Înainte să urce pe scara avionului spre Japonia, ieri, premierul Călin Popescu Tăriceanu s-a mai întors o dată, şi-a dres vocea şi ne-a zis cum că intervenţia preşedintelui în cazul Alro "ustură la buzunar" 22 milioane de români, care ajung să plătească mai scump curentul electric, dar creşte profiturile firmei în favoarea căreia a intervenit: "Stau şi mă întreb dacă preşedintele apără interesul naţional. Care e interesul naţional? E de partea cetăţenilor sau de altă parte? Pentru mine, întrebarea este doar retorică pentru că e evident că, în acest fel, nu poate fi vorba de o intervenţie a preşedintelui în interesul naţional, cum clamează de atât de multe ori că o face. Cred că, într-o ţară normală, o astfel de intervenţie brutală în economie ar genera automat o anchetă a autorităţilor competente, a justiţiei, şi cred că, dacă vrem să fim o ţară europeană, acest lucru ar trebui să se întâmple", a spus primul ministru.
După care s-a urcat în avion cu Radu Berceanu. Premierul Tăriceanu şi preşedintele Băsescu se făcuseră mincinoşi unul pe altul, la televiziunea publică, în seara de dinainte, când, apropo de subiectul "grupurilor de interese", primul ministru a adus vorba de rezoluţia pe care şeful statului a aşternut-o pe un memoriu prin care fabrica de aluminiu Alro din Slatina îi prezenta situaţia din piaţa energiei şi neregulile de acolo.
Preşedintele a intervenit telefonic în emisiunea TV, încercând să arate că rezoluţia sa nu este deloc echivalentă "bileţelului" lui Tăriceanu care îi solicita să vorbească la Parchet despre ancheta asupra lui Dinu Patriciu în cazul Rompetrol. Şi i-a cerut premierului să nu mai mintă.
Iar premierul i-a răspuns că "ba tu, nu eu". Mă rog, nu chiar aşa, dar cam aşa.
Cine minte?
Nu mai contează.
Când premierul şi preşedintele se fac mincinoşi unul pe altul, important în subiect este chiar asta, iar nu cine minte. Şi cred c-ar trebui sancţionaţi amândoi, pentru promovarea atitudinii de mahala - ar trebui să existe o lege pentru asta, eu i-aş da la şcoala de corecţie, să prindă o noapte cu aurolacii.
Aşa, ca să ne aflăm în treabă, pe fondul absolut secundar al problemei, observăm, însă, că premierul Tăriceanu nu are dreptate în cazul Alro, iar discursul lui la scara avionului spre Japonia foloseşte ignoranţa firească a nespecialiştilor în piaţa energiei, manipulându-i contra preşedintelui.
În realitate, Alro are dreptul la energie mai ieftină, iar dreptul său nu are nicio legătură cu preţul pe care-l plăteşte populaţia pentru energie. Sunt două categorii de consumatori pentru două categorii de energie. A-i compara este similar cu a confunda mere cu pere, spunând că-s fructe.
...Dar, cum spuneam, asta nu mai are nicio importanţă.
Prezentăm, în continuare, situaţia pieţei energiei, pentru cititorii noştri care, totuşi, nu gustă spectacolul de mahala.
Două tipuri de energie, preţuri diferite
Consumatorii eligibili de energie (aşa cum este Alro) contractează la un preţ mai scăzut cu producătorul de energie, pentru următoarele motive:
1. consumă o cantitate de energie foarte mare;
2. consumă constant aceeaşi cantitate de energie, zilnic, într-un orar prestabilit, ceea ce îl favorizează pe producător care îşi poate planifica producţia (nu are pierderi) şi nu este supus unor vârfuri de consum, precum în cazul consumatorilor casnici (consumul de energie creşte brusc seara-aceea este energia cea mai scumpă);
3. plătesc în avans (ceea ce reprezintă credit pentru producător), astfel că producătorul nu mai este supus riscului de neplată.