CORESPONDENŢĂ DE LA PARIS Philae, în căutarea originii vieţii

De unde venim, cine suntem şi unde vrem să ajungem?

Răspunsurile la aceste întrebări existenţiale vor veni poate de la fantastica misiune de explorare a Cosmosului, reuşită de Agenţia Spaţială Europeană (ASE), o organizaţie dotată cu un buget anual de 4 miliarde de euro. După o călătorie care a durat zece ani, robotul Philae, lansat de sonda Rosetta, a reuşit să aterizeze pe cometa 67P, denumită Suryumov-Gherasimenko şi situată la o distanţă de 650 de milioane de km de planeta noastră. ASE reuşeşte astfel, după 20 de ani de eforturi susţinute şi o investiţie totală de 1,3 miliarde de euro, un adevărat miracol ştiinţific şi tehnologic. În pofida unui aterizaj dificil şi a faptului că dispozitivele care trebuiau să îl fixeze în solul cometei au refuzat să funcţioneze, Philae a realizat 80% din programul ştiinţific prevăzut. Apoi, micul robot spaţial european a anunţat, printr-un tweet, pe toţi cei care îl urmăreau de la distanţă, că îşi încetează activitatea.

Robotul a efectuat pe solul cometei, timp de 57 de ore, manevre multiple, unele prevăzute, altele surprinzătoare, care i-au epuizat complet bateria. După ce a zburat timp de două ore deasupra cometei şi a aterizat la un km de locaţia prevăzută iniţial, robotul a intrat în «hibernare». El se va «odihni» până când cometa se va situa vara viitoare, în ziua de 13 august mai precis, în punctul cel mai apropiat de soare (la, totuşi, 185 de milioane de km!).

Responsabilii misiunii (situaţi în centrele de comandă de la Darmstadt şi Köln în Germania şi la Toulouse în Franţa), au reuşit să reorienteze panourile solare şi speră că Philae se va «trezi» în acel moment şi îşi va relua activitatea de explorarea a cometei.

Până atunci, sonda Rosetta efectuează propriile sale analize ştiinţifice. Echipată cu 11 instrumente care funcţionează perfect, sonda îşi continuă rotaţia la o distanţă de 30 km în jurul cometei, cu o viteză de 11 cm pe secundă. În timpul aterizării, niciunul din cele zece instrumente ştiinţifice cu care este dotat Philae nu a fost avariat şi el a putut asigura o mare parte din programul de cercetare. Radiografia interiorului cometei, magnetismul acesteia, imaginea solului, analiza concentraţiei de gaz la suprafaţă, forarea cometei - activitatea sa a fost bogată şi va putea comunica multe informaţii interesante (un mesaj trimis de Philae are nevoie de 40 de minute ca să ajungă pe pământ).

De ce a fost trimis robotul Philae pe această cometă, un amestec de rocă şi gheaţă, care circulă în spaţiul solar cu o viteză de 135.000 km/oră? Scopul misiunii este de a se cunoaşte mai bine modul de formare a sistemului solar şi poate, de a dezlega misterul apariţiei vieţii pe pământ. Graţie acestei comete este posibilă revenirea în timp cu mai mult de 4 miliarde de ani. Atunci, nici soarele, nici pământul şi nici celelalte planete ale sistemului nostru solar nu existau încă. Totul era un enorm nor de gaz, compus din hidrogen, helium, gheaţă şi silicaţi. O nebuloasă care este denumită «protosolară». Acest nor era atât de mare şi de dens, încât s-a prăbuşit pe el însuşi din cauza greutăţii sale, ceea ce l-a încălzit continuu şi a dat naştere, în mijlocul său, unei stele care s-a aprins încet: soarele.

Elementele cele mai grele s-au reunit în jurul acestei stele, dând naştere astfel planetelor stâncoase: Mercur, Venus, Pământ şi Marte. La o distanţă mai mare de soare s-au amestecat elementele mai uşoare şi astfel au apărut planetele gazoase: Jupiter, Saturn şi Neptun.

În sfârşit, la o distanţă şi mai mare, s-au format alte mici bucăţi compuse din praf şi din gheaţă. Suntem în acest moment foarte departe de soare, în două regiuni enorme: centura lui Kuiper, care cuprinde spaţiul aflat între 4,5 şi 15 de milioane de km de soare; norul lui Oort care se întinde între 1,5 şi 10000 de miliarde de km (un an-lumină) de soare. În aceste două regiuni gigantice care înconjoară soarele se află cometele, mici corpuri celeste care se învârt în jurul acestuia pe o traiectorie eliptică. Cometele pleacă astfel de la o distanţă foarte mare şi se apropie de soare, uneori chiar atingându-l, şi apoi se îndepărtează, plecând în profunzimile spaţiului solar. În cursul acestui periplu, cometele se încălzesc şi o parte din gheaţa care le compune se topeşte, ceea ce crează o coadă specifică. Studiul cometelor este, deci, esenţial pentru cunoaşterea originii sistemului solar, deoarece ele au apărut în acelaşi timp cu formarea acestuia. Cu atât mai mult cu cât compoziţia lor nu s-a schimbat: cometele rămân majoritatea timpului departe de soare, la rece (temperatura în spaţiul solar profund atinge - 270 EC). De asemenea, oamenii de ştiinţă consideră că apariţia apei pe pământ îşi are ca origine un contact cu numeroasele comete atrase de pământ. Cometele ar putea fi şi la originea vieţii pe pământ. În compoziţia lor se găsesc molecule complexe, cum ar fi acizii aminaţi pe care îi întâlnim în proteinele utilizate de materia vie.

Înţelegem mai bine de ce specialiştii ASE aşteaptă cu nerăbdare «trezirea» lui Philae în luna august 2015.