Criză de autoritate în UGIR-1903

"Cauza conflictului dintre mine şi preşedintele UGIR-1903, Cezar Corâci, este lipsa de comunicare", ne-a declarat ieri directorul general al UGIR 1903, Stelian Dorobanţu, după ce preşedintele Cezar Corâci îi suspendase (de două zile) contractul de muncă şi îi interzisese accesul în sediul patronatului.

Din punctul de vedere al lui Corâci, situaţia este mult mai gravă. El îl acuză pe Dorobanţu de management defectuos, de subminarea imaginii UGIR şi de folosirea banilor Uniunii în interes personal. Uniunea patronală are datorii de 7 miliarde (lei vechi) la stat, un miliard la diferite firme de pază şi alte sute de milioane la firme de avocatură. Chiar în această situaţie, Stelian Dorobanţu şi fiica sa încasează aproximativ 8000 de euro pe lună pentru salarii şi deplasări în străinătate, afirmă domnul Corâci. Mai mult, preşedintele Corâci susţine că directorul general refuză să-i prezinte documentele financiare în vederea analizei.

O altă nemulţumire a lui Cezar Corâci este prestaţia directorului general în Consiliul Economic şi Social (CES). El consideră că Dorobanţu face de rîs patronatul, dar nici nu lasă pe altcineva să participe la întîlnirile CES.

În replică la aceste acuze, directorul general al UGIR-1903, Stelian Dorobanţu, şi-a dat ieri demisia din CES. O demisie de onoare - după cum el o afirmă - pentru că este desemnat să participe la şedinţele Comisiei de dialog social de organul de conducere al patronatului - Consiliul Naţional. Tot Consiliul Naţional ar fi fost în măsură - consideră Dorobanţu - să-i suspende contractul de muncă, şi aceasta în urma unei analize serioase. Drept urmare decizia lui Corâci de a-l suspenda 10 zile este ilegală şi nestatutară, susţine Dorobanţu.

Acuzele privind managementul defectuos sînt contracarate de Dorobanţu prin argumentul că federaţiile patronale membre UGIR-1903 plătesc cotizaţii mici şi nici pe acelea la timp. În momentul actual, UGIR ar mai avea de încasat cel puţin 6 miliarde de lei vechi reprezentînd cotizaţii restante. Pentru a ilustra această situaţie, el atacă dînd ca exemplu cotizaţia pe care o plăteşte federaţia patronală al cărei preşedinte este chiar Corâci - FEPACHIM, din industria petrochimică: 1 milion de lei vechi pe lună.

Mai în glumă, mai în serios, Stelian Dorobanţu vorbeşte şi despre cîştigurile sale, atrăgîndu-i atenţia lui Corâci că va stabili în instanţă că de fapt cîştigă doar 1000 de euro de pe urma patronatului.

Pentru daune de imagine, Dorobanţu spune că îi va solicita lui Corâci diferenţa de la cît cîştigă în realitate, pînă la 8000 de euro pe lună (suma pe care a afirmat-o preşedintele).

Secretarul UGIR-1903 susţine că, pentru a rezolva situaţia, Consiliul Naţional s-a autoconvocat luni, 28 noiembrie. Idee cu care preşedintele Corâci nu este de acord, considerînd că această convocare a fost făcută de Dorobanţu într-un mod nestatutar şi aceasta înainte să-i prezinte situaţia financiară a patronatului. Pînă cînd organul de conducere va hotărî care dintre cei doi are cîştig de cauză, conflictul atinge şi note ridicole: cu două seri în urmă, la sediul UGIR, două firme de pază erau pe cale să se încaiere. Aceasta pentru că Dorobanţu tocmai angajase o a doua firmă pentru protecţia clădirii, pe motiv că cea existentă nu ar fi permis intrarea în sediu a unui angajat al UGIR.

Tensiunile dintre Corâci şi Dorobanţu au şi o cauză mai profundă: statutul UGIR-1903. Acesta prevede ca preşedintele să fie ales de Adunarea Generală pe un an iar directorul general pe o perioadă de patru ani. În plus, preşedintele are mai curînd sarcini de reprezentare, în timp ce toate atribuţiile administrative cad în sarcina directorului general. A fost o situaţie comodă pentru foştii preşedinţi ai UGIR care erau foarte ocupaţi - precum Ovidiu Tender sau George Copos, dar care îl nemulţumeşte pe actualul preşedinte ce îşi vede compromisă autoritatea.