Evoluţia economică a României se caracterizează în 2009, din ce în ce mai mult, printr-o creştere considerabilă a numărului participanţilor la procedura insolvenţei.
Indiferent de calitatea de debitor sau creditor a acestor participanţi, efectele negative ale crizei economice mondiale au determinat, în România ultimelor şase luni, o creştere spectaculoasă a numărului societăţilor care se confruntă cu probleme financiare şi sunt nevoite să solicite deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 a insolvenţei.
Urmărind o tendinţă tot mai accentuată a pieţei, oferta societăţilor specializate în acordarea de servicii în materia insolvenţei nu s-a lăsat aşteptată.
Apariţia unor noi entităţi specializate în materia procedurii de insolvenţă este o consecinţă directă a solicitărilor din partea pieţei relevante.
Datele oferite de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului atestă o creştere pentru anul 2008 cu circa 75% a numărului falimentelor, faţă de anul 2007. Prognoza specialiştilor pentru anul 2009 este chiar mai pesimistă.
Lipsa acută a lichidităţilor, urmare a întârzierii la încasarea facturilor, reducerea volumului de activitate al societăţii pot să conducă inclusiv la blocaj financiar.
În asemenea situaţii ajung tot mai multe societăţi din România. Chiar şi la nivelul marilor "jucători" pe piaţă se resimt efectele negative ale crizei mondiale.
Nu mai puţin, legislaţia României transpune întocmai această evoluţie globală. Legea nr. 273/2006 a finanţelor publice locale reglementează ipoteza insolvenţei unităţilor administrativ-teritoriale, care poate interveni în cazul: (i) neachitării obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 120 de zile şi care depăşesc 50% din bugetul anual, fără a se lua în calcul cele aflate în litigiu contractual; (ii) neachitării drepturilor salariale prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data scadenţei.
Creşterea exponenţială a numărului celor care solicită astfel de servicii din partea unor firme specializate determină, în acelaşi timp, o reconsiderare a întregului scop al procedurii de insolvenţă.
Dacă, până la nivelul anului 2007, mai puţin de 2% din cazurile de insolvenţă se finalizau printr-o reorganizare de succes, pentru viitor se estimează că numărul reorganizărilor va creşte. Acest fenomen se datorează în principal schimbării percepţiei în ceea ce priveşte procedura insolvenţei.
Înainte ca economia României să resimtă efectele crizei economice mondiale, printre cauzele care determinau eşecul unei reorganizări de succes se numărau declararea prea târzie a stării de insolvenţă sau reticenţa partenerilor contractuali în susţinerea unui debitor aflat în dificultate.
Transformările continue din economie determină schimbarea de atitudine în ceea ce priveşte un partener contractual aflat în dificultate. Astfel, se estimează că pentru viitor va creşte numărul de reorganizări de succes, determinat de faptul că fiecare astfel de partener contractual va fi cointeresat în recuperarea creanţei sale fără eliminarea debitorului din activitate.
Toate aceste aspecte reclamă existenţa unor specialişti, mai exact a unor echipe complexe de specialişti care să acopere toată gama de servicii pe piaţa procedurilor de insolvenţă.
Esenţial este să se cunoască exact momentul când trebuie apelat la procedura insolvenţei, după cum la fel de esenţial este momentul la care se poate preveni deschiderea unei astfel de proceduri.
Societatea de avocaţi Ţuca Zbârcea & Asociaţii a anunţat recent înfiinţarea TZA Insolvenţă SPRL, o entitate care va gestiona proiectele de lichidare şi insolvenţă ale casei de avocatură.
Noua entitate va funcţiona, într-o primă etapă, cu o echipă de şapte practicieni în insolvenţă, fiind coordonată de către Robert Roşu, Partener în cadrul departamentului de Litigii şi Arbitraje al Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Acestora li se alătură echipa de avocaţi din cadrul reputatei firme de avocatură.