Activităţile desfăşurate virtual nu pot înlocui complet mobilitatea fizică, ceea ce este un mesaj pentru viitor, a spus Manfred von Hebel, reprezentat al National Agency for the EU programmes Erasmus+ Youth in Action and European Solidarity Corps in Germany (JUGEND fur Europa).
Domnia sa a spus: "Odată cu pandemia de Covid-19, am realizat că putem schimba multe activităţi ce presupuneau interacţiunea fizică, în activităţi virtuale".
În ceea ce priveşte impactul pandemiei asupra proiectelor de mobilitate ale organizaţiei, Manfred von Hebel a precizat că, din cele 700 de răspunsuri primite săptămâna trecută de la Comisie, reiese că mobilitatea a continuat fără probleme pentru circa o treime din proiecte.
"Interesant este că, circa 40% din cei care au spus că au găsit alte căi de a-şi continua activitatea, au precizat că au găsit pozitive metodele virtuale adoptate. Deci, se pare că există metode de a continua activităţile, de a păstra legătura cu partenerii şi totuşi să fie obţinute rezultate pozitive", a precizat Manfred von Hebel, adăugând: "Dar aproape toţi respondenţii au spus că le lipseşte activitatea fizică".
"Cred că trebuie să găsim metode prin care să avem o abordare mai amplă legată de activităţile virtuale, astfel încât să aibă un format standard în programele noastre, mai mult decât până acum", a punctat reprezenantul JUGEND fur Europa.
Acesta a adăugat că, din experienţa acestei perioade, rezultă că oamenii nu vor să înlocuiască activităţile fizice, iar pentru societatea civilă activă la nivel european, metodele virtuale nu pot înlocui întâlnirile fizice şi interacţiunea personală.
În ceea ce priveşte ecartul ce pare să se lărgească privind diferenţele dintre tinerii ce provin din ţările Europei de Nord, mai dezvoltate, şi cele din sud, Siliva Bonadiman, reprezentant al National Contact Point, Europe For Citizens, Germania (Kontaktstelle Europa fur Burgerinnen und Burger) a punctat: "Eu sunt din Italia şi trăiesc în Germania. În prezent, trăim într-o lume globalizată şi noi tinerii nu vedem o mare diferenţă de exemplu între Italia şi Germania. Acum, cu aceste restricţii de mobilitate, poate că naţionalismul se va accentua, identitatea naţională va fi mai puternică în viitor. Dar, probabil că prin schimburile interculturale care au avut loc până la pandemie (n.r. şi care probabil urmează să se reia), această tendinţă se va opri".
Siliva Bonadiman a adăugat: "Să sperăm că restricţiile impuse sunt temporare, inclusiv în ceea ce priveşte activităţile societăţii civile. Dar acum, trebuie să găsim alte soluţii, de exemplu digitale".
La rândul său, Manfred von Hebel a punctat că, pentru a închide ecartul dintre persoanele ce provin din ţările mai dezvoltate ale continentului şi cele mai sărace, programele pe care le desfăşoară organizaţia pe care o reprezintă trebuie să continue la capacitate maximă.
"Ceea ce mă face foarte optimist, atunci când văd cum sunt implementate aceste programe, este că îşi urmează foarte inteligent priorităţile pe care le au. Întotdeauna este vorba despre schimburi interculturale, despre învăţare (...). Sunt proiecte prin care acţionăm foarte sensibil pentru dezvoltarea societăţii. Cred că aceste programe dau răspunsuri la întrebările importante pe care le avem în societate, dar nu o fac de sus în jos, ci influenţa vine de la organizaţii".
Dar, Manfred von Hebel a subliniat că, în ceea ce priveşte bugetele Erasmus, este novoie de mai mulţi bani, chiar o dublare, pentru ajuta la dezvoltarea societăţii civile.