Cunoaşterea mediului reprezintă cel mai bun "medicament" pentru combaterea anxietăţii climatice şi a propagandei ecologiste

Publicaţia de specialitate "Climatic Change" a publicat recent un studiu al cărui titlu precizează că "gradul de cunoaştere a mediului este invers proporţional cu anxietatea legată de schimbările climatice".

Articolul, "Environmental knowledge is inversely associated with climate change anxiety", a apărut în volumul 176, numărul 3 al publicaţiei, din aprilie 2023 şi este semnat de Hannes Zacher, profesor la Universitatea din Leipzig, şi Cort Rudolph, profesor la Wayne State University din Detroit. Articolul este disponibil la https://doi.org/10.1007/s10584-023-03518-z, iar toate datele şi programele de calculator utilizate sunt disponibile pentru evaluare şi verificare la https://osf.io/5mqjh.

"Rezultatele au arătat că, chiar şi după luarea în considerare a caracteristicilor demografice, a personalităţii şi a atitudinilor faţă de mediu, cunoştinţele generale despre mediu şi cunoştinţele specifice legate de climă au fost corelate negativ cu anxietatea faţă de schimbările climatice", se arată în concluziile studiului.

Cu alte cuvinte, cunoaşterea mediului este cel mai bun "medicament" pentru a combate anxietatea climatică şi propaganda ecologică.

Zacher şi Rudolph îl citează în introducerea pe matematicianul şi filozoful britanic Bertrand Russell, care a spus odată că "gradul emoţiilor cuiva variază invers proporţional cu cunoaşterea faptelor, cu cât ştii mai puţin, cu atât te înfierbântezi mai tare".

Autorii au dorit să testeze ipoteza conform căreia oamenii cu un nivel mai ridicat al cunoştinţelor despre mediu prezintă un grad mai redus al anxietăţii în legătură cu schimbările climatice. O validare a acestei ipoteze ar putea duce la "reducerea anxietăţii climatice, prin intervenţii care îmbunătăţesc cunoştinţele de mediu".

Analiza a folosit date colectate printr-un sondaj efectuat pe 2.066 de persoane din Germania în august (T1), septembrie (T2), octombrie (T3) şi noiembrie (T4) din 2022.

Ponderea femeilor în eşantion a fost de 50,39% cu o vârstă medie de 47,07 ani, în timp ce intervalul de vârstă a fost 18 - 85 de ani.

Majoritatea participanţilor (43,37%) au avut studii universitare sau tehnice, iar autorii afirmă că eşantionul nu este reprezentativ pentru întreaga populaţie, deoarece nu au fost incluşi copii, pensionari sau şomeri.

Gradul de anxietate a fost măsurat pe o scară de la 1 la 7 după ce participanţilor li s-a prezentat un chestionar cu 35 de întrebări pentru a evalua cunoştinţele despre mediu. Răspunsurile la cele 35 de întrebări au fost colectate în T3 (octombrie), iar anxietatea a fost măsurată în T4 (noiembrie). Datele colectate în T2 nu au fost utilizate, iar în T1 participanţii au furnizat informaţii despre caracteristicile demografice şi atitudinile faţă de mediu şi schimbările climatice.

Autorii justifică decalajul dintre completarea chestionarului şi evaluarea gradului de anxietate prin reducerea influenţelor asupra participanţilor la sondaj dar şi prin faptul că permite "extragerea unor concluzii mai puternice cu privire la ordinea temporală asumată a variabilelor" .

Analiza statistică a datelor şi aplicarea unui model de regresie liniară au arătat că "oamenii care au cunoştinţe generale mai bune despre mediu manifestă mai puţină anxietate climatică" (vezi graficul).

Valoarea medie a gradului de anxietate pentru eşantionul studiat a fost de 2,1 puncte, în timp ce pentru cele 35 de întrebări de evaluare a cunoştinţelor despre mediu s-au înregistrat o medie de 21,5 răspunsuri corecte.

Conform datelor suplimentare prezentate, relaţia inversă dintre cunoştinţe şi gradul de anxietate nu depinde de caracteristicile demografice, trăsăturile de personalitate sau atitudinea faţă de mediu.

Distribuţia statistică a datelor privind anxietatea climatică i-a determinat pe autori să aplice şi modele neliniare, iar rezultatele au arătat acelaşi tip de relaţie inversă între cunoaşterea mediului şi anxietatea climatică.

La sfârşitul articolului, profesorii Zacher şi Rudolph subliniază că "principala constatare a studiului, conform căreia cunoştinţele de mediu sunt invers proporţionale cu anxietatea faţă de schimbările climatice, sugerează că eforturile de îmbunătăţire a cunoştinţelor despre mediu, de exemplu prin intervenţii educaţionale şi de formare, pot contribui la reducerea anxietăţii".

Dar ce formă şi eficienţă pot avea astfel de "intervenţii educaţionale şi de formare", în condiţiile în care autorităţile politice de la nivel global, cu excepţii nesemnificative, proclamă că "ştiinţa este stabilită în privinţa schimbărilor climatice", nu acceptă dezbateri în care să fie prezentate şi alte puncte de vedere şi încearcă să îi reducă la tăcere pe oamenii de ştiinţă care nu fac parte din "consensul ştiinţific"?

Şi de ce ar fi de dorit creşterea gradului de cunoaştere a mediului, când anxietatea unei populaţii permanent terorizate reprezintă cel mai bun instrument de "control şi îndrumare" pe drumul către un totalitarism extins la nivel global?