În cadrul referendumului referitor la ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, cetăţenii cu drept de vot vor răspunde la o întrebare, prin "Da" sau "Nu". Oricare tabără poate fi considerată câştigătoare, dacă va obţine mai mult de jumătate din totalul voturilor exprimate. Nu există nicio condiţie de prezenţă minimă la vot, informează Ajrp.org.
Referendumul din Marea Britanie are o singură întrebare: "Regatul Unit rămâne membru al Uniunii Europene sau va părăsi Uniunea Europeană?".
Vor vota cetăţeni britanici, irlandezi, cei de peste 18 ani care sunt rezidenţi în Marea Britanie, cetăţeni britanici care trăiesc în străinătate şi care au fost în registrul electoral, în Marea Britanie, în ultimii 15 ani. Membrii ai Camerei Lorzilor şi cei de peste 18 ani care sunt rezidenţi în Gibraltar, vor fi, de asemenea eligibili, spre deosebire de alegerile generale. În mod alternativ va fi posibilă şi votarea prin poştă după însuşirea instrucţiunilor din Ghidul Comisiei Electorale. Britanicii din străinătate pot vota on-line, după înregistrarea la: gov.uk/register-to-vote.
Dacă Marea Britanie va părăsi UE, perioada minimă după vot pentru ieşire ar fi de doi ani. În acest timp Marea Britanie va continua să respecte tratatele şi legile UE, fără să participe la vreo luare a deciziilor, astfel cum a negociat acordul de retragere şi termenii relaţiei sale cu 27 de naţiuni. În practică aceasta poate dura mai mult de doi ani, în funcţie de modul în care se merge la negocieri, conform analiştilor.
Rezultatul referendumului nu este un punct de vedere juridic. Parlamentul trebuie să treacă toate legile pe care le va primi Marea Britanie din blocul celor 28 de naţiuni, începând cu abrogarea Legii Comunităţilor Europene din 1972. Acordul de retragere ar trebui, de asemenea, să fie ratificat de Parlament.
Parlamentarii, din punct de vedere tehnic, ar putea bloca o ieşire din UE, chiar dacă aceasta va fi exprimată prin referendum de către cetăţeni.
• Ratificarea referendumului la nivelul UE
Dacă Parlamentul britanic va ratifica retragerea, autorităţile vor negocia ieşirea Regatului Unit al Marii Britanii din UE în baza Articolului 50 al Tratatului de la Lisabona. Ar trebui să fie o negociere rapidă, deoarece articolul specifică un termen limita de doi ani. În practică, aceste discuţii vor trebui finalizate în 21 de luni.
Acest termen de doi ani va începe să se scurgă odată cu ziua în care premierul David Cameron va informa Consiliul European de decizia implementării rezultatului referendumului. Concret, ieşirea Marii Britanii din UE va trebui să fie negociată, ratificată şi pusă în aplicare înainte de iulie 2018, iar discuţiile vor trebui finalizate până în aprilie 2018 pentru a lăsa timp ratificărilor parlamentare.
În cazul în care acest termen limita nu va fi respectat, atunci Tratatele UE nu se vor mai aplica în cazul Marii Britanii, iar regatul va fi pur şi simplu în afara Uniunii Europene, fără măcar a avea negociat un acord de schimburi economice.
Termenul limita de doi ani va putea fi extins, dar numai cu consimţământul unanim al celor 27 de membri ai UE.
În timp ce prelungirea termenului de 2 ani necesită unanimitate, negocierea termenilor ieşirii Marii Britanii din UE necesită în Consiliul European o majoritate calificată, adică o susţinere de 72% din partea celor 27 de guverne rămase în Uniune şi care, împreună, reprezintă cel puţin 65% din totalul populaţiei Uniunii Europene, potrivit europolitics.