Am crezut că legea şi spiritul ei îşi vor păstra semnificaţia în Europa, în ciuda unei crize care pare fără sfârşit. În fond, cu salvarea cui s-ar mai putea lăuda autorităţile europene, dacă se distruge fundaţia unei structuri sociale la care s-a ajuns după atâtea sacrificii?
Am crezut că instanţa supremă a Germaniei, Curtea Constituţională de la Karlsruhe, va fi un bastion indestructibil în faţa celor care au demonstrat că sunt gata să calce în picioare tratatele europene pentru a-şi păstra privilegiile.
Din păcate, domnia legii în Europa s-a sfârşit în ultima zi a săptămânii trecute.
"Cu toate că şi-a exprimat îndoiala cu privire la legalitatea planului BCE de cumpărare a obligaţiunilor guvernamentale, Curtea Constituţională a Germaniei şi-a recunoscut neputinţa de exprimare a unui veto", se arată într-un articol Bloomberg. În acest fel, promisiunea lui Draghi, de a face totul pentru salvarea euro, mai este valabilă cel puţin un an, până la decizia finală a Curţii Europene de Justiţie.
"Această instituţie germană, care a înfricoşat toată lumea, s-a dovedit a fi un tigru de hârtie", a declarat Charles Dumas, preşedintele firmei de consultanţă Lombard Street Research, într-un interviu acordat postului de televiziune Bloomberg.
"Este evident faptul că instituţia germană consideră ilegal programul tranzacţiilor monetare directe şi incompatibil cu legile UE şi ale Germaniei", se arată într-o analiză publicată pe site-ul institutului Open Europe, iar transferarea deciziei finale către Curtea Europeană de Justiţie va determina pronunţarea unei decizii favorabile instituţiilor europene.
Această opinie apare şi într-un articol din Wall Street Journal, unde se arată: "Curtea Europeană de Justiţie a luat, în mod tradiţional, partea instituţiilor UE la interpretarea legilor europene".
"Fără coloană vertebrală, Karlsruhe nu îndrăzneşte să se opună BCE", scrie şi cotidianul online Deutsche Wirtschafts Nachrichten, care mai arată că au fost şase voturi pentru şi două împotriva declarării ilegale a deciziei BCE de cumpărare a obligaţiunilor guvernamentale.
OMT (Outright Monetary Transactions) reprezintă programul anunţat de BCE, în urmă cu doi ani, pentru achiziţionarea de obligaţiuni guvernamentale ale statelor din zona euro pe piaţa secundară. Conform informaţiilor oficiale, BCE încă nu a trecut la cumpărarea directă a obligaţiunilor, dar anunţarea programului este creditată de analişti cu temperarea semnificativă a riscului unui default suveran în zona euro.
Şi atunci, cum să ne mai mirăm de percepţia pe care o au europenii faţă de corupţie? Un sondaj realizat la nivelul Uniunii Europene arată că 76% dintre cetăţeni consideră că aceasta este răspândită pe scară largă şi a crescut semnificativ în ultimii trei ani, după cum scrie publicaţia online Euobserver.com. Poate că acesta este motivul pentru care raportul cu privire la corupţia din Europa nu a inclus şi capitolul referitor la situaţia corupţiei din cadrul instituţiilor europene. După cum mai scrie Euobserver.com, oficialii Comisiei Europene au considerat că "este dificilă o autoevaluare obiectivă, deoarece nu există evaluări externe obiective".
În comunicatul de presă de pe site-ul Curţii Constituţionale a Germaniei se arată că "în opinia acestei Curţi, există motive puternice de a considera că OMT nu intră în mandatul de politică monetară al BCE şi, de aceea, încalcă puterile Statelor Membre şi violează interdicţia de finanţare monetară a deficitelor bugetare", în condiţiile în care "interdicţia finanţării monetare a bugetelor de stat este una dintre principalele reglementări care asigură rolul uniunii monetare ca uniune a stabilităţii".
