"CONFERINŢA BURSA" PENTRU PIAŢA DE CAPITAL "Lipsa listărilor statului - atac la capitalizarea şi creditarea companiilor"

Reporter: Care credeţi că vor fi efectele pe termen lung ale Ordonanţei de Urgenţă 114 asupra pieţei noastre de capital?

Mircea Ursache: Adoptarea Ordonanţei de Urgenţă 114/2018 în luna decembrie a anului trecut, fără nicio consultare publică, ţine de morala politicii româneşti. Exprimă lipsa de respect a Ministerului Finanţelor faţă de pieţele financiare bancare şi nebancare sau faţă de sectoare strategice ale economiei, cum este cel energetic. A fost o decizie care a arătat că pe guvernanţi nu-i interesează ce spune piaţa, drept dovadă că măsurile din Ordonanţă au fost ameliorate ulterior, dar nu suficient. Practic, este o metodă caracteristică manierei în care Ministerul Finanţelor a tratat piaţa financiară nebancară reglementată.

Mă refer la declaraţiile din spaţiul public privind Pilonul II de pensii, plecând de la cele ale fostului ministru de finanţe Ionuţ Mişa (n.r. de la finalul lunii iunie 2017, când ministrul a anunţat că Pilonul II va dispărea) ce au provocat pierderi uriaşe la bursă, fiind urmate de numeroase declaraţii ale mai multor miniştri şi a unor parlamentari pe această temă.

Apoi, a existat un proiect de cinci zile pus pe site--ul Ministerului de Finanţe privind plafonarea preţului gazelor (n.r. la 55 lei/MWh, în iulie 2018) şi care a decapitalizat Romgaz şi Transgaz, care sunt companii listate.

Acum, ce s-a întâmplat după ce au apărut primele declaraţii privind Ordonanţa 114? Câteva companii importante listate cum sunt Banca Transilvania, BRD - Groupe Societe Generale, Romgaz, OMV Petrom etc., au avut, în ziua imediat următoare (n.r. 19 decembrie 2018), scăderi abrupte ale cotaţiilor, chiar şi de peste 15%, în cazul celor două bănci fiind extins tunelul de variaţie zilnică. Acelaşi efect s-a manifestat şi asupra preţurilor băncilor cu prezenţă în ţara noastră listate la Viena (n.r. Raiffeisen Bank şi Erste Bank), precum şi asupra fondurilor de investiţii locale (SIF-uri, fonduri de pensii cu expunere mare pe blue - chips etc.)

Volumele de tranzacţionare au fost foarte mari, doar în data de 19 decembrie fiind tranzacţionat 1,76% din capitalul TLV şi 0,67% din BRD. Aceste vânzări masive au avut la bază informaţii materiale, calcule/estimări privind impactul asupra profitabilităţii companiilor vizate. Astfel, a fost dis­trusă încrederea investitorilor pe termen lung în cadrul investiţional local, investitori care oricum îşi asumaseră un risc real de lichiditate în momentul investirii. Anularea într-o singură zi, printr-o singură măsură, a întregului avans înregistrat de indicii bursieri în întregul an 2018 (în condiţiile unui ritm de creştere economică foarte dinamic, printre cele mai mari din UE) a produs efecte de credibilitate/imagine etc., greu de compensat în viitor. Aceste elemente nu fac altceva decât să crească prima de risc ce va fi cerută de investitori, începând cu acest an.

Punctual, în cazul băncilor, ieşirea publică a consilierului Primului Minis­tru (n.r. Darius Vâlcov), la începutul lunii ianuarie în vederea clarificării modului în care se calculează, aplică şi plăteşte taxa pe activele bancare (prin care s-a "clarificat" interpretarea conform viziunii legiuitorului, în sensul calculării şi plăţii trimestriale faţă de percepţia iniţială conform căreia plata se făcea anual, multiplicând de patru ori dimensiunea impactului) a dus la prăbuşirea preţului acţiunii TLV de la 2,1 lei/titlu la 1,57 lei/titlu, o scădere de 25%, iar în cazul BRD de la 11,8 lei/acţiune la 9,9 lei/acţiune, adică un declin de 16%.

