Consumerismul şi deturnarea ştiinţei

Riscul ca ştiinţa să fie deturnată de la obiectivele sale prin punerea sa sub imperiul intereselor comerciale este mai important astăzi decât altădată? Ar putea o astfel de situaţie să pună viaţa sau sănătatea oamenilor în primejdie? Întrebările de mai sus apar din ce în ce mai des în reflecţia asupra raporturilor dintre piaţă şi ştiinţă. Ori, după ce ştiinţa a fost multă vreme ocultată de religie (care rămâne mai degrabă ostilă discursului ştiinţific) şi instrumentalizată de politică, astăzi cele mai mari riscuri vin din altă parte: dinspre interesul multor companii de a realiza profituri din ce în ce mai mari într-un timp din ce în ce mai scurt fără a mai aştepta validarea rezultatelor cercetării ştiinţifice.

Logica consumerismului de masă a fasonat ştiinţa şi cercetarea ştiinţifică după aşa numitele nevoi ale pieţei. Încet, dar sigur, cercetările ştiinţifice şi-au pierdut credibilitatea tocmai pentru că au fost puse în slujba unor interese corporatiste. Câteva exemple: multă vreme creşterea duratei vieţii era corelată cu o stare din ce în ce mai bună de sănătate. Acum situaţia pare să se schimbe, iar speranţa de viaţă nu mai este asociată cu o stare de sănătate adaptată vârstei. În ultimii ani statisticile arată o diminuare a speranţei de viaţă fără probleme serioase de sănătate. Trăim mai mult, dar nu mai trăim mult şi bine. Instrumentalizarea ştiinţei continuă. O bună parte din activitatea unor companii constă astăzi în a contracara datele ştiinţifice. Confruntate cu fapte care pun în discuţie efectele anumitor produse sau acţiuni asupra oamenilor (impactul consumului de alcool sau de tutun asupra sănătăţii, încălzirea globală etc.) unele corporaţii nu ezită să contraatace cu alte "cercetări" prin care să crească gradul de îndoială al publicului şi al decidenţilor. Apare din ce în ce mai evident că revoluţia tehnologică pe care o traversăm nu mai este fondată pe o ştiinţă integrată, ci pe o ştiinţă coruptă de "cererile" pieţei.

Multiple scandaluri care au ţinut pagina în ultima vreme, de la cel privind înlocuirea cărnii de vită cu carne de cal în produsele congelate din industria alimentară occidentală, la cele privind efectele cancerigene ale unor pesticide, pericolul reprezentat de introducerea prea rapidă, fără încheierea procedurilor de validare, a unor medicamente în farmacii sau a protezelor mamare realizate din silicon industrial dovedesc folosirea unor mecanisme identice. Niciunul din aceste cazuri nu ar fi putut exista fără implicarea unor experţi dispuşi să justifice, să asume sau să certifice lucruri nu tocmai adevărate fie că vorbim despre concentraţia anumitor componente în unele produse alimentare sau de efectele adverse periculoase ale unor medicamente, fie că avem în vedere organizarea unor manifestări ştiinţifice şi implicarea unor asociaţii profesionale serioase în difuzarea unor informaţii care să fie pusă sub semnul îndoielii cercetării anterioa­re. Privind retrospectiv, nici aici sau aiurea - inclusiv la nivelul Uniunii Europene, unde se manifestă încă destul de serios principiul precauţiei - nu au fost luate măsuri pentru reglementarea clară a problemelor de mediu sau de sănătate publică pe care ştiinţa le-a identificat. Deturnarea ştiinţei de la sensul său, aflarea adevărului, pentru a induce în eroare sau a creşte gradul de neîncredere al "publicului" este semnul unei crize de sistem. Căci punerea unor domenii autonome precum ştiinţa sau politica în slujba "pieţei" nu face decât să afecteze încrederea în mecanismele pieţei.