Criza apei, provocare pentru marile puteri industriale

Semnalul de alarmă, în ceea ce priveşte o viitoare criză a apei potabile, a început să fie tras din ce în ce mai des. În următorul sfert de secol, problemele pe care populaţia lumii le va avea cu acoperirea necesarului de apă potabilă vor fi din ce în ce mai mari, specialiştii susţinând că din 2025 va fi afectată o mare parte a globului. Seceta poate aduce după sine o criză alimentară fără precedent.

Preţul apei va creşte constant, atât pentru consumul uman, cât şi pentru irigaţii sau creşterea animalelor. E uşor de observat că apa plată sau minerală îmbuteliată este din ce în ce mai scumpă. În Malta, ţară care se confruntă cu această problemă, o jumătate de litru de lichid vital se vinde cu preţuri cuprinse între 2 şi 3 euro. Acesta este doar un exemplu dintr-o ţară europeană, unde se presupune că nu sunt probleme din acest punct de vedere. Trebuie spus că în 2012, nu mai puţin de 1,1 miliarde de oameni trăiesc în condiţii precare de igienă din cauza lipsei apei, iar 4000 de copii mor zilnic din cauza unor boli provocate de lichidele infestate pe care le consumă. Seceta din urmă cu 3 ani care a lovit Somalia a determinat nu mai puţin de 100.000 de oameni să migreze din locurile în care trăiau, căutând în alte zone. Astfel de migraţii vor fi tot mai frecvente. Un raport al Citigroup, făcut public anul trecut afirmă că în cel mult un deceniu apa va fi mai preţioasă decât petrolul.

În raport se spune că sunt absolut necesare investiţii majore în acest domeniu, desalinizare, reciclare, stocare, purificare, trans­portul pe distanţe mari urmând să devină activităţi vitale. Cum populaţia lumii creşte în mod constant, desalinizarea este privită ca o primă soluţie la îndemână. Cercetătorii estimează ca în 2016 cantitatea de apă dulce produsă prin desalinizare va ajunge la 76 de milioane de metri cubi pe an, dublu faţă de 2008. În Arabia Saudită o mare parte din banii obţinuţi din vânzarea petrolului sunt investiţi în tehnologii care să permită desalinizarea apei mării. Canada are ca plan de rezervă folosirea gheţarilor, tot rezervele de gheaţă fiind vizate şi de chinezi, dar acestea sunt soluţii pentru cel mult 100 de ani Schimbările climatologice produc mari dereglări, văduvindu-ne de importante resurse. Activităţile umane contribuie şi ele din plin la această problemă, pe o astfel de listă putând fi trecute irigaţiile excesive, netratarea apelor uzate, îmbibarea pânzei freatice cu pesticide, consumul haotic, fie el indus­trial sau casnic.

Exporturile de apă vor fi tot mai profitabile, potrivit unui raport al Băncii Mondiale, investiţiile private în industria apei se vor dubla până în 2014, iar furnizarea va creşte cu 20%. Vor exista doi poli ai lumii în funcţie de această resursă vitală: zone bogate (Brazilia, Canada, Alas­ka, Rusia) şi zone cu mari probleme (India, Orientul Mijlociu, o mare parte din Africa).

Calculele Organizaţiei Naţiunilor Unite spun că până în 2020, consumul va creşte cu 40%, iar până în 2025, doi din trei oameni vor trăi în condiţii de "stres" din cauza lipsei apei. Africa, Orientul Mijlociu şi mai ales Sudul Asiei vor fi în prima linie în ceea ce priveşte această problemă.

În ultimii ani, aproximativ 70 de râuri importante din întreaga lume au secat practic din cauza sistemelor de irigare şi a consumului excesiv. Din nefericire, veştile rele pe această temă vin în mod constant, gheţarii din Himalaya şi Tibet vor dispărea până în 2100 în ritmul actual al topirii lor. Nevoile tot mai mari ale omenirii înseamnă şi un necesar tot mai mare de apă. Pentru a obţine o tonă de oţel sunt necesari 20 metri cubi de apă, pentru o tonă de hârtie - 200 metri cubi de apă, un kilogram de orez având nevoie de 5000 de litri de apă pentru a putea fi produs, un hamburgher - 250 de litri, un pahar de suc de portocale - 850 de litri. Din fericire ţara noastră stă foarte bine din acest punct de vedere şi nu face parte dintre zonele cu un posibil deficit al resursei de apă în următorii 30 de ani.

Parlamentul European a propus în această vară un plan vizând conservarea resurselor de apă din statele UE. Conform unei rezoluţii adoptate de organism, este necesară implementarea unor noi sisteme de tarifare a resurselor hidrologice, o mai bună gestionare a apelor reziduale, precum şi o utilizare mai res­ponsabilă a acestor resurse în domeniul agricol. PE a susţinut că este prioritară redu­cerea consu­mului de apă.

• Seceta duce la criză alimentară şi incendii devastatoare

Seceta din acest an, care s-a resimţit din plin şi în ţara noastră, a afectat foarte tare o serie de ţări în special Statele Unite ale Americii, Kazahstan şi India, care înregistrea­ză anual producţii importante de cereale. În prezent, peste 60% din teritoriul Statelor Unite ale Americii - primul producător mondial de soia şi porumb şi principalul exportator de grâu - consemnează deficite extreme de apă în sol, astfel că în iulie au fost declarate calamitate aproximativ 1.000 de districte din 26 de state americane. Semnificativ este faptul că reprezentanţii Centrului Naţional de Monitorizare Climatică din SUA au susţinut că în acest an s-a înregistrat cea mai gravă secetă din ultimii 62 de ani. În India, ploile musonice au avut niveluri cu 20% mai scăzute faţă de media anuală, iar oficiali ai Minis­terului Agriculturii din Kazahstan au susţinut că 350.000 de hectare de teren agricol sunt afectate de condiţiile meteo­rologice nefavo­rabile.

