Curtea Constituţională: "Pragul de 1% are ca scop optima funcţionare a pieţei de capital"

Măsura limitării la 1% a cotei de deţinere la SIF-uri produce efecte în domeniul pieţei de capital şi are ca finalitate optima funcţionare a acestei pieţe, motiv pentru care prevederile privitoare la prag nu constituie o reglementare a regimului general al proprietăţii menţionat în Constituţie, se arată în decizia Curţii Constituţionale prin care a fost reiterată constituţionalitatea pragului, în procesul în care SIF "Transilvania" a susţinut contrariul. Decizia Curţii a fost publicată recent în Monitorul Oficial, la circa două luni după ce judecătorii CC au anunţat-o.

Acţionarii SIF "Transilvania" (SIF3) au decis, în martie 2009, majorarea pragului de deţinere de la 1% la 5% din capitalul social, însă Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) nu şi-a dat girul pentru modificarea Actului Constitutiv al societăţii în acest sens. SIF3 s-a adresat instanţei ca să obţină anularea deciziei CNVM de neavizare a modificării Actului Constitutiv, iar procesul a ajuns şi pe rolul Curţii Constituţionale, după ce avocaţii SIF3 au invocat că pragul de 1% este neconstituţional. Curtea a respins, însă, punctul de vedere al SIF3.

Curtea Constituţională a mai res-pins şi în 2009 o excepţie de neconstituţionalitate a pragului de 1%, ridicată de firma "Comrimet" a lui Cătălin Chelu, iar decizia din 11 iunie, în cazul SIF3, reiterează unele dintre argumentele folosite în cazul din 2009.

Astfel, în decizia Curţii se arată că SIF-urile "nu pot fi considerate simple societăţi comerciale pe acţiuni" şi că pragul maxim de deţinere a fost introdus de către legiuitor din "raţiuni ce ţin de interesul public deosebit acordat acţiunilor emise de SIF-uri, societăţi care provin din fostele Fonduri ale Proprietăţii Private" (FPP).

Argumentul Curţii reiterează, de fapt, puncte de vedere mai vechi. De exemplu, în 1996, la primele Adunări Generale Extraordinare ale SIF-urilor, a fost fixat un prag de deţinere de 0,1%, deşi legea nu prevedea o astfel de limită. Motivul invocat atunci pentru fixarea limitei de 0,1% a fost teama PDSR-ului ca 30% din avuţia naţională - cât fusese alocat portofoliilor celor cinci FPP-uri - să nu încapă pe mâini străine.

Unii dintre acţionarii SIF-urilor, implicaţi de cîţiva ani în "lupta" împotriva pragului, au susţinut că argumentul "interesului public" pe care l-ar prezenta SIF-urile nu mai este de actualitate, dat fiind că societăţile de investiţii financiare nu ar mai deţine 30% din economia naţională şi că majoritatea celor care au primit acţiunile de la FPP le-ar fi vândut investitorilor de la Bursă. Preşedinţii SIF-urilor au respins, însă, punctul de vedere al acţionarilor.

În decizia Curţii se mai arată:

"Curtea a constatat că SIF-urile nu pot fi considerate simple societăţi comerciale pe acţiuni, întrucât au fost constituite prin voinţa legiuitorului din transformarea Fondurilor Proprietăţii Private, acţionarii nefiind animaţi de affectio societatis, au un obiect de activitate strict prevăzut de lege, sunt organisme de plasament colectiv care emit acţiuni nominative şi le distribuie cetăţenilor care au optat pentru schimbul titlurilor de privatizare la Fondurile Proprietăţii Private. Prin aceleaşi decizii, Curtea a reţinut (...) că obligaţia de a vinde acţiunile ce depăşesc pragul de 1% din capitalul social al unui SIF, prag impus de lege, reprezintă o sancţiune a nerespectării unei dispoziţii legale şi nicidecum o nesocotire a dreptului de proprietate privată".

În decizia Curţii din iunie 2011, se menţionează că "întrucât nu au intervenit elemente noi, de măsură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă".

Curtea a mai constatat şi că stabilirea unei perioade de timp pentru care este impusă limitarea cotei de deţinere este de competenţa legiuitorului care, pe baza unei analize economice detaliate care să ateste necesitatea menţinerii limitei de deţinere pentru un anumit număr de ani, poate reglementa în consecinţă.

Pragul de deţinere a fost majorat la 1% în vara anului 2005, printr-o Ordonanţă de Urgenţă, dată în timpul vacanţei parlamentare. Proiectul legislativ care a stat la baza Ordonanţei fusese aprobat de Senat, dar nu mai apucase să intre în discuţia Camerei Deputaţilor.

Deşi a pierdut la Curtea Constituţională, SIF3 nu a renunţat să lupte pentru majorarea pragului la 5%, dosarul în cauză fiind repus pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.