CJUE, ÎNTR-UN CAZ ÎMPOTRIVA OTP BANK ŞI OTP FAKTORING: "Băncile - obligate să furnizeze împrumutaţilor informaţii suficiente"

Instituţiile financiare sunt obligate să furnizeze împrumutaţilor informaţii suficiente pentru a le permite acestora să adopte decizii prudente şi în deplină cunoştinţă de cauză, consideră Curtea Europeană de Justiţie (CJUE). Instanţa arată, într-un comunicat, că o clauză referitoare la riscul de schimb valutar trebuie să fie înţeleasă de consumator atât pe plan formal şi gramatical, cât şi în ceea ce priveşte efectele concrete ale acesteia: "Rezultă că un consumator mediu, normal informat, suficient de atent şi de avizat trebuie să poată nu numai să cunoască posibilitatea deprecierii monedei naţionale faţă de moneda străină în care a fost exprimat împrumutul, ci şi să evalueze consecinţele economice potenţial semnificative ale unei astfel de clauze asupra obligaţiilor sale financiare".

În cadrul unei decizii pronunţate într-un caz deschis împotriva unei bănci maghiare, Curtea arată: "Caracterul clar şi inteligibil al clauzelor contractuale trebuie să fie apreciat raportându-se, în momentul încheierii contractului, la toate circumstanţele care însoţesc încheierea contractului, precum şi la toate celelalte clauze ale contractului, în pofida faptului că unele dintre aceste clauze au fost declarate sau prezumate abuzive şi din această cauză au fost anulate ulterior de legiuitorul naţional".

CJUE confirmă că îi revine instanţei naţionale sarcina să invoce din oficiu, în locul consumatorului, în calitatea sa de reclamant, eventualul caracter abuziv al altor clauze contractuale decât cea referitoare la riscul de schimb valutar, din moment ce dispune de elementele de fapt şi de drept necesare în acest scop.

Comunicatul Curţii Europene de Justiţie menţionează: "În luna februarie 2008, doamna Terez Ilyes şi domnul Emil Kiss au încheiat cu o bancă maghiară un contract de credit pentru acordarea unui împrumut în franci elveţieni (CHF). Contractul prevedea că ratele lunare trebuiau să fie plătite în forinţi maghiari (HUF), cuantumul acestor rate lunare fiind însă calculat pe baza cursului de schimb valutar curent între forintul maghiar şi francul elveţian. În plus, contractul menţionează riscul de schimb valutar în caz de posibile fluctuaţii ale cursului de schimb dintre aceste două monede. Cursul de schimb s-a modificat ulterior în mod considerabil în detrimentul persoanelor împrumutate, fapt care a dus la o creştere semnificativă a cuantumului ratelor lunare ale acestora. În luna mai 2013, doamna Ilyes şi domnul Kiss au formulat acţiuni la instanţele maghiare împotriva OTP Bank şi OTP Factoring, două societăţi cărora le fuseseră cesionate creanţele rezultând din contractul de credit. În cursul acestei proceduri, s-a ridicat întrebarea dacă clauza referitoare la ris­cul de schimb valutar nu fusese redactată de bancă în mod clar şi inteligibil şi putea, aşadar, să fie considerată ca fiind abuzivă în sensul directivei privind clauzele abuzive. Între timp, Ungaria a adoptat, în anul 2014, o reglementare care urmărea retragerea anumitor clauze abuzive din contractele de împrumut încheiate în monedă străină, transformarea virtuală în HUF a tuturor creanţelor datorate în temeiul acestor contracte şi aplicarea cursului de schimb valutar stabilit de banca naţională a Ungariei. Această reglementare avea, de asemenea, drept scop punerea în aplicare a unei hotărâri Kúria (Curtea Supremă, Ungaria) care a statuat că sunt incompatibile cu directiva anumite clauze inserate în contractele de credit încheiate în monedă străină (această decizie a fost pronunţată ca urmare a Hotărârii Curţii de Justiţie în cauza Kasler şi Kas­lerne Rabai). Cu toate acestea, noua reglementare menţionată nu a modificat faptul că riscul de schimb valutar este plasat în sarcina consumatorului în caz de devalorizare a forintului maghiar în raport cu francul elveţian. Dat fiind că în temeiul directivei clauzele contractuale care reflectă acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii nu intră în domeniul de aplicare al acesteia, Fõvarosi Ítelõtabla (Curtea Regională de Apel din Budapesta - Capitală, Ungaria), sesizată cu cauza doamnei Ilyes şi a domnului Kiss, solicită Curţii de Justiţie să se pronunţe asupra aspectului dacă poate aprecia caracterul abuziv al unei clauze, în ipoteza în care aceasta nu ar fi redactată în mod clar şi inteligibil, chiar şi atunci când legiuitorul maghiar, prin faptul că nu a intervenit asupra acestui aspect, ar fi acceptat ca riscul de schimb valutar să continue să fie plasat în sarcina consumatorului în caz de depreciere a forintului maghiar în raport cu moneda străină în discuţie".

În hotărârea pronunţată ieri, Curtea aminteşte că norma care exclude din domeniul de aplicare al directivei clauzele contractuale care reflectă acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii este justificată prin faptul că se poate prezuma în mod legitim că legiuitorul naţional a stabilit un echilibru între ansamblul drepturilor şi obligaţiilor părţilor la contract. "Totuşi, acest lucru nu înseamnă că o altă clauză contractuală care nu este vizată de acte cu putere de lege, precum, în speţă, cea referitoare la riscul de schimb valutar, este în totalitate exclusă de asemenea din domeniul de aplicare al directivei", conform sursei citate. Caracterul abuziv al acestei clauze poate, în acest caz, să fie apreciat de instanţa naţională în măsura în care aceasta apreciază, după o examinare de la caz la caz, că nu este redactată în mod clar şi inteligibil.

Comunicatul CJUE menţionează că trimiterea preliminară permite instanţelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curţii întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al UE. Curtea nu soluţionează litigiul naţional, însă instanţa naţională are obligaţia să soluţioneze cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară.