CORESPONDENŢĂ DE LA BRUXELLES Dublul standard politic al Uniunii Europene

• Ucraina - ajutată de Bruxelles să obţină statutul de ţară-candidată la aderare, în timp ce Moldova şi-a făcut singură temele • Georgia - ţinută în stand-by, deşi are graniţă comună cu Federaţia Rusă • Macedonia de Nord - singură în faţa pretenţiilor Bulgariei

Dincolo de declaraţiile pompoase acordate joia trecută de toţi liderii europeni după summitul Consiliului European ce a consfinţit pentru Ucraina şi Moldova statutul de ţări-candidate la Uniunea Europeană, realitatea jocurilor politice este una care are un gust amar şi le dă dreptate încă o dată euroscepticilor, conservatorilor şi suveraniştilor din Franţa, Italia, Ungaria, Polonia şi chiar din România.

Obţinerea statutului de ţară-candidat nu mai reprezintă un procedeu bine definit, care să respecte anumite reguli, îndeplinirea anumitor condiţii sau parcurgerea unui traseu bine definit, deşi procesul este strict reglementat de legislaţia europeană. În actualele condiţii geo-strategice şi politice, acordarea statului de ţară-candidată la Uniunea Europeană s-a transformat într-un fel de bulă papală a oficialilor de la Bruxelles, care decid cine şi când se va bucura de indulgenţa lor şi cine va sta la coada, deja destul de lungă, a statelor est-europene ce aşteaptă să primească acest statut. Uneori nici dacă autorităţile unei ţări îşi fac singure temele impuse prin tratatele europene pentru a obţine acest statut de stat candidat nu este suficient, pentru că se pare că la Bruxelles politicul a învins meritocraţia. În ciuda declaraţiilor afabile ale liderilor Uniunii Europene, joi seară a reieşit un mesaj clar privind Moldova. Deşi statul de peste Prut a completat singur chestionarul cu mii de întrebări ale Uniunii Europene, a fost nevoie de războiul din Ucraina, de deschiderea necondiţionată a graniţelor Moldovei pentru milioane de refugiaţi pentru ca decidenţii politici de la Bruxelles să se înduplece şi să aprobe statutul de candidat la aderare.

Declaraţia preşedintelui francez Emmanuel Macron, după reuniunea de joi a Consiliului European, nu lasă loc niciunei interpretări:

"În sens mai larg, astăzi, este o perspectivă europeană pe care o recunoaştem Ucrainei, Moldovei şi Georgiei şi este un semnal foarte puternic pentru Rusia (...). Datorăm acest lucru poporului ucrainean care luptă pentru a ne apăra valorile, suveranitatea şi integritatea teritorială şi o datorăm, de asemenea, Moldovei în ceea ce priveşte situaţia sa politică, a tentativelor de destabilizare prin care trece, şi generozitatea de care a dat dovadă (...). În ceea ce priveşte acordarea statutului de stat candidat la Uniunea Europeană pentru Moldova şi Ucraina, vorbim de un context diferit faţă de Balcanii de Vest. Şi, da, este un mesaj politic, pe care mi-l asum în totalitate".

Preşedintele Franţei a afirmat că, după ce NATO a respins solicitările Ucrainei de aderare la alianţa politico-militară, ar fi fost o eroare politică pentru liderii Uniunii Europene să nu aprobe solicitarea Kievului.

"Am fi comis o eroare politică creând un vid, dacă nu am fi întins acum mâna Ucrainei şi Moldovei, mai ales că în acest moment nu avem comunitatea politică europeană pe care dorim să o înfiinţăm. Şi nu puteam să creăm un vid politic şi geostrategic în regiunea respectivă. Acesta este sensul perspectivei europene şi a statutului de candidat pentru Ucraina şi Moldova", a afirmat Emmanuel Macron, care a reiterat că răspunsul geopolitic al Uniunii Europene în contextul actualului război declanşat de Federaţia Rusă este "continuarea acordării perspectivei europene pentru statele din estul Europei şi din Balcanii de Vest".

