După o încetinire economică în 2023, în principal din cauza scăderii producţiei de energie şi a preţurilor mai mici, 2024 se prefigurează ca un an de creştere economică accelerată pentru ţările Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG). După câteva luni marcate de pesimism cu privire la cererea globală de petrol, preţurile au început să crească, însă diferenţiat la nivel de ţări, conform unui comunicat de presă al companiei.
Mediul economic favorabil nu ar trebui să ascundă vulnerabilităţile structurale ale unor economii: Bahrain şi Oman, cele mai slabe verigi în ceea ce priveşte conturile publice
Potrivit sursei citate, după câteva luni de pesimism cu privire la cererea globală de petrol, preţurile au început să crească în urma anunţurilor Rusiei şi Arabiei Saudite legat de prelungirea reducerilor de producţie până la sfârşitul anului. Totuşi, ţările nu vor beneficia în mod egal de această uşoară creştere a preţului petrolului.
În contextul nivelului ridicat al datoriei publice, a deficienţelor fiscale structurale şi a resurselor naturale mai limitate în comparaţie cu alte ţări din regiune, Bahrain şi Oman trebuie să rămână vigilente. Bahrain ar urma să înregistreze cel mai mare raport datorie publică/PIB din regiune, de 125% în 2023. Având în vedere nivelul ridicat al preţului petrolului estimat la aproximativ 125 USD pe baril pentru 2023, autorităţile au început să ia în considerare măsuri pentru a limita o extindere a deficitului bugetar. În ciuda excedentelor recurente de cont curent, deficitul fiscal mare şi nevoia de a menţine cursul de schimb fix afectează rezervele valutare ale Bahrainului. În timp ce rezervele care acoperă trei luni de importuri sunt considerate în mod convenţional drept nivelul minim adecvat, rezervele Bahrainului ar acoperi doar 1,5 luni de importuri în 2023. Dinamica datoriei Omanului pare mai echilibrată, dar suferă de slăbiciuni fiscale structurale, în principal din cauza unor resurse naturale limitate. De la scăderea preţului petrolului în 2015 şi 2016, Oman a înregistrat continuu deficite gemene (de cont curent şi deficit fiscal).
Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite, mult mai puţin vulnerabile, vin de obicei în ajutor
Arabia Saudită, Kuweit şi Emiratele Arabe Unite vin de obicei în ajutor în caz de urgenţă, atunci când finanţarea este insuficientă. Aceste trei ţări au anunţat un pachet de ajutor de 10 miliarde USD pentru Bahrain în 2018, după ce au furnizat 20 de miliarde USD atât Omanului, cât şi Bahrainului în 2011, care stau la baza alianţelor strategice şi economice dintre aceste ţări. Aceste fonduri au sprijinit în cea mai mare parte reducerea deficitelor fiscale în Oman şi Bahrain şi au atenuat efectele negative ale programelor de consolidare fiscală. Un alt scop al acestei cooperări fiscale este alinierea tuturor economiilor CCG în jurul unor iniţiative regionale similare prin introducerea unor reforme fiscale.
Situaţii financiare diferite dar (practic) aceleaşi politici monetare
Aceste structuri diferite din cadrul economiilor CCG indică faptul că, deşi aceste ţări au format o alianţă economică şi financiară, situaţiile lor financiare sunt inegale. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte chestiunile monetare, structurile sunt foarte asemănătoare: monedele lor sunt legate de dolarul american, cu excepţia Kuweitului, care are un curs valutar fix faţă de un coş valutar nedezvăluit. În conformitate cu viitoarele mişcări de politică ale Fed, ne aşteptăm ca băncile centrale GCC să-şi menţină politica ratelor până când Fed decide să înceapă ciclul de reducere a ratelor.
Concurenţă acerbă în sectoarele vizate de eforturile de diversificare
Deşi depind încă foarte mult de sectorul petrolier, ţările CCG au implementat planuri de diversificare economică în urma scăderii preţului petrolului între 2014 şi 2016. În timp ce Emiratele Arabe Unite au fost în fruntea diversificării economice, Arabia Saudită a anunţat investiţii substanţiale în ultimii ani. Întrucât aceste două ţări, dar şi Qatar şi, într-o măsură mai mică, Oman, vizează aproape aceleaşi sectoare (construcţii, turism, finanţe), riscul cheie rezidă în crearea intra-competiţiei în regiune. În plus, principalele surse de finanţare pentru aceste strategii de diversificare se bazează pe veniturile din petrol. Luând în considerare aceşti doi factori, strategiile de diversificare economică, deşi fezabile, pot să nu dea rezultatele dorite.