În afara pieţei de capital, efecte similare au putut fi observate şi pe cursul de schimb (leul depreciindu-se în raport cu euro de la 4,655 la 4,76 în decurs de o lună) a randamentului obligaţiunilor de stat etc. La fel de grav, în lunile următoare, instabilitatea cadrului legislativ a luat forma unor diverse interpretări ale unor oficiali asupra acestui text de OUG (foarte vag scris de la bun început), generând volatilitate suplimentară în piaţă prin prisma recalculării de către investitori a impactului financiar recurent asupra cotaţiilor. Totodată, au fost bulversate decizii investiţionale majore ale companiilor, au fost bugetate provizioane pentru anul 2019 în unele cazuri, deoarece anumite evenimente corporative (aprobări de situaţii financiare, BVC-uri, planuri de investiţii etc) nu pot fi amânate până la clarificarea cadrului legal.

După apariţia OUG 114, am văzut reacţii de la comunitatea internaţională, de la Comisia Europeană, de la preşedinţi de bănci din România şi de la Asociaţia Română a Băncilor. Am văzut reacţii din mediul de afaceri românesc, de la partidele politice şi de la Banca Naţională a României.

Surprinzător, singura instituţie care nu a reacţionat a fost Autoritatea de Supraveghere Financiară. În acest caz, combinaţia de laşitate şi obedienţă a făcut ca această instituţie, care a fost afectată prima, pentru că piaţa pe care o supravegheză a fost afectată direct, să nu reacţioneze în niciun fel.

Mai mult de atât, ulterior, a participat la întâlnirile cu Ministerul Finanţelor, în calitate de observator. În condiţiile în care prezenţa Autorităţii acolo trebuia să fie fermă, cu date şi cifre, prin care să se prezinte cum a fost afectată piaţa. Mi se pare un lucru foarte grav, pentru că ASF-ul se finanţează din banii pieţei.

Reporter: Cât de aproape este piaţa noastră de capital să treacă în categoria celor emergente secundare, în opinia dumneavoastră?

Mircea Ursache: După părerea mea, piaţa de capital românească a avut, după anul 2014, un proiect foarte bine definit, care a fost proiectul STEAM, cu transformări radicale fundamentale, atât pe legislaţia primară, cât şi pe cea secundară. Scopul proiectului a fost de a aduce piaţa noastră de capital la statutul de piaţă emergentă. Au fost făcute eforturi şi s-au înregis­trat costuri mari pentru realizarea aces­tui deziderat şi, până nu demult, con­statam că, în afară de criteriul lichidităţii, le îndeplineam pe toate celelalte pentru a deveni piaţă emergentă. Astăzi, conform celor comunicate de Bursa de Valori Bucureşti, România îndeplineşte toate condiţiile pentru a trece la acest statut.

Dar apar mereu elemente noi, pe care unii cârcotaşi ar putea să le considere ca fiind schimbări în timpul jocului. Eu le consider ca fiind de cu totul altă natură. Mă refer la faptul că agenţiile de rating vor să vadă că, pentru România, îndeplinirea criteriilor se va realiza pentru doi ani consecutiv, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul altor ţări.

Interpretarea mea este că toată brambureala legislativă din România din domeniul pieţelor financiare, bancare şi nebancare, i-a determinat pe cei care fac aprecierile cu privire la statutul pieţei noastre, să­ vadă dacă putem îndeplini criteriile necesare pentru un timp rezonabil şi nu pentru o perioadă scurtă.

Reporter: De ce credeţi că Statul Român nu a mai listat, în ultimii ani, nicio companie la BVB?

Mircea Ursache: Problema listării companiilor româneşti este, după părerea mea, o problemă mult mai complicată decât pare la prima vedere.

Ce se întâmplă în economie? În momentul de faţă, companiile româ­neşti vor să se dezvolte apelând la credite bancare. Dar, ca să fie bancabile, instituţiile de credit cer companiilor să fie capitalizate, fapt ce nu se poate realiza decât prin piaţa de capital. Deci există o legătură între cele două pieţe. Nu se pune problema de concurenţă, ci, dimpotrivă, este o complementaritate. Faptul că nu s-au mai listat companii de stat este un atac la capitalizarea şi la creditarea societăţilor româ­neşti. Se pare că, în concepţia unor diriguitori de la noi, există o confuzie uriaşă între listare şi privatizare.

Listarea are avantaje uluitoare. Pe de o parte, oferă o estimare corectă a valorii reale a companiei, chiar şi în cazul în care se plasează în piaţă un procent redus din capitalul social. Apoi, listarea obligă la transparenţă, adică la raportări trimestriale, semes­triale şi anuale, obligă la guvernanţă corporativă.

