CJUE, ÎNTR-UN DOSAR DESCHIS ÎMPOTRIVA UNEI BĂNCI MAGHIARE: "Clauza de risc valutar trebuie să fie înţeleasă de consumator"

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, consideră că instituţiile financiare sunt obligate să furnizeze împrumutaţilor informaţii suficiente pentru a le permite să adopte decizii prudente şi îndeplină cunoştinţă de cauză.

CJUE s-a pronunţat, astfel, într-un caz deschis împotriva unei bănci din Ungaria: "În luna februarie 2008, doamna Terez Ilyes şi domnul Emil Kiss au încheiat cu o bancă maghiară un contract de credit pentru acordarea unui împrumut în franci elveţieni (CHF). Contractul prevedea că ratele lunare trebuiau să fie plătite în forinţi maghiari (HUF), cuantumul acestor rate lunare fiind însă calculat pe baza cursului de schimb valutar curent între forintul maghiar şi francul elveţian. În plus, contractul menţionează riscul de schimb valutar în caz de posibile fluctuaţii ale cursului de schimb dintre aceste două monede", se arată într-un comunicat de presă al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Cursul de schimb s-a modificat ulterior în mod considerabil în detrimentul persoanelor împrumutate, fapt care a dus la o creştere semnificativă a cuantumului ratelor lunare ale acestora.

În luna mai 2013, doamna Ilyes şi domnul Kiss au formulat acţiuni la instanţele maghiare împotriva OTP Bank şi OTP Factoring, două societăţi cărora le fuseseră cesionate creanţele rezultând din contractul de credit. În cursul acestei proceduri, s-a ridicat întrebarea dacă clauza referitoare la riscul de schimb valutar nu fusese redactată de bancă în mod clar şi inteligibil şi putea să fie considerată ca fiind abuzivă în sensul directivei privind clauzele abuzive1.

În anul 2014, Ungaria a adoptat o reglementare care urmărea retragerea anumitor clauze abuzive din contractele de împrumut încheiate în monedă străină, transformarea virtuală în HUF a tuturor creanţelor datorate în temeiul acestor contracte şi aplicarea cursului de schimb valutar stabilit de banca naţională a Ungariei. Această reglementare avea, de asemenea, drept scop punerea în aplicare a unei hotărâri Kúria (Curtea Supremă, Ungaria) care a statuat că sunt incompatibile cu directiva anumite clauze inserate în contractele de credit încheiate în monedă străină.

Cu toate acestea, noua reglementare menţionată nu a modificat faptul că riscul de schimb valutar este plasat în sarcina consumatorului în caz de devalorizare a forintului maghiar în raport cu francul elveţian.

Fõvarosi Ítelõtabla (Curtea Regională de Apel din Budapesta - Capitală, Ungaria), susţine că în domeniul său de aplicare nu intră clauzele contractuale care reflectă acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii şi solicită Curţii de Justiţie să se pronunţe asupra responsabilităţii de a aprecia caracterul abuziv al unei clauze, în ipoteza în care aceasta nu ar fi redactată în mod clar şi inteligibil, chiar şi atunci când legiuitorul maghiar, prin faptul că nu a intervenit asupra acestui aspect, ar fi acceptat ca riscul de schimb valutar să continue să fie plasat în sarcina consumatorului în caz de depreciere a forintului maghiar în raport cu moneda străină în discuţie.

Curtea aminteşte, în hotărârea pronunţată astăzi, că norma care exclude din domeniul de aplicare al directivei clauzele contractuale care reflectă acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii este justificată prin faptul că se poate prezuma în mod legitim că legiuitorul naţional a stabilit un echilibru între ansamblul drepturilor şi obligaţiilor părţilor la contract.

Acest lucru nu înseamnă însă, că o altă clauză contractuală care nu este vizată de acte cu putere de lege, precum, în speţă, cea referitoare la riscul de schimb valutar, este în totalitate exclusă de asemenea din domeniul de aplicare al directivei. Caracterul abuziv al acestei clauze poate, în acest caz, să fie apreciat de instanţa naţională în măsura în care aceasta apreciază, după o examinare de la caz la caz, că nu este redactată în mod clar şi inteligibil4.

Curtea consideră că instituţiile financiare sunt obligate să furnizeze împrumutaţilor informaţii suficiente pentru a le permite să adopte decizii prudente şi îndeplină cunoştinţă de cauză.

Aceasta implică faptul ca o clauză referitoare la riscul de schimb valutar trebuie să fie înţeleasă de către consumatorul mediu, normal informat, suficient de atent şi de avizat, atât pe plan formal şi gramatical, cât şi în ceea ce priveşte efectele concrete ale acesteia.

Conform Curţii de Justiţie, caracterul clar şi inteligibil al clauzelor contractuale trebuie să fie apreciat raportându-se, în momentul încheierii contractului, la toate circumstanţele care însoţesc încheierea contractului, precum şi la toate celelalte clauze ale contractului, în pofida faptului că unele dintre aceste clauze au fost declarate sau prezumate abuzive şi din această cauză au fost anulate ulterior de legiuitorul naţional.

Curtea confirmă că sarcina să invoce din oficiu, în locul consumatorului în calitatea sa de reclamant, eventualul caracter abuziv al altor clauze contractuale decât cea referitoare la riscul de schimb valutar, îi revine instanţei naţionale.