În situaţia în care un debitor nu poate depăşi starea de dificultate financiară şi intră în insolvenţă, cadrul legal oferă procedura reorganizării judiciare pentru menţinerea sa în circuitul comercial, aceasta fiind o procedură mult mai cunoscută şi aplicată în practică, potrivit domnului Ionel Tudor, avocat la Finconta Consulting SPRL.
Domnia sa declară că, în această situaţie, obiectivul avut în vedere de legiuitor a fost acela de a facilita supravieţuirea debitorului faţă de care s-a deschis procedura insolvenţei, astfel că acesta poate să-şi continue viaţa comercială, restructurându-şi activitatea pe baza unui plan de reorganizare coerent.
Reprezentantul Finconta menţionează că planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului.
"Planul va putea să prevadă fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinaţie a celor două variante de reorganizare", conform domnului Tudor, care subliniază că un plan de reorganizare va cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele elemente: perspectivele de redresare; programul de plăţi; categoriile de creanţe defavorizate; tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate; ce despăgubiri urmează să fie oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment (valoarea estimativă se va calcula în baza unui raport de evaluare, întocmit de un evaluator autorizat); modalitatea de achitare a creanţelor curente.
Conform spuselor domnului Ionel Tudor, durata planului de reorganizare prevăzută în Codul insolvenţei este de trei ani, cu posibilitatea prelungirii cu încă un an.
Reprezentantul casei de avocatură Finconta Consulting face referire şi la faptul că normele în vigoare mai pun la dispoziţia debitorilor aflaţi în stare de dificultate financiară două proceduri de prevenţie a insolvenţei, şi anume: mandatul ad-hoc şi concordatul preventiv. Domnul Tudor precizează că mandatul ad-hoc este o procedură necontencioasă, confidenţială, declanşată la cererea debitorului, prin care un mandatar ad-hoc, desemnat de instanţă, negociază cu creditorii în scopul realizării unor înţelegeri între unul sau mai mulţi dintre aceştia şi debitor, în vederea depăşirii stării de dificultate în care se află.
Termenul legal de realizare de către mandatarul ad-hoc a înţelegerii între debitor şi creditorii săi este de 90 de zile.
Concordatul preventiv este un contract încheiat între debitorul în dificultate financiară şi creditorii care deţin cel puţin 75% din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate, omologat de judecătorul-sindic, contract prin care debitorul propune un plan de redresare şi de realizare a creanţelor acestor creditori, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depăşire a dificultăţilor, declară Ionel Tudor, adăugând că termenul maxim de concordat este de 24 de luni, la care se pot adăuga încă 12 luni de prelungire.
1. opinie la discurs ,.,.
(mesaj trimis de petrisor în data de 01.04.2015, 19:18)
domnule Tudor eu sunt intrutotul de acord cu precizarile ce le-ati expus iar pe viitor si legislatia sper ca va fi armonizata in favoarea Romanilor ,.