Curtea de Conturi Europeană: finanţarea de la UE pentru ONG-uri, învăluită în opacitate

Finanţarea acordată de UE organizaţiilor neguvernamentale (ONG-uri) este afectată de lipsa de transparenţă, potrivit unui nou raport al Curţii de Conturi Europene, potrivit unui comunicat emis redacţiei. În ciuda îmbunătăţirilor, informaţiile privind finanţarea acordată de UE ONG-urilor care sunt active în politicile interne ale Uniunii rămân inexacte şi incomplete. Comisia Europeană nu a divulgat în mod corespunzător anumite activităţi de reprezentare a unui interes finanţate de UE, cum ar fi activităţile de lobby. În plus, nu se verifică în mod activ dacă ONG-urile finanţate respectă valorile UE, ceea înseamnă că reputaţia acesteia riscă să fie ştirbită.

Organizaţiile neguvernamentale şi alte organizaţii ale societăţii civile oferă cetăţenilor posibilitatea de a participa la procesul democratic de elaborare a politicilor UE prin intermediul unui dialog continuu, care trebuie să fie transparent. Pentru a putea trage la răspundere factorii de decizie publici, cetăţenii trebuie să ştie cui şi în ce scop s-au acordat fonduri din partea UE, dar şi modul în care au fost utilizaţi banii şi măsura în care destinatarii lor îmbrăţişează valorile UE. Interesul public pentru îmbunătăţirea cerinţelor în materie de transparenţă pentru ONG-uri a crescut după scandalul "Qatargate" din 2022.

"Transparenţa este esenţială pentru a asigura o participare credibilă a ONG-urilor la procesul de elaborare a politicilor UE", a declarat doamna Laima Andrikienė, membra Curţii responsabilă de acest raport. "Situaţia s-a mai îmbunătăţit de la ultimul audit, dar rămâne totuşi neclară, deoarece informaţiile privind finanţarea acordată de UE ONG-urilor - inclusiv pentru activităţile de lobby - sunt lipsite de fiabilitate şi de transparenţă."

În perioada 2021 2023, ONG-urile au primit 7,4 miliarde de euro în cadrul politicilor interne majore ale UE, cum ar fi coeziunea, cercetarea, migraţia şi mediul. Comisia a acordat 4,8 miliarde de euro şi statele membre, 2,6 miliarde de euro. Aceste cifre ar trebui interpretate însă cu prudenţă, deoarece nu există o imagine de ansamblu fiabilă asupra sumelor plătite de UE ONG-urilor, avertizează auditorii. Informaţiile sunt publicate într-un mod fragmentat, ceea ce afectează transparenţa. Mai mult, din această cauză, nu se poate analiza dacă fondurile UE sunt concentrate prea mult pe un număr mic de ONG-uri şi este mai greu să se înţeleagă rolul pe care îl joacă ONG-urile în politicile UE.

Deşi Comisia a făcut progrese în colectarea informaţiilor privind finanţarea acordată de UE ONG-urilor, persistă deficienţe în modul în care sunt divulgate informaţiile. În plus, statele membre nu monitorizează finanţarea acordată de UE ONG-urilor şi nu raportează informaţii în acest sens. Nici îmbunătăţirile pe care se preconizează că le vor aduce reglementările nu vor obliga statele să raporteze cu privire la plăţi.

Definiţia a ceea ce este un ONG variază de la o ţară la alta în UE şi rareori este consacrată în legislaţia naţională. În 2024, UE a definit un ONG ca fiind, în esenţă, o entitate independentă de guvern şi o organizaţie non-profit. Deşi este un pas în direcţia bună, definiţia nu poate asigura de una singură clasificarea corectă a ONG-urilor în sistemul de transparenţă financiară al UE. De ce? Deoarece entităţile se autodeclară ca ONG-uri, dar acest lucru nu este suficient. Iar Comisia nu verifică aspecte importante ale statutului lor, de exemplu dacă un guvern exercită o influenţă semnificativă asupra organelor lor de conducere sau dacă un ONG promovează interesele comerciale ale membrilor săi. Cu titlu de ilustraţie, un mare institut de cercetare a fost clasificat drept ONG, cu toate că organul său de conducere era compus exclusiv din reprezentanţi ai guvernului.

Comisia nu a divulgat în mod clar informaţiile pe care le deţinea cu privire la activităţile ONG-urilor de reprezentare a unui interes care au fost finanţate prin granturi ale UE. În plus, abia în cursul auditului ea a publicat orientări care să stipuleze că acordurile de grant nu ar trebui să oblige destinatarii să desfăşoare activităţi de lobby pe lângă instituţiile UE. O altă problemă este că cei responsabili de gestionarea fondurilor UE nu caută proactiv eventualele încălcări ale valorilor UE de către ONG-uri, de exemplu statul de drept şi drepturile omului, ci se bazează în mare parte pe declaraţii pe propria răspundere. Nu în ultimul rând, lipsesc cu desăvârşire şi verificările privind sursele de finanţare, care pot oferi informaţii utile despre "cine se află în spatele unui ONG".

Bugetul UE finanţează activităţi indiferent de cine le desfăşoară: ONG-uri sau alte tipuri de entităţi. ONG-urile variază ca dimensiune sau ca domenii de activitate acoperite (de exemplu, incluziunea socială, protecţia mediului şi cercetare). Ele pot primi granturi din partea UE pentru a implementa un proiect, ca orice alt beneficiar, dar şi pentru simplul fapt că au acest statut - de ONG -, pentru a le acoperi o parte semnificativă din costurile de funcţionare. În perioada 2021 2023, au primit granturi de la UE peste 12 000 de ONG-uri. În ultimul deceniu, o proporţie substanţială din finanţarea acordată direct de Comisie a fost alocată unui număr mic de ONG-uri.

Auditul examinează programe precum Fondul social european Plus, Orizont Europa, FAMI şi LIFE şi analizează situaţia din diferite state membre. El dă curs solicitării adresate de Parlamentul European de a se îmbunătăţi transparenţa finanţării acordate de UE, inclusiv ONG-urilor. Auditul ţine seama şi de rolul important pe care îl joacă acestea în procesul democratic de elaborare a politicilor. Raportul a fost redactat pe fondul creşterii recente a interesului public şi politic pentru finanţarea ONG-urilor de către UE.

Raportul special nr. 11/2025, intitulat "Transparenţa finanţării acordate de UE ONG-urilor - În pofida progreselor înregistrate, imaginea de ansamblu încă nu este fiabilă", este disponibil pe site-ul Curţii. El vine în continuarea raportului de audit din 2018 al Curţii privind finanţarea acordată ONG-urilor în cadrul politicii externe a UE şi a raportului special din 2024 privind registrul de transparenţă al UE.