Crucea, instrumentul suprem de politică monetară al BNR

Când te-ai pus singur la colţ, prin ignorarea greşelilor de politică monetară, ale tale şi ale altora, singura măsură "eficientă" rămâne doar ridicarea privirii către Cer şi facerea semnului crucii.

Se pare că acesta este stadiul în care a ajuns şi Banca Naţională a României, după cum arată declaraţiile recente ale guvernatorului Mugur Isărescu, de la conferinţa de presă care a urmat şedinţei de politică monetară.

Iniţial, conducătorul Băncii Naţionale a precizat că "tulburările internaţionale lovesc mai puternic în economiile marginale, periferice, aşa cum este şi Româ­nia".

Doar acum a avut această revelaţie guvernatorul? Greu de crezut. Atunci de ce a continuat BNR să aplice o politică monetară prociclică şi după criză, când lecţiile acesteia au fost aşa de dureroase pentru ţara noastră?

Mai mult, caracterul prociclic al politicilor fiscale şi monetare, în condiţiile în care am beneficiat, indirect, şi de politica monetară ultra-relaxată a BCE, a avut ca rezultat irosirea unei noi ocazii de construire a unei economii flexibile şi robuste.

Menţinerea dobânzii de politică monetară la 2,5% a fost caracterizată, de guvernatorul Isărescu, drept o întărire relativă a politicii monetare, prin raportarea la deciziile recente ale marilor bănci centrale de a reduce dobânzile.

De asemenea, Mugur Isărescu a subliniat că "nu orice derapaj fiscal poate fi combătut de o politică monetară întărită".

Tocmai aici este problema. Politica monetară trebuie "ajustată" astfel încât să nu faciliteze apariţia derapajelor fiscale, pentru că reacţia ulterioară poate, într-adevăr, să facă mai mult rău decât bine.

Au mai fost şi comparaţii cu dobânzile de referinţă din ţările vecine, care sunt încă sub rata inflaţiei, dar pe fondul unor condiţii substanţial diferite în ceea ce priveşte deficitele externe.

Toate acestea au făcut parte din "trusa" de justificări a inacţiunii în ceea ce priveşte dobânda de referinţă, însă adevăratul motiv este dat de creşterea spectaculoasă a îndatorării sectorului privat, mai ales după 2007 (vezi graficul 1).

După 2009 a crescut accelerat şi datoria publică, care, deşi s-a menţinut sub 40% din PIB, poate intra uşor pe o traiectorie accelerată de creştere, în cazul creşterii costurilor de finanţare.

Justificarea deciziei de politică monetară a fost completată de asigurarea că "noi, cei din BNR, suntem cu arma la picior" şi că "avem un instrumentar, nu am folosit toate armele din dotare", chiar dacă "instrumentarul este limitat".

Apoi au venit alte declaraţii pentru liniştirea audienţei, conform cărora "cifrele din industrie nu arată recesiune", în condiţiile în care declinul este limitat la sectoarele dependente de alte economii, cum este cea a Germaniei. În plus, guvernatorul Isărescu a amintit că ponderea industriei la formarea Produsului Intern Brut este sub 30%.

Din păcate, în ciuda minimalizării traiectoriei negative din industrie, situaţia este mult mai gravă. Pe lângă locurile de muncă bine plătite, industria produce aşa-numitele bunuri tranzacţionabile, o componentă deosebit de importantă a valorilor adăugate mari trimise la export.

La nivelul sectoarelor industriale se construieşte competitivitatea externă a României, de care depinde corectarea dezechilibrelor externe, nu în sectorul construcţiilor.

Acesta este, probabil, şi motivul pentru care a fost invocată intervenţia divină. "Ne facem cruce să continue construcţiile şi formarea brută a capitalului", a declarat Mugur Isărescu în faţa celor prezenţi la conferinţă de presă.

Dar este sustenabilă dinamica formării brute a capitalului fix? Datele de la INS arată o creştere anuală de 18% în T2 2019, cea mai puternică din ultima decadă (vezi graficul 2).

Dincolo de ritmul foarte ridicat, un motiv suplimentar de îngrijorare îl reprezintă structura investiţiilor.

Datele de la INS arată că avansul anual al investiţiilor nete din T2 2019, de 18,7%, a fost determinat de o creştere cu 37,8% a investiţiilor nete în construcţii noi, în timp ce investiţiile în utilaje au crescut cu o rată anuală de 7,9%. În aceste condiţii, ponderea investiţiilor în construcţii noi în total investiţii nete a crescut până la 56,3%, de la 49,4% în T2 2018, iar ponderea investiţiilor în utilaje a scăzut până la 35,3%, de la 40,8% în aceeaşi perioadă a anului precedent.

Această dinamică a condus la o contracţie a investiţiilor nete în utilaje în prima jumătate a anului curent faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, de 1,3%, pe fondul unei creşteri cu 30,3% a investiţiilor în construcţii noi.

Declinul investiţiilor nete în utilaje ne arată că nu este suficient să ne facem cruce pentru continuarea construcţiilor şi a formării brute a capitalului, deoarece s-ar putea dovedi doar nişte falşi idoli ai credinţei în creşterea economică perpetuă.

A doua zi, guvernatorul Isărescu a deschis lucrările Bucharest Security Conference printr-un discurs în care a subliniat că "valoarea relativ ridicată a deficitului de cont curent şi a celui fis­cal ar putea să erodeze chiar fundaţia edificiului care este economia naţională", deci "ar fi mult mai înţelept să le ajustăm gradual, decât să lăsăm forţele pieţei să forţeze o corecţie bruscă".

Subiectul a fost abordat şi la conferinţa de presă din ziua precedentă, unde Mugur Isărescu a declarat că "nu agreăm o depreciere a cursului de schimb pentru echilibrarea deficitului de cont curent", pentru aceasta fiind nevoie de "măsuri monetare, fiscale şi de reformă structurală".

Oare chiar crede conducerea BNR că este posibilă o astfel de corecţie graduală, mai ales pe fondul accentuării puternice a incertitudinii la nivel global? Oare nu sunt suficiente numeroasele exemple istorice, de la noi şi din alte ţări, care arată că intervenţiile pentru blocarea forţelor pieţei au efecte mult mai grave, odată ce nu mai pot fi susţinute?

Crucea pe care şi-o face guvernatorul Mugur Isărescu arată că Banca Naţională este neputincioasă în faţa dezechilibrelor economice acumulate în ultima decadă, care au fost "stimulate" substanţial de politica monetară prociclică. În plus, aceste dezechilibre s-au "acumulat" peste cele "construite" în perioada anterioară crizei, a căror corectare substanţială a fost împiedicată de autorităţi.

Iar dacă nici crucea nu este de ajuns, ca instrument suprem al politicii monetare, membrii Consiliului de Administraţie al BNR ar putea lua în considerare şi pelerinaje la moaştele sfinţilor ocrotitori ai bancherilor centrali, care să le asculte rugăciunile şi să le ofere minunea corecţiilor economice nedureroase.