Verdictul Curţii Constituţionale a Germaniei a provocat, după cum era de aşteptat, reacţii negative din partea Comisiei Europene şi a Băncii Centrale Europene. "BCE reiterează că programul OMT se încadrează în limitele mandatului său", se arată într-un comunicat de presă.
Marcel Fratzscher, preşedintele Institutului German pentru Cercetări Economice (DIW), a declarat că transferarea deciziei către CEJ are potenţialul de a bloca aplicarea programului OMT până la verdictul final al Curţii Europene, conform unui articol din revista Der Spiegel.
Modul în care a reacţionat cursul EUR-USD, printr-o scădere semnificativă a monedei unice faţă de dolar şi apoi reluarea creşterii, arată că pieţele sunt convinse de aprobarea planului OMT de către Curtea Europeană de Justiţie. O afirmaţie din The Telegraph a lui Clemens Fuest, preşedintele Institutului ZEW, conform căreia "acesta este un atac masiv contra strategiei de salvare a Europei, iar pieţele par să nu-i fi înţeles încă semnificaţia", a trecut neobservată.
"Curtea Constituţională a Germaniei a parcat tancuri pe peluza BCE", scrie Ambrose Evans-Pitchard în The Telegraph, în condiţiile în care judecătorii au precizat că "sunt înclinaţi să privească programul OMT drept o măsură Ultra Vires (n.a. dincolo de puterile şi mandatul BCE)", iar aceasta presupune "crearea unei obligaţii pentru autorităţile germane de a se abţine de la implementarea ei, precum şi obligaţia contestării ei în justiţie". Dar dacă şi "tancurile" sunt de hârtie?
Cancelarul Angela Merkel a declarat, zilele trecute, că este "absolut inacceptabil" limbajul folosit de un diplomat american referitor la eforturile UE pentru soluţionarea crizei din Ucraina.
Dar, oare, este acceptabilă acţiunea descrisă de Victoria Nuland, dacă ea este aplicată tuturor cetăţenilor UE, prin crearea unui mediu economic şi social caracterizat de "interpretarea" cu impunitate a legilor de către autorităţi? Sau această interpretare este justificată, în condiţiile în care prea puţini europeni au avut ocazia să-şi exprime opţiunile printr-un referendum direct?
"Curtea germană i-a transferat lui Draghi rolul de judecător şi juriu al zonei euro" este titlul unui articol Bloomberg care pare să reflecte, intenţionat sau neintenţionat, cel mai bine tendinţa insidioasă de acaparare a puterii absolute la nivelul instituţiilor europene. Şi, după cum scria Lordul Acton în secolul al XIX-lea, "puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut".
Actuala stare de lucruri din Uniunea Europeană arată cât de mult au involuat structurile continentale, de când Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, se declara mândru de "primul imperiu neimperial din istorie".
În iulie 2007, Barroso preciza că "uneori îmi place să compar UE cu procesul de creaţie şi organizare al imperiilor", dar încerca să ne convingă de existenţa unor diferenţe majore faţă de imperiile clasice. "Imperiile au fost constituite, de obicei, prin forţă, cu un centru care îşi impune dictatul şi voinţa asupra celorlalţi", a mai declarat Barroso, iar "noi avem 27 de ţări care au decis să lucreze împreună şi să-şi pună în comun suveranitatea", referindu-se la UE. La aproape şapte ani de la declaraţia lui Barroso, ironia a devenit de nesuportat.
Când autorităţile europene încep să folosească tot mai des interpretările arbitrare ale tratatelor europene, este evident că nu se mai poate vorbi de domnia legii în Europa, iar adevărata faţă a "imperiului neimperial" a ieşit la iveală.
În aceste condiţii, nu poate fi departe momentul în care cetăţenii statelor naţionale se vor revolta împotriva "facerii de bine" la care îi supun autorităţile europene. Mai rămâne o singură întrebare: dacă nu sunt siguri că ei o vor scrie, cum vor decide conducătorii actuali ai Europei să rămână în istorie?