CRONICA LUI STEEN:  Trump atrage foarte mult public, pe măsură ce steaua lui Clinton păleşte

În America, senzaţia este una de final al ciclului de afaceri: infrastructura ţării este uzată, aeroporturile de aici sunt în stare mai proastă decât în majoritatea pieţelor emergente pe care le-am vizitat, autostrăzile sunt "gropi spre infinit", iar sentimentul de mulţumire de sine este de 99%.

Presa este groaznică, cu un nivel al discuţiilor şi profunzimii aproape de zero. Există mai multă viziune într-un episod al emisiunii lui Ellen Degeneres decât în toate canalele de business şi ştiri laolaltă.

Alegerile prezidenţiale din SUA sunt haotice. Partidul Republican nu se poate hotărî dacă să-l excludă sau să-l susţină pe Donald Trump, care continuă să umple stadioane şi arene cu peste 15 000 de oameni în timp ce "oponenţii" săi sunt norocoşi dacă au 500. Trump nu reprezintă America din punctul meu de vedere, însă reprezintă vechea platformă a Partidului Republican, care este de a aduna "mai mulţi albi şi mai mulţi furioşi", în timp ce restul Americii devine mai diversificat şi are nevoie, mai mult decât oricând, de deschidere şi schimbare.

Hillary Clinton are probleme - încep să mă îndoiesc că vrea cu adevărat să devină preşedinte, dar depinde numai de ea dacă pierde, în plus a mai fost în situaţia asta (a pierdut în faţa lui Obama când victoria era aproape sigură) - este o debandadă. Între timp, America stă nemişcată, în timp ce Obama încearcă să-şi creeze, iar cuvântul cheie aici este "creează", moştenirea.

Noroc cu echipele de fotbal de colegiu - m-am uitat la finala Alabama vs Clemson -, asta e America adevărată! Un joc cu punctaj mare, decizii curajoase şi energie pe tot parcursul meciului. Motto-ul Alabamei e simplu: Termină, termină, termină.

Îmi place asta şi admir strategia şi execuţia necesare pentru a gestiona o listă de 120 de jucători şi mega-ego-urile din acea echipă. Asta ar trebui să fie America din punct de vedere economic, dar nu este!

Poate antrenorul Saban ar trebui să candideze la preşedinţie - deşi nu sunt convins că "pieţele" vor aprecia disciplina de care e nevoie şi munca grea pe care se bazează succesul său şi al echipei Alabama!

Întorcându-ne la pieţe - tocmai am publicat perspectiva noastră pe Q1, intitulată "Atenţie la groapă " -, despre cum piaţa nu înţelege schimbarea preţului banilor.

Între timp, Fed (şi cu siguranţă Stanley Fischer, vicepreşedintele instituţiei) continuă să vorbească de mai multe creşteri - patru creşteri se află pe foaia de parcurs pentru 2016. Aceasta înseamnă că salariile şi piaţa muncii au prioritate în faţa creşterii, deocamdată.

Teoria mea este că Fed vrea cu disperare să ducă dobânda de la 15 puncte de bază la 1,25%, pentru a putea să atenueze o nouă criză financiară ce are originea în devastarea ce a început în cazul petrolului, al pieţelor emergente şi e pe cale să intre în pieţele dezvoltate.

Da, într-adevăr, suntem foarte întârziaţi în ciclu, atât de întârziaţi că asset-urile cu greu se vor întoarce la randamente pozitive în 2016, dar deocamdată opinia mea despre SUA, aflându-mă în Charlotte, NC, este că va trebui să fie şi mai rău înainte ca situaţia să se îmbunătăţească.

Pieţele au vândut mai mult decât aveau, da, China se va recalibra în final, dar mulţumirea de sine, lipsa de idei şi dorinţa de a investi sunt evidente pentru un economist călător ca mine.

SUA supravieţuiesc pe reduceri! Sectoarele de retail îţi oferă un minim de 25%, chiar şi fără să-l ceri, pentru a reduce stocurile - post-reducerile devin realitate, iar în timp ce sectorul de retail înţelege asta, eu încă cred că e un moment de revelaţie pentru pieţe şi, cu siguranţă, pentru SUA în general.