Cum poate construi un doctor veterinar o bursă de top sau istoria pe scurt a Sibex

După publicarea articolului "Ultima lună la Sibex - povestită de Teodor Ancuţa", în ziarul "BURSA" din data 30 mai 2011, am observat numeroase comentarii ale cititorilor, care demonstrează interesul foarte ridicat pentru ceea ce se întâmplă acum la Sibex. Acest fapt mă bucură şi sunt convins că adevărul va ieşi la lumină.

Dintre multele opinii publicate, am observat că unul-doi "comentatori" insistă pe o anumită ironie, vorbind de "bursa veterinarului". Sunt un om cu simţul umorului şi un adept al ironiei fine pe care o accept. Dar o ironie fără justificare este ca un dans fără muzică sau un vapor fără apă. Adică inutilă. Tocmai de aceea, aş dori să fac câteva clarificări despre profesia mea şi despre evoluţia Bursei din Sibiu de la înfiinţare şi până azi.

În primul rând, profesia de doctor veterinar (conform diplomei mele de licenţă) este, a fost şi va fi una din meseriile respectate, pe care mulţi o doresc, dar puţin reuşesc să o şi urmeze. În anii când am urmat facultatea de medicină veterinară, concurenţa era de 13 candidaţi/loc, iar din 233 de studenţi cât am fost în primul an, doar 68 au absolvit. Ca fapt divers, şi poate ca punct de pornire pentru viitoarele comentarii, şi tatăl d-lui Cristian Sima, probabil unul dintre "artizanii" ironiilor de pe site-ul "BURSA", a fost tot doctor veterinar. Tatăl lui Florin Piersic a fost de asemenea medic veterinar şi au existat chiar şi preşedinţi de stat cu această meserie. Este o profesie care presupune multă pregătire, cunoaştere, lectură, iar obişnuinţa cu studiul m-a făcut să fiu interesat şi de legislaţie, de bursă sau de management, domenii despre care am citit şi am învăţat enorm. Până să intru în universul pieţei de capital, am condus, timp de 21 de ani, instituţii agricole pe care am reuşit să le duc pe primele locuri în ţară, iar acestea funcţionează şi astăzi, sub alte forme de organizare. Prin urmare, nu-mi este ruşine de profesia mea pe care, de altfel, nu am părăsit-o niciodată întrucât m-am ocupat şi mă ocup în continuare de fabrica de mezeluri Hamba.

Sigur, poate părea surprinzător că un veterinar a făcut o bursă, şi a făcut-o mai bine sau chiar foarte bine în comparaţie cu mulţi alţii, chipurile "specialişti" în acest domeniu. Dar "veterinarul" a făcut bursă din pasiune. O pasiune moştenită dintr-o familie care timp de şase generaţii a făcut comerţ în Bucureşti. Iar Bursa este, înainte de toate, comerţ. Deşi prin prisma meseriei eu, ca doctor veterinar, şi cei doi fraţi ai mei, preoţi, ne-am "rupt" de tradiţia familiei, comerţul mi-a rămas în sânge şi m-a apropiat de piaţa de capital, în care am intrat în urmă cu mai bine de 16 ani când, practic am adăugat Sibiul pe harta bursieră internaţională. Mi-am dorit să creez, aşa cum văzusem în filme, o bursă adevărată, cu brokeri şi tranzacţii în ring, considerând că aceasta este adevărata imagine a economiei de piaţă, într-o perioadă în care Româ-nia păşea timid pe acest drum. Şi ca să fie clar odată pentru totdeauna pentru toţi, voi încerca, cât se poate de succint, să rememorez etapele esenţiale ale evoluţiei Bursei din Sibiu.

În aprilie 1994 am înfiinţat "Bursa Sibiană SRL", firmă cu o contabilă şi o secretară, şi am început să fac intermedierea de mărfuri, reuşind să intermediez vânzarea-cumpărarea unui vapor de zahăr, marfă pe care am încasat o sumă consistentă de bani. Apoi, în perioada aprilie-decembrie 1994, am contactat investitori sibieni interesaţi să facem o Bursă sub formă de SA. Din fonduri proprii am organizat întâlniri, unde am expus planul meu şi, în decembrie 1994, am pus bazele Bursei de Mărfuri S.A, societate cu 11 acţionari şi un capital social de doar 33,8 milioane lei vechi, adică în jurul a 1000 de dolari, în valoarea banilor de azi. Ca fapt divers, trebuie menţionat că societatea a avut cea mai mică valoare financiară comparativ cu toate bursele din România. Toate celelalte burse deja existente aveau o bază materială mult mai solidă, asta însemnând echipament tehnic, sedii, maşini de serviciu şi bani cash sub forma capitalului social. Burse cum erau cele de la Bucureşti, Constanţa, Cluj sau Arad au început cu câteva sute de milioane sau chiar miliarde.

