Cum se mituieşte electoratul?

La ora la care scriu aceste rânduri (luni la prânz) pare destul de clar că referendumul din Republica Moldova a trecut. La limită. Cel mult câteva mii de voturi par să despartă cele două tabere. Mă încurajează faptul că Kremlinul este deja nemulţimit: a declarat că rezultatul "ridică semne de întrebare" şi că "alegerile nu au fost corecte". Mda..

Adevărul este că ceva îl nemulţumeşte şi pe subsemnatul. Mă aşteptam ca rezultatul referendumului să fie mai clar. Nu sunt singurul. Un coleg de la facultate, expert în domeniul ţărilor din Est, mi-a spus: "Îţi dai seama cât de rea este situaţia acolo dacă Moscova este în stare să cumpere, pe faţă, circa 300.000 de voturi"...

Dar ce ne împiedică şi pe noi să "cumpărăm" voturi? Sau bunăvoinţă? Aş vrea să fiu bine înţeles. În principiu, nu sunt absolut deloc pentru cumpărarea de voturi. Indiferent unde, indiferent de cine, indiferent în beneficiul cui. Cred că alegerile trebuie să fie decise de forţa ideilor. Dar realitatea este, din păcate, mai complicată. Ce te faci atunci când o putere străină trece direct la subminarea alegerilor dintr-un stat vecin? Locuit, în majoritate, tot de români?

Aşa că mirarea mea este justificată. România şi, mai ales, Uniunea Europeană, au avut toate mijloacele materiale pentru a face o diferenţă în aceste alegeri. În comparaţie, Federaţia Rusă este un stat sărac. Dar iată că tot acesta din urmă se laudă că "moldovenii au arătat că frigiderul le este mai aproape decât televizorul".

Într-adevăr, ce mă suprinde în cazul Republicii Moldova este cât de puţin a fost sprijinit acest stat să reziste imperialismului velico-rus al lui Vladimir Putin. Ştiu că politicienii de la Bucureşti se laudă că au făcut şi că au dres. Dar eu am câteva întrebări simple:

Câţi kilometri de autostradă care să lege măcar Chişinăul de Iaşi au finanţat? (Răspuns: zero). Câţi studenţi basarabeni primesc o bursă suficientă pentru a studia în România? (Ştiu, autorităţile vă vor spune că pun la dispoziţie 5.000 de locuri în Universităţi. Nu vă vor spune însă că "bursa" este de doar 140 de euro pe lună). Cât material militar a fost transferat Republicii Moldova? (Răspuns: zero).

Aşa că, în lipsă, alţii se îngrijesc să sară cu "ajutoarele". Dar şi aici am motive de mirare. Eu credeam că orice minte raţională din Republica Moldova înţelege avantajele aderării la Uniunea Europeană. Moldova de peste Prut este acum într-o zonă gri din care trebuie să iasă urgent. Orice critici am avea cu privire la politicile birocraţiei de la Bruxelles, este limpede că tot mai avantajos este, inclusiv din punct de vedere material, spre Vest. Şi că întoarcerea către Est ar aduce doar mizerie.

Dar iată că nu. Cele câteva ruble per cap de naiv cheltuite de Federaţia Rusă iată că au efect. La fel cum banii aruncaţi de fereastră de guvernul Ciolacu par să ţină captivă o porţiune de electorat. Cum este posibil aşa ceva?

Cred că în primul rând avem de-a face cu o mentalitate pentru care este mai importantă "vrabia din mână decât cioara de pe gard". Politicienii s-au întrecut, ani de zile, în a face promisiuni. Multe nu sunt realizate. Atunci de ce îi blamăm doar pe alegători când preferă un pix sau 5 lei la pensie unor promisiuni că în viitor va fi bine?

Este clar că pentru mulţi perspectiva "binelui comun" nu are nici un sens. Ei întotdeauna vor prefera avantajul privat. Am citit în presă ca la un tur de alegeri dintr-o comună alegătorii au fost mituiţi cu o plasă de peşte. S-au revoltat însă împotriva partidului respectiv. Dar nu pentru că îi mituise, ci pentru că peştele era stricat...

În al doilea rând, mituitorii zilelor noastre au învăţat să exploateze diviziunile sociale. În Republica Moldova, Kremlinul a ţintit în primul rând etnicii ruşi şi găgăuzi. M-am uitat pe o hartă a votului. Regiuni întregi sunt roşii. Poate că ar trebui să învăţăm o lecţie de la statele baltice. Acolo mă îndoiesc că etnicii ruşi sunt atât de sensibili la aberaţiile servite de propaganda lui Vladimir Putin.

În al treilea rând, ce vedem la secţiile de votare este şi un rezultat al corupţiei elitelor politice. Deshideţi orice ziar, orice site de ştiri. Din România sau din Republica Moldova. Acolo descoperiţi cum politicienii fură la două mâini şi nu sunt pedepsiţi. Aşa că cetăţeanul crede că are şi el dreptul să ciupească, pe ici şi pe colo...

În cele din urmă, avem de-a face cu o prăbuşire a încrederii între oameni, între cetăţeni şi instituţii. Promsiunile nu mai fac două parale. Preţ au, pentru mulţi, doar banul şi bunurile materiale. Sunt comune în care primarul defilează cu ţevile pe care, spune el, le pune la reţeaua de gaze. Desigur, asta o face selectiv, în funcţie de voturile pe care le primeşte la alegeri. Şi de ani de zile, schema funcţionează. Am ajuns să avem un candidat la Preşedinţie care îi îndeamnă pe votanţi să semneze un "contract" (?) pentru "case cu 35.000 de euro". Nici una dintre autorităţile statului nu se deranjează să vadă dacă aşa ceva este legal. De ce s-ar deranja? Timpul trece, salariul merge.