Cu ricşa în zid

Mă întreb dacă limba chineză are o zicală echivalentă cu aceea din limba română: "a intra cu oiştea în gard". Mai ales că, de curând, o echipă de proletari din R.P. Chineză chiar a reuşit o performanţă epocală. În graba lor de a croi o scurtătură către şantierul unde lucrau, au luat un excavator şi au făcut o gaură într-un zid. Problema era că aceea nu era o construcţie oarecare, ci o porţiune din Marele Zid Chinezesc. Acum respectivii probabil că vor cunoaşte pe dinăuntru sistemul penitenciar al marelui conducător Xi.

Să ne întoarcem la chestiune. Nu veţi găsi multe informaţii despre asta în presa de la noi, aşa că vă propun să ne uităm puţin la situaţia economiei Chinei comuniste. Care este pe cale să ajungă pe butuci. (Cum se traduce asta în limba chineză?).

Anul trecut, regimul comunist chinez, care era obişnuit să raporteze rate de creştere stratosferice, a prezidat peste o creştere a economiei de circa 3 la sută. Pare acceptabil în multe state din Vest, dar departe de modelul de creştere cu care tiranii de la Pekin au reuşit să îşi cumpere pacea socială timp de 40 de ani.

Mai grav este altceva. Se înmulţesc semnele că economia Chinei "populare" este clădită pe fundaţii de carton, speculative. Iată cazul pieţei imobiliare. Ţara s-a umplut de clădiri ca ciupercile după ploaie. Unele extrem de înalte. Cine are însă nevoie de ele? Foarte puţini. Bani mulţi aruncaţi pe Apa Sâmbetei. (Mă ajută cineva cu traducerea?)

În 2021, un zgârie-nori din Shenzen a trebuit evacuat după ce a început să se clatine. În Tianjin un alt zgârie-nori, de 600 de metri înălţime, zace abandonat de ani de zile. Alte construcţii înalte stau goale ori au fost demolate. Anul acesta Evergrande, cea mai mare companie imobiliară din R.P. Chineză a dat faliment, lăsând în urmă o gaură de 81 de miliarde de dolari.

Scrisul este pe perete, însă prietenii noştri, politicienii români, se fac că nu văd nimic. Sunt curios dacă citesc măcar buletinele economice ale instituţiilor pe care le păstoresc. Republica Populară Chineză nu a ajuns nici în 2022 între primele zece destinaţii pentru exporturile firmelor româneşti. Nici nu este de mirare, pentru că piaţa chineză este extrem de dificilă. Nici măcar ca sursă a importurilor R.P. Chineză nu se află în primele cinci state din care România aduce produse.

Dar asta nu-i împiedică pe politicienii noştri să se alinieze la poarta ambasadei Chinei comuniste şi să ridice osanale "modelului chinezesc", sperând să aducă "investitori chinezi". Să facă ce anume? O companie chineză a câştigat un contract pentru centura Zalăului, pe care trebuia să o predea la termen în martie 2023. Banii veneau din fonduri europene nerambursabile. Ultimele ştiri, de luna trecută, indicau că nici 50 sută din lucrări nu sunt gata.

Defectele economiei chineze sunt legiune. Unul ţine de evoluţia demografică. Mulţi ani R.P. Chineză a fost cea mai populată ţară din lume. De anul acesta pe locul 1 este India. Mai grav este că rata natalităţii în R.P. Chineză este lamentabilă. După cele mai optimiste predicţii, în 2100 vor fi mai puţin de 800 de milioane de chinezi. Cei mai mulţi, bătrâni.

Alt defect este cel legat de corupţie. În clasamentul percepţiei corupţiei publicat de Transparency International în 2022, China comunistă este pe locul 65. Este rău, dar nu un dezastru absolut, deşi mă întreb ce valoare au chestionarele aplicate într-o societate în care regula este să îţi ţii gura decât să ofensezi "demnitatea naţiunii şi rolul conducător al Partidului Comunist".

Mai nou, Republica Populară Chineză a început să exporte masiv corupţie. În Africa, spre exemplu. Depozitele de cobalt din Congo, spre exemplu, au ajuns în buzunarul "investitorilor chinezi" prin mijloace suspecte. În Angola, de banii chinezi a profitat familia fostului preşedinte Dos Santos, care s-a îmbogăţit dincolo de orice imaginaţie, în vreme ce cetăţenii de rând se zbat în mizerie.

Ce s-a întâmplat încât roţile au sărit de pe oiştea economiei Chinei comuniste? Pe undeva, e vina lui Xi Jingping, actualul boss de la Pekin. Omul are o viziune îngustă despre lume şi viaţă. Pentru el, orice problemă are o rezolvare: forţa brută. De când a venit la putere, regimul a devenit mai autoritar. Pe plan extern, R.P. Chineză aruncă banii pe înarmare şi ameninţă Republica China cu invazia.

O lege simplă a fizicii arată că orice acţiune are parte de o reacţiune. În Angola, spre exemplu, oamenii au început să înţeleagă ce li s-a întâmplat, iar actualul preşedinte, Joăo Lourenço, a pus frână relaţiilor cu Pekin-ul.

La noi însă... Actualul Prim-ministru, Marcel Ciolacu, l-a adus drept "consilier onorific" tocmai pe Victor Ponta, "micul Mao", un pro-chinez radical. Un deputat liberal l-a numit pe Ponta "omul Partidului Comunist Chinez". Şi prin minune, unei firme din China comunistă i-a fost permis accesul, de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), pe piaţa tehnologiei 5G. Probabil buletinele acelea economice nu sunt citite nici de membrii CSAT.