Dar doream mult să fac o bursă în adevăratul sens al cuvântului, o bursă care presupunea brokeri şi ring. Iniţial, am încercat să fac asta într-un fost cinematograf din Sibiu, dar tratativele au eşuat. De aceea, am hotărât cumpărarea unui sediu propriu al Bursei. În 1995 am participat la o licitaţie pentru cumpărarea unui spaţiu (parter şi mezanin) dintr-un bloc aflat în construcţie, câştigând-o cu suma de 135 milioane lei vechi. Dar în contul Bursei existau doar 22 milioane lei vechi. De aceea, a fost nevoie de 6 ori mai mulţi bani pentru a achita doar stâlpi şi plăci (construcţia era nefinalizată). Eram însă hotărât chiar să-mi vând şi casa pentru a urma acest vis. Pentru definitivarea sediului a fost nevoie de ajutorul unor firme de construcţii şi am reuşit să conving respectivele firme să pres-teze activităţile de care a fost nevoie în schimbul unor acţiuni la Bursă în loc de bani. Ca urmare, am tipărit acţiuni în numerar la Monetăria statului cu o valoare nominală de 100.000 lei vechi/acţiune, pe care le-am dat tuturor constructorilor din Sibiu ca să facem această bursă. Astfel, în ianuarie 1996, bursa s-a mutat într-un sediu în proprietate. Toţi cei şapte directori de întreprinderi de construcţii cu care am lucrat au avut încredere în mine şi au investit bani în schimbul unor bucăţi de hârtie, în speranţa că vom face un lucru bun în Sibiu. Acest demers s-a dovedit ulterior unul extrem de profitabil pentru că valoarea unei acţiuni s-a dublat şi chiar triplat, iar firmele au câştigat mai mult decât dacă ar fi fost plătite cash. Înainte de mutarea în noul sediu, am înfiinţat Sibinvest (actuala Carpatica Invest), una din primele case de brokeraj din România, fiind aşadar în piaţa de capital de 16 ani, timp în care am fost în mijlocul evenimentelor, am văzut multe şi pot vorbi multe, lucru pe care îl voi face la timpul potrivit.

În următorii trei ani (1997-2000) Bursa din Sibiu a suferit un amplu proces de transformare. Decisivă a fost întâlnirea cu Thomas Curtean, mentorul instituţiei, un cetăţean american de origine română, născut în Sibiu. Domnul Curtean avea o experienţă de peste 40 de ani ca trader şi acţionar la Chicago Board of Trade şi Chicago Mercantile Exchange. Thomas Curtean a devenit membru al bursei prin cumpărarea a 100 de acţiuni şi ne-a sprijinit în transformarea dintr-o bursă de mărfuri într-o bursă la termen, după model american. Domnul Curtean m-a invitat la Chicago, în vara lui 1996, de unde nu am adus nimic pentru mine şi familie, ci două geamantane pline cu cărţi, constând în literatură de specialitate de la CME şi CBOT. Toate cărţile au fost traduse şi am citit toate acele materiale, specializându-mă în domeniul bursier. În vara lui 1997 aveam deja 35 de brokeri care tranzacţionau în ring prin strigare -premieră naţională- iar din data de 11 iulie 1997, bursa sibiană a devenit prima bursă de instrumente financiare derivate din România.