Practic, preşedintele francez a spus răspicat că singurul considerent pentru care Ucraina şi Moldova au devenit state-candidat la Uniunea Europeană este cel politic, privitor la necesitatea unei stabilităţi politice în apropierea graniţei de est a UE.

• Chestionarul Ucrainei - completat de funcţionarii Comisiei Europene

Surse politice de la Bruxelles ne-au menţionat recent că lucrurile nu stau chiar aşa şi că decizia strict politică a fost mai degrabă în cazul Ucrainei, decât în ceea ce priveşte Republica Moldova.

"După trimiterea cererilor de aderare, Comisia Europeană le-a trimis celor două state un chestionar cu mii de întrebări, chestionar care trebuia completat de autorităţile de la Kiev şi Chişinău şi trimis înapoi Comisiei. În cazul Ucrainei, Comisia Europeană a ajutat foarte mult, adică a cam completat chestionarul pentru Ucraina la Bruxelles, cu argumentul că «ucrainenii sunt cu armele în mână, au altceva de făcut, nu pot completa chestionare». E un argument adevărat, dar sprijinul dat Ucrainei de către Comisia Europeană în privinţa cererii de aderare a fost uriaş. În acest timp, sprijinul dat Republicii Moldova a fost aproape nul. Totuşi autorităţile de la Chişinău au reuşit să trimită chestionarul la timp - în luna aprilie prima parte, în luna mai a doua parte - Comisiei Europene", ne-au spus sursele citate.

Afirmaţiile de mai sus arată un dublu standard politic practicat de oficialii de la Bruxelles inclusiv în chestiuni esenţiale, care ţin de configuraţia viitoare a Uniunii Europene. În timp ce unele state îşi fac singure temele privind aderarea la această structură politico-economică-socială, altele sunt ajutate să treacă rapid peste nişte paşi, strict din raţiuni politice. Cu acelaşi tip de situaţie se confruntă practic ţara noastră în privinţa aderării la spaţiul Schengen. Toţi liderii Uniunii Europene recunosc că România şi-a făcut perfect temele, că a securizat foarte bine, din punct de vedere tehnic, graniţa de est a UE, dar când trebuie să ni se aprobe aderarea la Schengen nu ni se acordă votul politic. De ce? Răspunsul este unul singur: dublul standard politic al factorilor decizionali din Uniunea Europeană.

• Balcanii de Vest şi Georgia, într-o Europă cu două viteze

Standardul respectiv a fost practic consfinţit prin decizia Consiliului European de înfiinţare a unei Comunităţi politice europene.

"Drumul spre aderarea la Uniunea Europeană li se pare lung unor state care trebuie să facă reformele necesare şi de aceea am propus crearea unei Comunităţi politice europene care este cel mai bun răspuns. Această comunitate va fi un alt fel de Uniune Europeană în care se vor derula procese de lărgire, de acceptare a candidaturii altor state şi de negociere pentru aderarea la Uniune. Comunitatea politică europeană este modul în care vom stabiliza vecinătăţile noastre. Toţi vrem să trăim în aceeaşi casă comună, dar nu toţi mergem pe acelaşi drum", a declarat, tot joia trecută, preşedintele Emmanuel Macron.

Prin decizia Consiliului European, Albania, Macedonia de Nord, Bosnia-Herţegovina, Turcia şi Georgia nu mai sunt în antecamera Uniunii Europene, ci sunt trimise într-un eşalon inferior. În antecameră se află deocamdată statele care au primit statutul de candidat la aderare la Uniunea Europeană - Ucraina şi Moldova.

Georgia, care se află într-o situaţie un pic inferioară Ucrainei, nu a beneficiat de înţelegerea liderilor UE, mai precis de votul lor politic pentru a îi fi acordat statutul de candidat. În ochii decidenţilor politici de la Bruxelles a contat mai mult faptul că actuala conducere de la Tbilisi nu a îndeplinit reformele solicitate, decât ameninţarea pe care o reprezintă graniţa comună pe care Georgia o are cu Federaţia Rusă, care a mai invadat o dată, în 2008, republica din Caucaz, şi nici voinţa cetăţenilor georgieni care au demonstrat în număr mare - peste 100.000 de oameni - pe străzile din Tbilisi cerând aderarea la UE.

