În 1903, A. D. Xenopol publică, la Iaşi, studiul ""Domnia lui Cuza-Vodă", în două volume. Scrie acolo: ""Cuza a domnit numai 7 ani, scurt răstimp din viaţa omenească, şi când a fost ales era în vârstă de 39 de ani, deci om format, în care se cristalizaseră însuşirile cele mai de seamă ale caracterului său. Acest om închegat de fire din tainele eredităţii, era să urce pe tronul ţărilor române în momentul cel mai critic al vieţii lor, atunci când Tratatul de la Paris, scoţându-le de sub jugul turcilor şi al ruşilor, sub care stătuse până atunci încujbate, le chema la viaţă nouă, atribuindu-le un rol în mersul politic al lumii".
Nu am cărţile respective, citez din prezentarea realizată de casa de licitaţii Historic la vânzarea acestora, la 27 februarie trecut. Se dorea suta de euro pe amândouă volumele, s-au obţinut 175. E mult, este puţin? Este un preţ de piaţă acceptabil, deşi am fi fost tentaţi să ne lăsăm copleşiţi de normale emoţii istorice intense. Multe alte piese importante din licitaţia ""Istoria naţională în cărţi, periodice, imagini şi documente" au rămas nevândute, deşi preţurile erau de o sută de euro sau chiar mai mici.
Ca să teleînvăţăm şi noi câte ceva, în această vacanţă fără limită, petrecută strict în casă, să menţionăm că Alexandru Dimitrie Xenopol a fost unul dintre primii mari istorici ai românilor, filosof, filosof al istoriei, pedagog, sociolog, economist, scriitor, publicist, membru al Academiei. A scris, printre altele, prima sinteză de istorie a românilor, ""Istoria românilor din Dacia traiană". Un exemplar al primei ediţii, din 1888, a acestei opere esenţiale pentru civilizaţia românilor, cu toate cele şase volume, s-a vândut la numita licitaţie cu 500 de euro, mai puţin de o sută pe volum. Valoarea estimată era de 600-1200 de euro. Repet, este vorba de prima ediţie a primei sinteze istorice a poporului român! Structura impresionantului studiu este următoarea: Volumul 1 - Istoria Veche. Din vremile cele mai vechi până la întemeierea ţărilor romîne (cu patru hărţi), 1888, cu 623 de pagini, Volumul 2 - Istoria Medie, Partea I. De la întemeierea ţârilor romîne până la moartea lui Petru Rareş ( cu o hartă), 1889, cu 590 de pagini, Volumul 3 - Istoria Medie, Partea II. De la moartea lui Petru Rareş la Mateiu Basarab şi Vasile Lupu (cu două planuri de bătălii), 1890, de 680 de pagini, Volumul 4 - Istoria Modernă, Partea I. (De la Mateiu Basarab şi Vasile Lupu până la Fanarioţi), din 1891, cu 663 de pagini, Volumul 5 - Istoria Modernă, Partea II. Epoca Fanarioţilor, din 1892, cu 770 de pagini, şi Volumul 6, publicat în 1893, care ajunge la Cuza, după care se opreşte - Istoria Contimpurană. De la restabilirea domnilor pămînteni până la îndoita alegere a lui Alexandru Cuza. Acest ultim volum, al 6-lea, are fix 666 de pagini.
Xenopol este primul care s-a ocupat şi de periculoasa teorie edificată de austriacul german din zona Sudeţilor, Eduard Robert Rösler, conform căreia poporul român s-a format în sudul Dunării după care s-a mişcat încoace. Xenopol publică, în 1884, "Teoria lui Rösler", cu subtitlul "Studii asupra stăruinţei românilor în Dacia Traiană". Un exemplar din această primă ediţie s-a dat cu 95 de euro, sub estimarea minimă de 100, şi departe de cea maximă, de 200. Suta de euro a fost obţinută pentru un exemplar cu autograf din "Magyars et roumains devant l'histoire", publicată în 1900, la Paris. " Les Roumains et les Hongrois", din 1896, tot cu autograf şi tot de la Paris, a primit 50 de euro, exact preţul de pornire, sub estimarea minimă de 75 de euro. Sus, pe prima pagină, ca o egidă, scrie "A propos du millenium Magyar". În 1902, Xenopol scoate "Roumains et Hongrois", un exemplar din acest studiu, cu autograf, primind, la licitaţia Historic, numai 50 de euro. Pe aceeaşi temă, istoricul publica, în 1900, tot la Paris, "Magyars et roumains devant l'histoire", un exemplar cu autograf adjudecându-se cu 100 de euro.
Stilul istoriilor lui Xenopol este unul narativ, biografic. Dar iată cum explică A. D. Xenopol însuşi numele său: Tatăl meu Dimitrie Xenopol se trăgea din o veche familie anglo-saxonă, după tată Brunswick, după mamă Smith. El a rătăcit în tinereţe, în urma unei dureri sufleteşti, prin Suedia, pe mare până la Constantinopole, de unde venise la Galaţi. Aici fu botezat de colonelul Schelety, tatăl generalului Carol Scheleti, care-i dădu numele de Dimitrie şi-i schimbă tot odată şi familia din Brunswick în Xenopol, adică "fiul străinului".