Nici în Europa lucrurile nu au evoluat mai bine, specialiştii în domeniu atrăgând atenţia asupra faptului că în majoritatea ţărilor producătoare de cereale (Federaţia Rusă, Ucraina, România, Italia, Ungaria, Serbia şi Bulgaria) sunt condiţii defavorabile dezvoltării culturilor agricole. O trecere în revistă demonstrează că situaţia poate deveni foarte gravă, generând automat şi o criză a alimentelor. În Federaţia Rusă, al treilea stat exportator de cereale în plan mondial, lipsa precipitaţiilor a afectat regiunea Volga, sudul Munţilor Urali şi vestul Siberiei. Oficialii portughezi au susţinut că absenţa ploilor s-a resimţit pe 80% din teritoriul ţării, în Italia au fost afectat culturile de porumb, iar într-o serie de regiuni franceze au fost impuse în luna august restricţii de utilizare a apei. Pe acest fond, în această vară, în vestul continentului au fost semnalate incendii devastatoare de vegetaţie care au provocat pierderi materiale foarte mari.

• Preţul la porumb şi grâu poate să "explodeze"

Studiul "La terre se rechauffe, les prix flambent" (Pământul se încălzeşte, preţurile se aprind), realizat de organizaţia "Oxfam", în septembrie anul curent, demonstrează clar că schimbările climatice vor afecta în următorii doi ani regiuni agricole de pe continentul american şi african, principala consecinţă fiind majorarea excesivă a preţurilor de comercializare a produselor cerealiere. Astfel, în eventualitatea prelungirii secetei în Statele Unite ale Americii, până în 2030 tariful de export al porumbului s-ar putea aprecia cu 140% faţă de 2010, iar preţul grâului ar putea creşte, pe pieţele internaţionale, cu 33%. În Africa, lipsa precipitaţiilor ar putea conduce la creşterea preţului la porumbul des­tinat consumului cu aproximativ 120%, iar seceta prelungită din Asia ar putea majora tariful la principalul aliment din zonă, orezul, cu 22%. Potrivit unui studiu realizat de cercetători din cadrul universităţilor din Montreal (Canada) şi Utrecht (Olanda) în cele mai importante regiuni agricole mondiale - Central Valley (California), Delta Nilului (Egipt), Gangele Superior (India, Pakistan), cererea de apă depăşeşte capacitatea de refacere a resurselor hidrologice. Specialiştii susţin că 20% din resursele acvifere ale globului sunt supraexploatate.

Se estimează că în 2012 recolta de cereale va fi de 2. 295 de milioane de tone, cu 52 de milioane de tone (2,2%) mai redusă decât cea înregis­trată în 2011. În cazul porumbului, orzului, sorgului, meiului, secarei şi ovăzului se va înregis­tra o diminuare a recoltei cu 17 milioane de tone faţă de 2011, la grâu se va consemna o scădere a producţiei de 2% (15 milioane de tone). Cele mai semnificative deprecieri ale recoltelor de grâu sunt prognozate în Federaţia Rusă (aproximativ 40 de milioane de tone, în scădere cu 29% faţă de 2011), Kazahstan (11 milioane de tone, mai redusă cu 47%) şi Ucraina (16 milioane de tone, cu 37% mai puţin decât în 2011). Cele trei state asigurau, în mod curent, aproximativ 25% din totalul exporturilor de grâu la nivel global, însă în acest an ponderea este apreciată la 15%. În ceea ce priveşte producţia de porumb, cea mai importantă diminuare va fi consemnată în Statele Unite ale Americii - 272 de milioane de tone, faţă de aproximativ 310 milioane de tone în anul anterior. Având în vedere că utilizarea globală a cerealelor este estimată la 2. 317 milioane de tone, producţia totală (2. 295 de milioane de tone) nu va putea asigura necesarul estimat, diferenţa urmând a fi acoperită din stocurile din anii anteriori. Condiţiile meteorologice nefavorabile au generat o volatilitate ridicată a preţurilor la alimente: după o creştere uşoară în luna aprilie, în mai şi iunie s-au diminuat, iar, ulterior, în iulie şi august, s-au apreciat puternic. Reprezentanţii Băncii Mondiale au semnalat majorarea excesivă a preţului de tranzacţionare a cerealelor, atenţionând că aceste creşteri vor determina aprecierea tarifelor pâinii şi alimentelor procesate, precum şi a costurilor aferente creşterii animalelor. Statele cele mai vulnerabile faţă de creşterea preţurilor vor fi cele din Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi cea Subsahariană, puternic dependente de importurile de cereale din SUA. Această situaţie va determina continuarea crizei alimentare din Cornul Africii, în special în regiunea Sahel. Seceta dar şi instabilitatea politică au provocat în ţara noastră o creştere semnificativă a preţurilor la alimente cu 10 - 15%. La nivel guvernamental au fost aprobate o serie de măsuri de combatere a efectelor secetei secetei, Minis­terul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pregătind o strategie multianuală în domeniul agricol, care va fi trimisă spre asumare viitorului Parlament.