Dacă în cazul Ucrainei, decizia a fost politică - din cauza agresiunii declanşată de Federaţia Rusă - şi Comisia chiar a completat efectiv chestionarul solicitat, s-ar putea spune că Georgia este ţinută dincolo de uşă numai din considerente de antipatie ale liderilor de la Bruxelles faţă de oficialii de la Tbilisi, deşi ţara caucaziană se confruntă permanent cu ameninţarea invadării teritoriului său de către Rusia.

Cam la fel sunt lucrurile şi în cazul acordării statutului de candidat pentru Macedonia de Nord, o altă ţară care - conform declaraţiilor liderilor europeni - a îndeplinit toate cerinţele Bruxelles-ului pentru a primi acest statut, dar s-a lovit de veto-ul Bulgariei, deoarece autorităţile de la Sofia au găsit tardiv o chichiţă prin care să amâne iniţierea procesului de aderare pentru statul vecin.

"Macedonia de Nord mai are de făcut un ultim pas - pe care consider că deja l-a făcut şi în următoarea perioadă va continua pe drumul obţinerii statutului de stat-candidat la aderare. Macedonia de Nord a făcut eforturi uriaşe pentru obţinerea acestui statut, datorită curajului unor politicieni şi în special datorită curajului fostului premier Zoran Zaev. Un singur stat membru al UE (n.red. - Bulgaria) a solicitat tardiv anumite modificări. Nu putem să trecem peste această solicitare, dar asta nu înseamnă că nu am pus presiune în ultima lună asupra autorităţilor bulgare. Trebuie să recunoaştem că în acest moment Bulgaria se confruntă cu o criză politică şi nu putem acţiona ca şi cum aceasta nu ar fi prezentă. Am acceptat să îi acordăm Bulgariei dreptul să solicite numai ceea ce Macedonia de Nord chiar poate face, iar acest lucru presupune şi încrederea pe care o au una în cealaltă cele două părţi aflate în negociere. Dacă, după ce se va concretiza tot ceea ce a fost agreat acum (n.red. - la summitul UE-Balcanii de Vest care a avut loc săptămâna trecută la Bruxelles), vom avea în următoarele ore sau zile un vot pozitiv din partea Parlamentului Bulgariei - ce reprezintă toate curentele politice importante din ţara respectivă, mai ales că preşedintele Bulgariei şi coaliţia majoritară susţin acordul la care s-a ajuns -, ne putem întâlni săptămâna viitoare în COREPER pentru a debloca situaţia şi pentru ca Macedonia să continue drumul pentru obţinerea acestui statut", a afirmat Emmanuel Macron după prima zi a Summitului Consiliului European care a avut loc la finalul săptămânii trecute, la Bruxelles.

Din toate cele de mai sus, reţinem că în Uniunea Europeană nu mai este important să îţi faci bine temele, ci importantă este decizia politică subiectivă pe care o vor lua liderii europeni în legătură cu fiecare stat.

În aceste condiţii nu este de mirare că a crescut în Europa numărul euroscepticilor, al conservatorilor şi al suveraniştilor, nu este de mirare că Polonia şi Ungaria continuă regimurile iliberale (n.red. - Viktor Orban şi Fidesz au obţinut de curând o victorie zdrobitoare în alegerile parlamentare), că partidul condus de Marine Le Pen a devenit al doilea partid politic din Franţa şi că în ţara noastră formaţiunea condusă de George Simion - AUR - are din ce în ce mai mulţi adepţi. Liderii UE ar trebui să caute cauzele ascensiunii acestor curente ideologice şi acestor partide nu pe plan intern, în ţările membre ale Uniunii, ci în rândul lor, la Bruxelles, prin prisma deciziilor pe care le-au luat în ultima vreme şi care au fost dominate de dublul standard politic.