Criza apei, o realitate dramatică

Cele mai negre previziuni legate de o criză a apei încep să se confirme. Până în 2050 circa cinci miliarde de oameni vor trăi în zone cu acces redus la apă se notează într-un raport dat publicităţii la începutul acestei săptămâni de către Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU).

În urmă cu trei ani, calculele Organizaţiei Naţiunilor Unite indicau că până în 2020, consumul de apă va creşte cu 40%, iar până în 2025, doi din trei oameni vor trăi în condiţii de "stres" din cauza lipsei apei. Africa, Orientul Mijlociu şi mai ales Sudul Asiei vor fi în prima linie în ceea ce priveşte această problemă. Estimările se confirmă, din păcate. Trebuie spus că ţara noastră stă foarte bine din punctul de vedere al reţelei hidrografice şi nu face parte dintre zonele cu un posibil deficit al resursei de apă în ur­mătorii 30 de ani.

Revenind la recentul raport, Audrey Azoulay, director general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), a făcut apel la identificarea de "noi soluţii" pentru abordarea în mod eficient a "provocărilor emergente asociate securităţii apei determinată de creşterea populaţiei şi de schimbările climatice. Dacă nu facem nimic, până în 2050 circa cinci miliarde de oameni vor trăi în zone cu acces redus la apă". Pentru a gestiona cererea din ce în ce mai mare de apă raportul recomandă "lucrul cu natura mai degrabă decât împotriva ei" în vederea unei utilizări mai eficiente, mai rentabile şi mai sănătoase a apei, atât pentru populaţie, cât şi pentru mediul înconjurător. Raportul evidenţiază beneficiile "soluţiilor naturale", care utilizează sau imită procese naturale pentru creşterea disponibilităţii apei, îmbunătăţirea calităţii acesteia şi reducerea riscurilor asociate dezastrelor asociate inundaţiilor, secetei şi schimbărilor climatice. Aceste soluţii includ schimbarea practicilor agricole pentru menţinerea unei cantităţi mai mari de umiditate şi nutrienţi în sol, recoltarea apei de ploaie, reîncărcarea straturilor acvifere, conservarea zonelor umede ce împiedică scurgerea apei în exces şi o purifică, restaurarea luncilor şi transformarea acoperişurilor în grădini.

Raportul estimează că producţia agricolă ar putea fi majorată cu aproape 20% la nivel mondial dacă ar fi utilizate practici mai ecologice de management al resurselor de apă. În oraşe, provocarea o reprezintă captarea şi filtrarea unei cantităţi mai mari de apă folosind "infrastructura verde" - de la iazuri de retenţie până la spaţii sălbatice care dublează activităţile de agrement. În exteriorul mediului urban, în bazinele pe care se bazează oraşele, consumatorii de apă precum fermierii trebuie să coopereze cu autorităţile municipale pentru a asigura suficientă apă curată pentru toată lumea.

Iată câteva dintre informaţiile cu privire la utilizarea apei la nivel mondial şi la riscurile implicate de prezenţa unei cantităţi prea mari sau, din contră, prea mici de apă, conform raportului ONU din 2018, citat de Agerpres, intitulat "Soluţii naturale pentru apă'':

- Utilizarea apei la nivel mondial a cres­cut cu un factor de şase pe parcursul ultimilor 100 de ani şi continuă să se accentueze constant cu o rată de aproximativ 1% pe an, stimulată de creşterea populaţiei globale, dezvoltarea economică şi schimbarea modelelor de consum.

- Utilizarea apei menajere reprezintă circa 10% din cantitatea globală de apă deversată şi se estimează că procentul va creşte semnificativ până în 2050, în special în Africa şi Asia, unde cererea internă s-ar putea amplifica de mai bine de trei ori.

- Cererea globală pentru industria agricolă şi energetică - ambele utilizând apă în mod intensiv - se estimează că va creşte cu aproximativ 60% şi respectiv 80% până în 2025.

- Agricultura utilizează aproximativ 70% din întreaga cantitate de apă existentă la nivel mondial. Extracţia de apă pentru irigare a fost identificată ca principal factor al epuizării apelor subterane.

- La nivel mondial, 3,6 miliarde de persoane, sau aproape jumătate din populaţia globului, trăiesc în zone cu risc de acces limitat la apă timp de cel puţin o lună pe an, aproape trei sferturi dintre acestea fiind în Asia. Cifra ar putea ajunge la 4,8 miliarde - 5,7 miliarde de persoane până în 2050.

- Cu aproximativ 4.600 de kilometri cubi pe an, extracţia de apă din natură la nivel mondial se apropie deja de nivelul maxim sustenabil.

- Începând din anii "90, nivelul de poluare a apei a crescut în aproape toate râurile din Africa, Asia şi America Latină.

- Circa 80% din apa reziduală indus­trială şi municipală este eliberată în mediul înconjurător fără a fi tratată, aceasta reprezentând un factor major în procesul de deteriorare a calităţii apei la nivel global, cu impact nociv asupra sănătăţii şi a ecosistemelor.

- Circa 30% din populaţia globală locuieşte în zone afectate în mod obişnuit fie de inundaţii, fie de secetă.

- Numărul persoanelor expuse riscului de inundaţii se estimează că va creşte de la 1,2 miliarde în prezent la aproximativ 1,6 miliarde în 2050.

- Aproximativ 1,8 miliarde de persoane sunt afectate de degradarea terenurilor, de deşertificare şi de secetă.

- Începând din anul 1900, aproximativ 64-71% din suprafaţa zonelor umede ale lumii au fost distruse ca urmare a activităţilor antropice.

O veste proastă nu vine niciodată singură. Un studiu, apărut în publicaţia Academiei de Ştiinte a SUA, a analizat 8000 de războaie care au avut loc în ultimii 500 de ani, majoritatea având printre factorii declanşatori lipsa apei.