaria lui Viktor Orban este o dictatură. Asta pune în pericol întreaga ţesătură a Uniunii Europene".

Istoricul mai arată că pericolul războiului nu a dispărut de tot de pe continentul Europei, acesta fiind doar un mit vest-european. El a făcut referire la dizolvarea Iugoslaviei şi conflictele ulterioare din spaţiul iugoslav şi la conflictul din Ucraina.

El a mai comentat: "Momentul coronavirus este unul de foarte mare criză, dar şi de mare oportunitate. Este plauzibil de crezut că acest moment ar putea cataliza un proces de dezintegrare în UE, mai ales că am văzut că multe ţări s-au retras către sine, şi-au închis graniţele şi au vorbit numai despre soluţii naţionale. Nici Merkel şi nici Macron nu au vorbit despre Europa în primul discurs ca răspuns la criză. Să nu mai menţionez contextul global în care se catalizează un nou război rece între Statele Unite şi China. Avem şi o pandemie economică care va urma pandemiei medicale şi dacă Europa nu face ce trebuie şi cum trebuie ne-ar putea aştepta un viitor mult mai rău. Dar putem, de asemenea, să acceptăm provocarea şi acesta poate fi un moment similar cu cel post-1945. Nu este momentul să ne concentrăm pe instituţii şi o nouă constituţie pentru Europa, ci despre ce face Europa cu adevărat să salveze şi creeze job-uri, să creeze sisteme sociale, să apere cooperarea internaţională şi să se mişte înainte către o economie verde".

Nicollo Milanenese, co-preşedinte al organizaţiei Alternative Europene, este şi el de părere că Europa a arătat interes în perioada 2007-2009 pentru o democraţie mai participativă, doar ca ulterior să apară un regres democratic nu doar în anumite ţări (tendinţa s-a agravat în Ungaria, spune el), cât şi în Uniunea Europeană în sine (după criza datoriilor suverane, criza migraţionistă). Există şi tendinţe pozitive în Europa, mai arată el, Belgia îndreptându-se către o democraţie mai participativă.

"Credem în puterea creării de coaliţii. Trebuie să formăm alianţe, avem nevoie de o alianţă de progresişti care să se unească, dincolo de cultură şi partide politice. Doar în acest mod putem fi o contragreutate", a spus şi Katja Sinko, moderatoarea unuia dintre panel-urile conferinţei, Citizens Take Over Europe.