CORESPONDENŢĂ DIN CEHIA Primăvara de la Praga, tur-retur

Socoteala de acasă este făcută cu un singur scop, să fie contrazisă de aceea din târg. Am plecat la jumătatea lui martie de la Bucureşti spre Praga pe urmele unui autor (Franz Kafka) şi a unui personaj, al altui autor (soldatul Svejk). La faţa locului, în dulcele-amărui (de la bere) târg al Pragăi, mi-am resetat busola. Motivul? Realitatea imediată, care, teoretic, nu are timp pentru marea cultură. Cum oameni nemulţumiţi au umplut destul de consistent Piaţa Wenceslas din capitala Cehiei, era musai să văd ce îi mână în luptă, iar primul gând s-a dus către un eveniment de acum 55 de ani, Primăvara de la Praga. De ce? Păi atunci era vorba despre sărăcie, libertate, război (rece) şi URSS, acum e vorba despre libertate, sărăcie, război şi...Rusia. Svejk putea să mă mai aştepte puţin în multiplele berării care îi poartă numele, iar Kafka e suficient de răbdător, prins în oţelul statuilor care îi sunt dedicate. Dacă vrei să cauţi sărăcia, nu e foarte complicat, o poţi bănui, în multitudinea de localuri, magazine, care au obloanele trase definitiv după pandemie, dar şi în numărul mare de cerşetori, tăcuţi, stand în genunchi cu fruntea în pământ. E clar că e o problemă la mijloc, mai ales în zonele care nu sunt luate cu asalt de turişti. Oamenii au nemulţumiri şi vinovaţii nu sunt greu de identificat, mai ales când apare câte un amabil să ţi-i arate cu degetul.

Cu 55 de ani în urmă, când arătatul cu degetul era un sport periculos, un festival (Primăvara de la Praga), dedicat unui compozitor (Bedrich Smetana), oferea numele unei mişcări politice foarte curajoase, îndreptată împotriva comunismului dur şi a Uniunii Sovietice.

La începutul anilor "60, Republica Socialistă Cehoslovacă a trecut printr-o perioadă de criză economică, care a dus la înlocuirea lui Antonín Novotný de la conducerea Partidului Comunist din Cehoslovacia, locul acestuia fiind luat de Alexander Dubèek, care avea sprijinul comuniştilor reformişti şi a unei mase mari de oameni, care au ieşit cu mult curaj în stradă. Dubèek a lansat în aprilie 1968 un program de liberalizări şi reforme care includeau, printre altele, o libertate mărită a presei şi posibilitatea unei guvernări multipartinice. Acest program includea, de asemenea, planuri pentru o federalizare a Cehoslovaciei în două naţiuni cu drepturi egale. Membrii conservatori ai Partidului Comunist au cerut Moscovei măsuri represive imediate, după ce Dubèek anunţa că la Congresul Partidului din toamna acelui an vor fi încorporate în statutul partidului planurile unei legi de federalizare şi va fi ales un nou Comitet Central. Deranjaţi de turnură, sovieticii au ordonat invadarea Cehoslovaciei în noaptea de 20-21 august 1968. Forţe militare din Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria şi Bulgaria au intrat în Cehoslovacia, doar România şi Albania, dintre ţările blocului comunist, s-au opus invaziei. Zeci de oameni au murit, sute au fost răniţi, mii au ajuns în puşcărie, Alexander Dubèek a fost dus la Moscova, de unde a revenit destul de repede, iar ocupaţia a provocat un val masiv de emigraţie (estimat la 70.000 de oameni, imediat, şi 300.000, în total). Ţările democratice s-au rezumat la a critica invazia, în mijlocul Războiului Rece nimeni nu a dorit o escaladare a tensiunilor Occident - URSS.

Martie 2023, mii de persoane au manifestat la Praga, împotriva guvernului ceh şi a scăderii nivelului de trai, în cadrul unui eveniment intitulat "Cehia împotriva sărăciei", la care protestatarii au criticat NATO şi au cerut "pace imediată" în Ucraina. La final, unii demonstranţi au vrut să smulgă steagul ucrainean de pe clădirea Muzeului Naţional şi au avut loc ciocniri cu poliţia. "Ne-am adunat astăzi pentru a ne revolta", a declarat Jindrich Rajchl (considerat un politician pro-Rusia), avocat şi lider al PRO, partidul politic care a organizat mitingul din Piaţa Wenceslas. Protestatarii au cerut demisia guvernului condus de premierul de centru-dreapta Petr Fiala, în timp ce Jindrich Rajchl a declarat că doreşte un guvern care "să se uite mai întâi la interesele cetăţenilor cehi". Manifestanţii au criticat, de asemenea, NATO şi au cerut pace imediată în Ucraina. Republica Cehă se confruntă de anul trecut cu niveluri record de inflaţie, în principal din cauza creşterii preţurilor energiei. În februarie, rata anuală a inflaţiei în acest stat membru al UE şi NATO, cu 10,5 milioane de locuitori, a ajuns la 16,7%. După manifestaţii, nicio ţară aliată nu a intervenit şi nici conducerea statului nu a demisionat.

De la distanţă lucrurile par asemănătoare, de aproape sunt dramatic de diferite. Ce s-a întâmplat în cei 55 de ani? Foarte multe, inclusiv la nivelul economic, care manifesta probleme atunci, dar şi acum. Există şi o diferenţă - dacă în 1968 Cehoslovacia era invadată de soldaţi ai ţărilor "prietene" din pactul de la Varşovia, acum Cehia este luată cu asalt de turişti, mai ales italieni, în special tineri, dornici să simtă libertatea, berea şi frumuseţea. Cu siguranţă că e mult mai uşor să fii nemulţumit de mersul lumii cu o halbă de bere bună în mână, "navigând" pe reţelele de socializare, decât sub ameninţarea unei "volgi negre", aflată mereu la colţul străzii. Pe Facebook, orice dictator poate fi simpatic şi orice democraţie, greu de tolerat. Depinde de unghiul din care priveşti. Problemele lumii, în tuşe groase, sunt şi în secolul al XXI-lea aceleaşi ca în secolul al XX-lea. Doar accesul la informaţie e mai facil şi manipularea maselor mai eficientă.

Stând şi cumpănind, mi-am dat seama că singura şansă să obţin mai multe răspunsuri legate de primăvară, Praga, război şi lume este să revin la Kafka şi la Svejk. Mai mult la Svejk, pentru că primăvara, invariabil, îmi înfloreşte un zâmbet în colţul gurii, în ciuda tuturor necazurilor din această lume.