CURTEA DE JUSTIŢIE A UNIUNII EUROPENE A STABILIT Dreptul european, mai presus de reglementările constituţionale şi deciziile CCR

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit, ieri, că dreptul comunitar are prioritate în aplicare, în faţa reglementărilor de rang constituţional şi a deciziilor Curţii Constituţionale, mai ales cu privire la Mecanismul de Cooperare şi Verificare privind statul de drept din ţara noastră. De asemenea, prin aceeaşi decizie, CJUE constată practic că interimatul din fruntea Inspecţiei Judiciare încalcă dispoziţiile articolelor 2 şi 19 din Tratatul Uniunii Europene precum şi Decizia 2006/928 a Comisiei Europene prin care a fos tinstituit Mecanismul de Cooperare şi Verificare privind statul de drept din ţara noastră. În privinţa înfiinţării Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene că, pentru a fi compatibilă cu dreptul Uniunii, o astfel de reglementare trebuie, pe de o parte, să fie justificată de imperative obiective şi verificabile legate de buna administrare a justiţiei şi, pe de altă parte, să garanteze că această secţie nu poate fi utilizată ca instrument de control politic al activităţii judecătorilor şi a procurorilor menţionaţi şi îşi exercită competenţa cu respectarea cerinţelor prevăzute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

"În lipsa îndeplinirii acestor cerinţe, reglementarea menţionată ar putea fi percepută ca urmărind instituirea unui instrument de presiune şi de intimidare a judecătorilor, ceea ce ar aduce atingere încrederii justiţiabililor în justiţie. (...) Revine instanţelor naţionale sarcina de a verifica dacă reforma care a condus în România la înfiinţarea unei secţii specializate în cadrul Ministerului Public, însărcinate cu anchetarea judecătorilor şi a procurorilor, precum şi normele privind numirea procurorilor încadraţi în această secţie nu sunt de natură să facă secţia menţionată permeabilă la influenţe exterioare", se arată în decizia magistraţilor europeni.

Decizia CJUE a fost dată în urma solicitărilor formulate de mai multe instanţe din ţară cu privire la preemţiunea dispoziţiilor europene în dreptul intern şi în urma demersurilor efectuate de Asociaţia Forumul Judecătorilor din România şi Asociaţia Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor.

Referitor la decizia CJUE, Ana Birchall, fost ministru de justiţie în guvernarea Dăncilă a precizat: "În realitate, prin răspunsul dat în ultimul paragraf cu privire la supremaţia dreptului Uniunii Europene, Curtea acordă competenţă instanţelor naţionale de a verifica conformitatea deciziei de aplicare a MCV-ului şi în cadrul acestei verificări să înlăture deciziile CCR şi normele legale interne, dacă intră în contradicţie cu Decizia MCV. Cu alte cuvinte, un judecător din România poate înlătura deciziile CCR şi normele legale interne dacă nu sunt în conformitate cu decizia MCV, Curtea spunând negru pe alb că reglementarea naţională în discuţie nu poate avea ca efect nerespectarea obligaţiilor specifice care îi revin României în temeiul Deciziei 2006/928 în domeniul luptei împotriva corupţiei! Mai mult, în urma deciziei de astăzi instanţele de judecată pot anula actele SIIJ. De asemenea, actele efectuate de domnul Netejoru de la Inspecţia Judiciară sunt nule!".

Deputatul liberal Cristian Băcanu, fost secretar de stat în Ministerul Justiţiei şi actual secretar al Comisiei juridice din Camera Deputaţilor, arată că decizia Curţii de Justiţie a UE în "dosarul Secţiei Speciale" arată practic că "politicile din justiţie ale PSD din anii 2017 şi 2018 (în era Iordache şi Tudorel Toader) contravin dreptului Uniunii Europene, iar România are obligaţia să îndrepte răul făcut în acea perioadă (de exemplu, prin desfiinţarea SIIJ) şi să respecte mecanismul MCV".

"Prin hotărârea pronunţată, Curtea a decis că înfiinţarea SIIJ contravine dreptului Uniunii Europene, în măsura în care nu există o justificare obiectivă care să justifice reglementarea unei astfel de instituţii şi, cu atât mai mult cu cât nu există garanţii care să asigure că reglementarea de înfiinţare a secţiei nu este percepută ca un instrument de presiune asupra judecătorilor şi procurorilor. În traducere, Curtea arată că înfiinţarea Secţiei Speciale nu este conformă cu dreptul Uniunii Europene, având în vedere că nu a existat o justificare reală la acel moment şi că nu a fost garantată independenţa justiţiei", arată Cristian Băcanu.

• Obiectivele stipulate în MCV, obligatorii pentru autorităţile din ţara noastră

Conform magistraţilor europeni, "principiul supremaţiei dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări de rang constituţional a unui stat membru, astfel cum este interpretată de instanţa constituţională a acestuia, potrivit căreia o instanţă inferioară nu este autorizată să lase neaplicată din oficiu o dispoziţie naţională care intră în domeniul de aplicare al Deciziei 2006/928 şi pe care o consideră, în lumina unei hotărâri a Curţii, ca fiind contrară acestei decizii sau articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE".