Apoi, a urmat povestea de succes care ne-a dus la stadiul unei instituţii de nivel naţional şi internaţional. Un exemplu despre ceea ce înseamnă succesul iniţiativei private, fără sprijin din partea statului, fără facilităţi şi intervenţii. Pe scurt, am adus la tranzacţionare primele contracte futures pe valute şi indici, primele opţiuni (cu ajutorul unui alt mentor al Sibex, domnul Alexander Etienne - Hergan); am fost prima bursă din lume care a lansat la tranzacţionare derivate pe acţiuni individuale, prima societate de bursă autorizată de CNVM, primul operator de piaţă autorizat de CNVM, prima bursă din România care a implementat activitatea de market-making şi care a lansat CFD-uri, prima bursă din Europa care a lansat derivate pe indicele DJIA, prima bursă din România listată şi tot prima bursă din România care a lansat un sistem alternativ de tranzacţionare funcţional. Am construit, de asemenea, o Casă de Compensaţie - societate de o importanţă egală cu bursa şi care se ocupă de compensarea, decontarea şi garantarea tranzacţiilor cu derivate - şi un Depozitar al acţiunilor. Toate aces-tea au făcut ca Sibiul să devină cel mai important centru financiar al ţării după Bucureşti. De menţionat este şi faptul că, în perioada 2000 - 2004, am participat, în Parlamentul României, la conturarea legislaţiei pieţei de capital, aducându-ne, prin consultanţa oferită, o contribuţie esenţială la apariţia Legii 297. Nu a fost deloc uşor şi aceste lucruri au fost făcute pe bani puţini. Şi pentru a lămuri odată pentru totdeauna aceas-tă problemă a banilor - care pare să-i intereseze pe foarte mulţi, în spiritul autohton al caprei "vecinului", menţionez că salariul mediu pe care l-am încasat în cei peste 16 ani de la Bursa din Sibiu, cu toate primele şi bonusurile incluse, este de 1300 euro/lună. Timp de zece ani am stat pe un salariu de 500 de dolari şi dacă este nevoie pot aduce în faţa celor interesaţi documente în acest sens.

Nu în ultimul rând, aş vrea să clarific şi problema chiriei pe care Sibex o plăteşte pentru imobilul în care-şi desfăşoară activitatea, al cărui proprietar sunt. În 2005 am fost nevoiţi să vindem sediul pe care bursa îl avea în proprietate, după ce în 2004 am traversat cea mai grea perioadă de la înfiinţare. Procesul de autorizare a costat circa 2 miliarde lei vechi şi era necesară dotarea cu servere performante şi calculatoare în vederea optimizării procesului de tranzacţionare. Trebuia să mergem înainte. Conturile erau goale, dar aveam în proprietate o clădire. Soluţia găsită a fost vânzarea sediului şi mutarea în chirie, în sediul de pe str. M Kogălniceanu nr. 2 unde activăm şi în prezent. Toţi banii obţinuţi pe sediu au fost investiţi în proiectele de dezvoltare pe care le-am implementat. S-a ales locaţia în discuţie pentru că am căutat un spaţiu în care să fim singuri. Actualmente, în clădire îşi desfăşoară activitatea trei societăţi (Bursa, CRC şi Depozitarul Sibex), plătind o chirie totală de circa 8000 de euro pentru 1060 de metri pătraţi. Din aceşti bani, eu plătesc 1600 de euro impozit la stat. Rezultă o chirie de doar 6 euro pe metru pătrat pe care o încasez, preţ modic, situat la nivelul unui depozit! Pentru o clădire utilată cu tot ce este nevoie, un preţ mai avantajos nu poate fi găsit în Sibiu. Mai mult, întrucât închirierea este făcută de o persoană fizică, se scuteşte plata de TVA, adică o sumă de aproape 2000 de euro. (Sibex, CRC şi Depozitarul Sibex nu sunt plătitoare de TVA).

În încheiere, aş vrea să menţionez că tocmai faptul că am construit această bursă de la zero mă face să mă lupt în continuare cu neadevărul şi cu încercările de preluare a Sibex de către oameni care nu au realizat nimic pentru piaţa de capital, ci doar au tras foloase de pe urma funcţiilor avute şi care doresc în continuare să beneficieze de munca altora. Bursa trebuie lăsată pe mâna unor oameni cu rezultate şi nu unora care au doar interesul de a mânca 11 milioane de euro, sume în conturile grupului Sibex (Bursă, CRC şi Depozitar). Trebuie să le dăm încredere acţionarilor, deoarece unii dintre ei au început chiar să afirme că intenţionează să solicite, dacă este posibil, returnarea banilor investiţi la cele trei societăţi. Lipsa de credibilitate a noilor aşa-zişi "manageri", "adminis-tratori" sau "conducători" a fost demonstrată încă din timpul Adunărilor Generale, când, deşi au fost asis-taţi de o armată de avocaţi şi notari, nu au putut să asigure respectarea legislaţiei, fapt care a avut drept consecinţă atragerea Sibex în instanţă.

De asemenea, sunt convins că am expus extrem de clar ceea ce eu am făcut pentru această bursă, şi că am venit cu contraargumente solide împotriva detractorilor care acuză, dar niciodată nu pot dovedi. Şi voi face acest lucru de fiecare dată când va fi nevoie.