Controalele de la distanţă devin forma principală de control a ANAF

Controalele fiscale la distanţă vor deveni în următorii ani principala formă de control facută de ANAF la contribuabili, ţinta oficială fiind ca, până în 2025, 60% dintre controale să fie efectuate prin desk-audit. În 2022, conform datele disponibile până acum, peste 35% dintre controale au fost derulate în acest mod, ANAF efectuând peste 7.000 de astfel de verificări documentare numai în primul semestru al anului, triplu faţă de perioada similară din 2021. Pentru că verificările la distanţă au luat amploare într-un mod accelarat, este important ca orice companie să se familiarizeze cât mai bine cu acest tip de control, mai ales că legislaţia de procedură fiscală a fost modificată recent, iar controalele la distanţă au primit reguli noi, clarificându-se mai bine anumite aspecte care până acum erau insuficient detaliate şi generau probleme pentru companiile verificate.

Codul de procedură fiscală a fost modificat substanţial la finalul anului 2022 prin OUG nr. 188/2022, care a actualizat regulile de control pentru toate tipurile de verificări fiscale ce pot fi desfăşurate de ANAF la companii, noutăţile vizând inclusiv verificarea documentară (controlul fiscal la distanţă sau desk-audit).

Un prim set de clarificări, deosebit de importante, sunt cele care explicitează cine are competenţa de a efectua desk-audit-uri, acest lucru nefiind precizat expres până acum. OUG nr. 188/2022 a introdus în Codul de procedură fiscală o menţiune expresă care stabileşte că verificarea documentară se poate efectua nu doar de către organele de inspecţie fiscală, ci şi de către organele de control antifraudă fiscală şi de organele fiscale competente să exercite verificarea situaţiei fiscale personale, competenţa acestor structuri de control fiind întinsă pe întreg teritoriul ţării.

De asemenea, a fost clarificat obiectul acestui tip de control la distanţă, astfel că desk-audit-ul se efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale şi vor putea fi supuse verificării perioade determinate din cadrul uneia sau mai multor perioade impozabile. În plus, operaţiunile şi documentele ce sunt supuse verificării documentare se selectează de organul fiscal competent, acesta putând să verifice una sau mai multe operaţiuni realizate într-o perioadă de timp determinată.

În situaţia în care, ca urmare a verificării documentare, organul fiscal constată diferenţe faţă de creanţele fiscale, veniturile sau bunurile impozabile declarate de companie, va fi obligat să înştiinţeze contribuabilul despre constatările făcute. Odată cu înştiinţarea, organul fiscal solicită şi documentele, şi explicaţiile scrise pe care contribuabilul trebuie să le prezinte astfel încât să-şi clarifice situaţia fiscală.

În cazul în care documentele solicitate nu au fost prezentate de contribuabilul verificat în termen de 30 de zile de la comunicarea înştiinţării sau documentele prezentate confirmă diferenţele identificate de organul fiscal sau actele sunt incorecte ori incomplete, organul fiscal va emite o decizie de impunere prin care stabileşte diferenţele de creanţe fiscale datorate. La solicitarea contribuabilului, pentru motive temeinic justificate, organul fiscal poate aproba prelungirea termenului pentru prezentarea documentelor.

O altă precizare importantă introdusă în Codul de procedură fiscală stabileşte că decizia de impunere rezultată în urma verificării documentare trebuie emisă după audierea contribuabilului, fiind lovită de nulitate dacă nu se respectă acest pas procedural. Singura excepţie permisă este cea în care contribuabilul însuşi notifică organul fiscal, în scris, că renunţă la audiere.

E important de reţinut de asemenea că, la finalul verificării documentare, contribuabilul are dreptul să îşi prezinte în scris punctul de vedere şi, ulterior, chiar să conteste decizia de impunere emisă de organele de control.