Cu alte cuvinte, deciziile Curţii Constituţionale trebuie să fie conforme cu dreptul Uniunii Europene şi cu obiectivele trasate în Mecanismul de Cooperare şi Verificare.

"Curtea aminteşte că, potrivit unei jurisprudenţe consacrate, efectele asociate principiului supremaţiei dreptului Uniunii se impun tuturor organelor unui stat membru, fără ca dispoziţiile interne aferente repartizării competenţelor judiciare, inclusiv de ordin constituţional, să poată împiedica acest lucru. Amintind de asemenea că instanţele naţionale sunt obligate, în măsura posibilului, să dea dreptului intern o interpretare conformă cu cerinţele dreptului Uniunii sau să lase neaplicată din oficiu orice dispoziţie contrară a legislaţiei naţionale care nu ar putea face obiectul unei astfel de interpretări conforme, Curtea constată că, în cazul unei încălcări dovedite a Tratatului UE sau a Deciziei 2006/928, principiul supremaţiei dreptului Uniunii impune instanţei de trimitere să lase neaplicate dispoziţiile în cauză, indiferent dacă acestea sunt de origine legislativă sau constituţională", se mai arată în decizia CJUE.

Magistraţii europeni au mai stabilit că Decizia 2006/928 privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare "este obligatorie în toate elementele sale pentru România atât timp cât nu a fost abrogată". "Obiectivele de referinţă care figurează în anexa la aceasta urmăresc să asigure respectarea de către acest stat membru a valorii statului de drept prevăzută la articolul 2 TUE şi au caracter obligatoriu pentru statul membru respectiv, în sensul că acesta din urmă este ţinut să ia măsurile adecvate pentru atingerea acestor obiective, ţinând seama în mod corespunzător, în temeiul principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE, de rapoartele întocmite de Comisie pe baza Deciziei 2006/928, în special de recomandările formulate în rapoartele menţionate", arată CJUE.

În privinţa reglementărilor care guvernează organizarea justiţiei din ţara noastră, cum sunt cele referitoare la numirea interimară în funcţiile de conducere ale Inspecţiei Judiciare şi la înfiinţarea în cadrul Ministerului Public a unei Secţii pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, CJUE consideră că ele intră în domeniul de aplicare al Deciziei 2006/928 (care instituie MCV), "astfel încât acestea trebuie să respecte cerinţele care decurg din dreptul Uniunii şi în special din valoarea statului de drept prevăzută la articolul 2 TUE".

• Interimatul la şefia Inspecţiei Judiciare, susceptibil de natură a crea presiune asupra magistraţilor

Astfel, magistraţii CJUE consideră că articolul 2 şi articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum şi Decizia 2006/928 "trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naţionale adoptate de guvernul unui stat membru care îi permite acestuia din urmă să facă numiri interimare în funcţiile de conducere ale organului judiciar însărcinat cu efectuarea cercetărilor disciplinare şi cu exercitarea acţiunii disciplinare împotriva judecătorilor şi a procurorilor fără respectarea procedurii ordinare de numire prevăzute de dreptul naţional atunci când această reglementare este de natură să dea naştere unor îndoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor şi a funcţiilor acestui organ ca instrument de presiune asupra activităţii respectivilor judecători şi procurori sau de control politic al acestei activităţi".

Mai mult, CJUE a decis că articolul 2 şi articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum şi Decizia 2006/928 "trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naţionale care prevede înfiinţarea în cadrul Ministerului Public a unei secţii specializate care are competenţa exclusivă de a ancheta infracţiunile săvârşite de judecători şi de procurori fără ca înfiinţarea unei astfel de secţii:

- să fie justificată de imperative obiective şi verificabile legate de buna administrare a justiţiei

- să fie însoţită de garanţii specifice care să permită, pe de o parte, să se înlăture orice risc ca această secţie să fie folosită ca instrument de control politic al activităţii respectivilor judecători şi procurori susceptibil să aducă atingere independenţei acestora şi, pe de altă parte, să se asigure că respectiva competenţă poate fi exercitată în privinţa acestora din urmă cu respectarea deplină a cerinţelor care decurg din articolele 47 şi 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În privinţa răspunderii personale a judecătorilor pentru prejudiciile cauzate printr o eroare judiciară şi care defineşte noţiunea de "eroare judiciară" în termeni generali şi abstracţi, CJUE consideră că articolul 2 şi articolul 19 din Tratatul Uniunii Europene nu se opun unei astfel de reglementări naţionale.

Cu toate acestea, magistraţii europeni arată că în cazul unei reglementări care prevede că stabilirea existenţei unei erori judiciare, efectuată în cadrul procedurii prin care se urmăreşte angajarea răspunderii patrimoniale a statului şi fără ca judecătorul vizat să fi fost ascultat, şi care atrage o acţiune în regres, e nevoie de stabilirea unor garanţii necesare pentru a se evita ca o asemenea acţiune în regres să fie folosită ca instrument de presiune asupra activităţii jurisdicţionale şi pentru a se asigura respectarea dreptului de apărare al judecătorului vizat.