Consiliul Concurenţei - un instrument care serveşte intereselor Guvernului?

• Prin numirea membrilor săi de către Guvern, în loc să aibă o independenţă reală faţă de Executiv, Consiliul Concurenţei pare să fi devenit un organism supus acestuia, cu rolul să autorizeze ajutoarele de stat propuse de guvernanţi pentru proprii protejaţi

Activitatea Consiliului Concurenţei influenţează într-o mare măsură aderarea ţării noastre la UE. Controversele create pe marginea unor decizii adoptate de acest Consiliu au făcut obiectul unor reacţii atît din partea societăţii civile, cît şi din partea unor oficiali europeni.

Neeli Kroes, comisarul european pentru Concurenţă, declara, în urma unei vizite efectuate la Bucureşti, că dacă ar fi trebuit să scrie în acel moment raportul de monitorizare, aces-ta ar fi unul negativ. Domnia sa arăta că una dintre problemele majore pe care le-a sesizat este reprezentată de "subvenţiile ilegale uriaşe pe care statul le acordă unor companii din domeniul energetic". Oficialul european considera că ţara noas-tră are nevoie de rezultate concrete în acest domeniu, nu doar de angajamente şi jocuri politice la nivel declarativ.

Ca răspuns, surse din cadrul Consiliului Concurenţei ne-au spus că "declaraţia oficialului european a fost făcută într-un anumit context, cuvintele sale fiind interpretate eronat ulterior de anumite persoane". Aceleaşi surse susţin că "doamna Kroes se referea, la acea vreme, la ajutoarele de stat stabilite prin acte normative". Reprezentanţii Consiliului Concurenţei mai spun că "de atunci s-au schimbat multe, dacă avem în vedere şi elementele pozitive evidenţiate în ultimul Raport de Ţară, cu privire la domeniul concurenţei".

Poate puţini cunosc faptul că membrii actualului Consiliu al Concurenţei au fost numiţi, de către Guvernul Năstase, printr-o ordonanţă de urgenţă. Acest fapt a făcut ca noii membri să-i înlocuiască pe cei care aveau girul comisiilor economice ale Parlamentului. Prin numirea lor de către guvern, în loc de o independenţă reală pe care Consiliul ar fi trebuit să o aibă faţă de Executiv, instituţia pare să fi devenit un organism supus acestuia, cu rolul să autorizeze ajutoarele de stat propuse de guvernanţi pentru proprii protejaţi, susţin anumite surse.

În acelaşi timp, reprezentanţii Consiliului ne-au declarat că "nu putem vorbi de obedienţa faţă de Guvern în cazul Consiliului Concurenţei, din moment ce ajutoarele de stat nu pot fi aprobate dacă documentele elaborate şi supuse analizei nu corespund prevederilor şi cerinţelor europene în domeniu". De asemenea, începînd cu 1 ianuarie 2007, competenţele privind aprobarea ajutoarelor de stat vor trece la Comisia Europeană, "aşadar nimeni din Consiliu nu riscă să facă jocuri şi să serveas-că interese politice, cel puţin dintr-un singur mare motiv: acela că ulterior ar trebui să plătească pentru ilegalităţile comise", ne-au mai spus sursele citate.

Pe de altă parte, cei care atacă activitatea Consiliului susţin că "independenţa" acestuia a fost sesizată şi în lipsa de reacţie pe care membrii acestuia au manifestat-o faţă de actele normative prin care regulile concurenţei erau încălcate flagrant (cazurile Bechtel, EADS, Stragab sau Vinci). De asemenea, conform aceloraşi voci, Guvernul PSD nu a dorit ca opinia publică să afle despre scutirea sau anularea de la plată a datoriilor unor trusturi mass-media, deoarece îi erau folositoare în campania electorală.

Cei care contestă eficienţa activităţii Consiliului mai spun că cele patru clauze de salvgardare privind concurenţa reprezintă un semn că acest domeniu nu este tratat cum se cuvine în ţara noastră. Respectivele surse consideră că o dovadă în acest sens este faptul că, în perioada martie-septembrie 2004, Consiliul nu a finalizat nici o inves-tigaţie.

Reprezentanţii Consiliului ne-au răspuns că, în acea perioadă, instituţia a trebuit să preia şi să adopte în propria activitate 50 de regulamente şi cerinţe europene în domeniu, ceea ce ar proba o aşa-zisa stag-nare temporară a activităţii. Practic, instituţia a trebuit să-şi armonizeze modul de acţiune cu prevederile europene în domeniu. De asemenea, am fost informaţi de reprezentanţi ai departamentului de presă al Consiliului Concurenţei că "legislaţia în vigoare nu prevede un termen anume pentru finalizarea unei investigaţii, deoarece aceasta reprezintă un proces complex care necesită o documentare şi o analiză în amănunt, atît în cazurile în care Consiliul se autosesizează, cît şi în cazurile semnalate de alte instituţii sau persoane".