Clivaje în actualitate

A fost odată când un preşedinte american spunea: "nu te întreba ce face ţara pentru tine, întreabă ce poţi tu face pentru ţară" (din declaraţia inaugurală din 20 ianuarie 1961 a preşedinţiei lui John F. Kennedy "Ask not what your country can do for you, ask what you do for your country"). Astăzi, politicieni sau cetăţeni deopotrivă nu par a mai crede în sensul înalt al cuvântului "ţară". "Ţara" a devenit un cuvânt doar bun de folosit pentru a organiza din când în când o campanie care să consume ceva din surplusul de emotivitate publică acumulat pe parcursul crizelor succesive. În rest, se pare că solidarităţii şi cauzei comune pe care cuvântul "ţară" le inspira le-a luat locul egoismul îngust şi lipsa de viziune.

America e un bun exemplu al acestei tendinţe! Dacă în mod tradiţional două Americi se înfruntau în alegeri pentru ca apoi "ţara" ca spaţiu al "interesului comun" să prevaleze, acum criza shutdown-ului ilustrează blocajul ideologic în care extremiştii de la Tea Party au adus "ţara". Jocul de echilibrare între cele două Americi, America urbană şi liberală (în sens american al termenului liberal) şi cea rurală şi conservatoare nu mai funcţionează. Cu o violenţă a disperării (Dar ce îi disperă?), ultraconservatorii nu mai acceptă că cealaltă Americă ar fi la fel de îndreptăţită să existe. Default-ul (încetarea plăţilor de către guvern) nu este privit de către o bună parte a congresmenilor republicani ca o problemă. Pentru senatorul libertarian Rand Paul (primul membru al Tea Party ales la nivel naţional şi un posibil candidat pentru alegerile prezidenţiale din 2016) a declarat: "Nu există niciun motiv pentru care am putea intra în incapacitate de plată" (vezi articolul din Washington Post din 11 octombrie, Rand Paul's claim that there is "no reason for us to default"). Şi asta în condiţiile în care dinspre "piaţă" sunt din ce în ce mai multe voci care consideră că intrarea în incapacitate de plată a SUA, previzibilă dacă nu se găseşte o soluţie, ar avea un impact mai mare decât falimentul Lehman Brothers din septembrie 2008. Iar tot acest război ideologic are ca scop împiedicarea aplicării aşa numitei Obamacare, reforma politicilor de asigurări de sănătate realizată de Obama în 2010 şi care a fost declarată constituţională de Curtea Supremă şi validată de electorat prin realegerea confortabilă a preşedintelui.

Era previzibil de multă vreme că înfruntarea din ce în ce mai dură dintre cele două câmpuri valorice va face reconcilierea prea dificilă pentru a reuşi doar printr-o simplă operaţiune de marketing politic. Încă de la realegerea lui Bill Clinton se putea observa că oricare dintre cei doi candidaţi este învingătorul, acesta nu va putea eluda cealaltă Americă ce i se opune. Pentru adversarii radicali ai lui Clinton, regizarea scandalului Lewinski a fost ocazia pentru a porni ofensiva în favoarea "valorilor adevăratei Americi". De la Războiul Civil încoace nu a mai existat un asemenea clivaj radical centrat pe valori. Şi atunci ca şi astăzi, tot două etici s-au confruntat. Atunci a fost etica drepturilor (eliberarea sclavilor în virtutea dreptului la viaţă şi la libertate) care se opunea eticii tradiţiei (ce urmărea conservarea statu-quo-ului şi a sclavagismului). Astăzi este o variantă adaptată epocii actuale a eticii drepturilor, etica res­ponsabilităţii şi solidarităţii care este contrapusă unei etici a pieţei. Şi dacă în conflictul de la jumătatea secolului al XIX-lea prima a învins, traumele acelui conflict nu s-au şters până astăzi. Dar dacă în secolul al XIX-lea SUA era o "ţară", chiar dacă încă exotică, astăzi este o "putere" ce nu-şi mai găseşte locul. Cândva, în viziunea părinţilor fondatori, Statele Unite trebuiau să devină o "ţară" capabilă să asigure drepturile tuturor. Şi aşa a şi fost. Astăzi însă, această moştenire este - paradoxal - contestată tocmai în numele Partidei de ceai de la Boston (Boston Tea Party) din 1793. Ori încă de atunci când Statele Unite abia începeau aventura construcţiei statale clivajele erau deja prezente. După aproape 240 de ani, acel conflict iniţial încă există şi mai poate bloca America. Doar că astăzi blocarea Americii se simte oriunde în lume.