Criză, decizie eficientă şi democraţie

Trăim cele mai dificile momente din istoria europeană de la 1945 încoace, cu un război teribil la graniţa Uniunii şi un război hibrid în interior. Iar războiul din Gaza nu este decât un alt front al acestui război globalizat pe care Rusia l-a declanşat pentru a forţa instaurarea unei noi ordini mondiale. O ordine pe care nu doar extremiştii de dreapta, în buna tradiţie nazistă, dar şi extremiştii de stânga şi populişti precum Orban Viktor vor să o construiască.

În ce priveşte tradiţia nazistă, e suficient să cităm încă o dată din Leon Degrelle, gauleiter valon şi lider al partidului fascist Rex, fugit în Spania franchistă în 1945 şi rămas fascist până la sfârşit, care într-un interviu din 1981 explica că Hitler intenţiona să "depăşească anumite concepţii prea primare pentru a reuni toate popoarele Europei în jurul moştenirii lor comune, în jurul unui mit mobilizator, al creării unui mare imperiu mondial care ar fi mers de la Brest la Vladivostok, cea mai formidabilă entitate politică, economică, demografică şi militară pe care lumea a cunoscut-o vreodată. Strâns legată de lumea arabă, angajată în dezvoltarea populaţiilor înapoiate de pe continentele africane şi asiatice aflate încă sub dominaţie europeană, o astfel de construcţie ar putea schimba cursul istoriei". Iar o astfel de construcţie ar fi din nou posibilă pentru că "în Occident, civilizaţia profitului material îi dezgustă tot mai mult pe tinerii care nu se pot decide să accepte să fie reduşi la nivelul tuburilor lor digestive pe care le-o oferă societatea de consum. Delincvenţa sau drogurile sunt preţul acestei situaţii. Într-un moment în care asistăm la trezirea islamului, în timp ce modul de viaţă american îi lasă pe oameni nemulţumiţi, nicio speranţă nu este oferită tinerilor Europei, lăsaţi în voia lor şi în mizeria lor spirituală. Unde este soluţia? Ei bine, o să vă surprind, cu riscul de a dezlănţui mânia unor noi duşmani împotriva mea: aştept multe de la poporul rus. El reprezintă o forţă încă sănătoasă şi nu va îndura pentru totdeauna regimul său de birocraţi îndrăgostiţi al căror eşec este total în toate domeniile".

Iar în ce-l priveşte pe Orban, încă de la Tusvanyos-ul de anul trecut, după ce anunţa decăderea Occidentului, explica: "Occident este în estul Europei. Aici s-a mutat. În fostul Occident sunt post-occidentalii. (...) Noi, în Bazinul Carpatic, nu suntem o rasă mixtă, ci un amestec de popoare. Suntem dispuşi să ne amestecăm între noi, dar nu vrem să fim o rasă mixtă".

Dacă continuitatea dintre extrema dreaptă fascistă interbelică şi cea actuală este clară, totuşi care este motivul pentru care democraţia se află în criză? Este evident că actualele crize de securitate, care se adăugă crizelor anterioare - economico-financiare, revoluţiile arabe şi terorismul, criza ecologică, criza refugiaţilor, criza Covid - prezintă o provocare pentru elaborarea politicilor democratice, deoarece măsurile eficiente necesită o acţiune rapidă care intră în conflict cu încetineala inerentă proceselor de consultare democratice. Deja la Platon, care nu era un susţinător al democraţiei, pe care o echivala cu demagogia şi populismul, conflictul dintre expertiza politică bazată pe cunoaştere şi democraţia bazată pe opinie era în centrul problemei politice.

Iar astăzi procesele de concertare şi coordonare democratice devin din ce în ce mai dificile. Pe de o parte, există riscul ca acestea să fie confiscate de formaţiuni şi mişcări politice populiste şi nedemocratice, pe de altă parte, situaţiile de criză cer decizii rapide. Teoretic, severitatea unor astfel de dificultăţi ar trebui să fie proporţională cu numărul celor care pot opune un veto şi, prin urmare, regimurile politice descentralizate din punct de vedere politic sunt mai vulnerabile la blocaje care pun în pericol sau chiar opresc luarea deciziilor. Dar contestarea şi delegitimarea instituţiilor politice face ca şi în aşa zisele democraţii stabile, precum SUA, concertarea să nu mai poată fi realizată uşor.

De altfel, dacă tot vorbim de expertiză, literatura ştiinţifică privind gestionarea crizelor a furnizat dovezi consistente că în democraţiile consolidate chiar şi atunci când centralizarea deciziilor executive şi, în special, a acţiunii actorilor executivi, au loc, principiile democratice rezistă mai bine. Pe când în celelalte state, cele cu o democraţie emergentă, nu! Iar datorită fenomenului "rally "round the flag effect", crizele politicii de securitate, cum sunt deciziile în situaţii de război la graniţă şi război hibrid, pot conduce la centralizarea luării deciziilor. Prin urmare, o astfel de presiune reprezintă o provocare pentru regimurile democratice din cauza dificultăţilor în ceea ce priveşte concilierea deciziilor eficiente de criză cu procedurile democratice. De modul în care sunt depăşite aceste crize, mai ales într-un an electoral ca acesta, depinde viitorul democraţiilor.