Toate aceste elemente reprezintă răspunsuri la întrebare. Statul nu listea­ză companii pentru că nu doreşte acest lucru. Aici există şi o consecinţă importantă, pe lângă faptul că nu se creează lichiditate la bursă. Piaţa românească aşteaptă şi un model de la Statul Român. Cum vrem ca emitenţii privaţi să aibă încredere în piaţa reglementată bursieră atât timp cât statul demonstrează că nu are încredere în listarea şi tranzacţionarea companiilor la BVB? În opinia mea, inclusiv companiile care vor intra în Fondul Suveran de Investiţii trebuie să aibă un termen de maxim 18 luni pentru ca să se listeze. Altfel, vor fi ca nişte mâini moarte la un joc de poker.

Reporter: Cum priviţi demersul pieţei de a înfiinţa o Contraparte Centrală în ţara noastră, proiect ce deja a fost aprobat de acţionarii Bursei de Valori Bucureşti?

Mircea Ursache: Am precizat anterior că piaţa de capital românească a avut proiectul STEAM, iar în prezent sunt îndeplinite peste 90% din obiectivele sale. Unul dintre cele rămase este construirea Contrapărţii Centrale.

Dar observăm că există tendinţa de a da înapoi. Întâi, prezenţa la Adunarea Generală în care s-a aprobat strategia privind înfiinţarea Contrapărţii Centrale a fost la limită (n.r. 56% din acţionari). Apoi, pentru mine a fost surprinzător că, în adunarea generală, BERD-ul a votat împotriva înfiinţării CCP-ului.

În plus, varianta nu este cea a unei CCP locală cu perspectiva de a deveni regională. Există şi o altă alternativă care spune aşa: "Alte măsuri care să asigure cadrul pentru dezvoltarea unor derivate". Poate ne explică cineva care sunt aceste măsuri.

Asta în condiţiile în care Bursa de Valori Bucureşti are un contract cu CCP-ul din Italia pentru înfiinţarea Contrapărţii Centrale în ţara noastră, asigurând în cadrul acestui contract inclusiv întocmirea dosarului de autorizare la ESMA (n.r. Autoritatea Europenă pentru Pieţe şi Valori Mobiliare).

În opinia mea, sunt semne că există grupuri care nu doresc CCP în Româ­nia. Şi sunt îngrijorat de faptul că nu vedem vreo reacţie din partea ASF, în condiţiile în care programul STEAM a fost aprobat chiar de către consiliu, iar recent Autoritatea s-a angajat să reducă comisionul pe tranzacţii tocmai pentru a susţine funcţionarea Contrapărţii Centrale.

Reporter: Se tot vobeşte despre uniunea pieţelor de capital. Ce prespune acest lucru pentru piaţa noastră? Suntem pregătiţi?

Mircea Ursache: Precum uniunea pieţelor energetice sau cea bancară, uniunea pieţelor de capital este o consecinţă a faptului că România a intrat în Comunitatea Europeană. Mai mult decât atât, după părerea mea este o necesitate pentru ţara noastră. O piaţă de capital închisă, izolată, va fi întotdeauna "la nivelul mării". Din punctul de vedere al legislaţiei, suntem la acelaşi nivel cu orice alt stat european. Mai rămâne doar partea de capitalizare, iar dacă decidendul politic va deschide bine ochii pentru a vedea că listările companiilor reprezintă singura formă de a atrage atât banii investitorilor de retail, cât şi a celor instituţionali, nu vom avea decât de câştigat.

Pe lângă elemente privind libera circulaţie a capitalului, eliminarea unor bariere etc., uniunea pieţelor de capital presupune ca o serie de atribuţii ce acum sunt de competenţa autorităţilor naţionale să fie preluate de autoritatea europeană. De pildă supravegherea, reglementarea şi autorizarea burselor, a depozitarelor, a societăţilor mari de investiţii, trec sub su­praveghere europeană, ceea ce nu este rău deloc. Sunt de părere că Brexitul a întârziat puţin finalizarea uniunii pieţelor de capital, care, în opinia mea, trebuia să se încheie în mandatul Româ­niei la preşedinţia Uniunii Europene, dar cred că se va finaliza în mandatul următor, al Finlandei.

Reporter: Vă mulţumesc!