Dimitrie Bolintineanu a publicat "Viaţa lui Cuza-Vodă" în 1869, la doar trei ani de la abdicarea acestuia şi cu patru înainte să moară. La numita licitaţie se spera un 45-90 de euro, s-au obţinut 55. Alte volume de Dimitrie Bolintineanu vândute la licitaţie sunt: "Călătorii la românii din Macedonia şi Muntele Atos sau Santa-Agora", din 1863, cu o sută de euro, "Călătorii în Asia Mică", preţăluită la "2 sfanţi", dată cu 55 de euro, preţ la care a fost cumpărată şi "Viaţa lui Vlad Ţepeş Vodă", pornind de la 30 de euro, şi "Bătăliile Românilor (Fapte istorice)", publicată la Bucureşti, chiar în 1859, anul Unirii lui Cuza, cu 20 de euro.
La teleînvăţare să menţionăm că Bolintineanu s-a născut la Ciorogârla. Glumim, desigur, s-a născut la Bolintin, în ianuarie 1819, iar trecerea a două secole de la naşterea sa a trecut absolut neobservată, fără niciun motiv. Măcar împlinirea a 201 ani de la naşterea lui a fost eclipsată de C-virus. A fost scriitor, ba chiar poet, revoluţionar dar şi diplomat, călător şi funcţionar, politician dar şi patriot, ministru în mai multe rânduri, de externe, la cultură, la învăţământ. Cu toate acestea, nu s-a învrednicit de vreo pensie specială, aşa că a murit bolnav şi sărac, la numai 53 de ani. Nu a avut norocul lui Xenopol, căruia i s-a aprobat o pensioară de subzistenţă chiar în ziua în care a murit, dosarul lui Bolintineanu s-a pierdut, nu a apărut nici măcar în licitaţia, de fapt loteria cu bunurile lui, făcută în timpul vieţii. A fost o formă de ajutor, participanţii la tragerea la sorţi, colegii lui de muncă şi luptă, numele mari ale vremurilor revoluţionare, lăsându-i lucruşoarele în pace şi posesie.
Ca să revenim la Cuza şi la licitaţia Historic, să remarcăm "romanul popular Cuza Vodă", de fapt "roman de mare senzaţie" publicat de Vasile Pop în 9 fascicule, fiecare de 40 de bani, ilustrate de Ary Murnu şi puse frumos într-un etui. A plecat pentru 50 de euro. 150 de euro s-au plătit pentru o cunoscută litografie în care îl vedem pe Alexandru Ioan I, alături de Kogălniceanu, cel mai mare colecţionar de artă al românilor, la 29 februarie 1960, la deschiderea lucrărilor Camerei Deputaţilor, ştiut fiind că a doua cameră parlamentară, Senatul, este realizarea lui Cuza. Din textul cu litere chirilice aflăm că gravura îi este dedicată lui Vasile Boerescu, personaj-cheie, esenţial, determinant, în alegerea lui Cuza la Bucureşti, la 24 ianuarie 1859.
Dar preţul cel mare este de 1,2 mii de euro, licitat pentru două superbe fotografii realizate de Carol Popp de Szathmary şi care îi reprezintă pe domnitor şi, respectiv, pe soţia sa, Elena. A pornit de la 150 de euro, cea mai curajoasă estimare era de 500 de euro şi s-a dat cu 1.200 de euro. A fost depăşit de albume cu mai multe fotografii, unul cu manevrele militare din Dobrogea, din 1907, vândut cu 3.000 de euro, şi un altul cu imagini din Războiul de Independenţă, întocmit de legendarul Franz Duschek, vândut cu 9 mii.
Carol Popp de Szathmary s-a născut la 11 iunie, în anul 1812, această zi a anului fiind proclamată, două secole mai târziu, Ziua Naţională a Artei Fotografice. S-a născut când Napoleon invada Rusia şi a devenit unic în lume pentru că a inventat fotoreportajul de război, în Crimeea, patru decenii mai târziu, în timpul celebrului Război al Crimeii. Pierdut de Rusia, acest război a început cu ocuparea de către moscoviţi a principatelor române, aflate sub dominaţia, şi nu ocupaţia otomană. Împlinirea a două secole de la naşterea sa a prilejuit o serie de interesante şi remarcabile evenimente.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre împlinirea, chiar astăzi, a două secole de la naşterea lui Alexandru Ioan Cuza, uriaşă personalitate a istoriei românilor. Citindu-i CV-ul, dar mai ales studiind istoria acelor vremuri realizezi rolul şi fapta marelui domnitor. Avem timp să facem asta, să-l căutăm pe tânărul la Revoluţia din 1848, să-l vedem în exil, apoi întors în ţară chiar în 1858, ca ministru de război, cum a devenit soluţie pentru alegerea de domn de la Iaşi şi mai ales cum alegerea sa şi la Bucureşti a devenit geniala idee a unirii de facto a Moldovei şi Munteniei. Daţi deoparte toate textele infectate de formula virusată Mica Unire şi scormoniţi dincolo de şabloane, întrebaţi-vă de ce a stat în tron doar 7 ani, cât un mandat de preşedinte francez, şi de ce a plecat, alungat de cei care l-au urcat în tron. De asemenea, lăsaţi o lacrimă când aflaţi că a murit departe de ţară, în exil german, la numai 53 de ani, ca Bolintineanu ce avea să scrie "Viaţa lui Cuza-Vodă", în 1869.