English
Reporter: Cum ajută soluţiile NextUp companiile din construcţii?
Roxana Epure: Nevoile antreprenorului din construcţii sunt şi ele de planificare, achiziţie, cifre în timp real, iar acestea pot fi setate şi urmărite în softuri. Să dau nişte exemple concrete: un soft pe măsura ta te ajută să îţi previzionezi un buget de venituri şi cheltuieli şi un cash flow aferent. Poţi, prin gestionarea corectă şi în timp real al comenzilor de vânzare versus cele de cumpărare, să ai în permanenţă control asupra bugetului şi să urmăreşti totul mult mai uşor. Sunt şi procese de fluxuri specifice industriei, cum este nevoia să îţi planifici cât mai riguros posibil necesarul de materiale, să îţi ţii evidenţa contractelor semnate cu clienţii, a ratelor facturate, iar multiplele rapoarte fie din zona comercială, fie din cea financiară, îţi oferă orice informaţie managerială de care ai nevoie.
O altă zonă specifică este cea de salarizare, unde legislaţia s-a schimbat foarte mult în ultimii patru ani, facilităţile din domeniu fiind un ajutor pentru societăţile din industrie, iar o aplicaţie care ţine pasul cu legislaţia şi modificările aproape lunare, care îţi oferă rapoarte cu cheltuielile salariale necesare, nu poate decât să dea stabilitate şi claritate celor care iau decizii în astfel de firme.
Reporter: Ce operaţiuni specifice sunt necesare pentru companiile din construcţii?
Roxana Epure: Datorită timpului mare care se scurge în procesul de producţie în construcţii, de la planificarea iniţială şi până la finalizarea proiectelor şi vânzarea acestora, mai mult decât în alte domenii, planificarea resurselor, de toate genurile, este poate cea mai importantă operaţiune de care trebuie să se ocupe o firmă de construcţii.
Apoi, o evidenţă corectă a contractelor încheiate cu clienţii, în care să fie evidenţiate exact avansurile primite, la ce cursuri valutare, ce etape urmează la fiecare, este de asemenea o activitate complexă unde noi venim cu funcţionalităţi în întâmpinarea nevoilor unor astfel de societăţi.
Reporter: Cum a evoluat activitatea companiilor din industrie în ultimul an, ţinând cont de actualul context economic?
Roxana Epure: Cred că toţi ne aşteptăm la mişcări mai mari sau mai vizibile pe piaţa de construcţii şi imobiliare, dar realitatea din teren este că dinamica pieţei nu este atât de mare, nici în sens negativ, nici pozitiv, ba chiar poate ne-a surprins după 2020 cu investiţii în domeniu susţinute şi de cererea constantă de locuinţe, fie prin imboldul primit de programul guvernamental Prima Casă, fie prin creditele imobiliare.
Reporter: Cum a evoluat cererea pentru soluţiile NextUp din partea companiilor din construcţii?
Roxana Epure: Pe lângă cererea constantă din ultimii ani, care vine la pachet cu cerinţa din ce în ce mai mare a antreprenorilor de a trece de la excel la aplicaţii care să le ofere informaţii în timp real, în ultimul an au venit şi mai multe societăţi către noi odată cu obligativitatea pentru unele tipuri de firme, de a depune o nouă raportare despre care noi am tot vorbit şi despre care am tot atenţionat: SAF-T.
Credem că un soft potrivit îţi acoperă atât nevoile operaţionale de business, cât şi cele financiare şi de raportare către stat.
Reporter: În ce măsură sunt companiile din construcţii deschise în faţa digitalizării şi cât de important este acest lucru pentru industrie?
Roxana Epure: Cred că ultimii ani au obligat atât firmele, cât şi instituţiile statului să treacă de la pixul pe hârtie sau, în cel mai bun caz, excelul, la aplicaţii care să le ajute în a ţine informaţiile în timp real şi deciziile sub control pe baza unor date şi cifre obţinute din raportările puse la dispoziţie de astfel de aplicaţii. Nici societăţile de construcţii nu sunt ocolite de astfel de transformări, de dorinţa de a ţine evidenţa veniturilor şi cheltuielilor pe proiecte şi centre de cost, pe dorinţa de a şti mereu unde se află.
Concluzia este că inclusiv firmele din domeniu sunt din ce în ce mai deschise către digitalizare, iar solicitările venite către noi din partea din ce în ce mai multor societăţi din domeniu, cu cerinţe care vin fie din nevoi de rapoarte şi fluxuri generale, fie din nevoi specifice unora dintre ele, este pentru noi o confirmare a celor spuse mai sus.
Reporter: Din solicitările şi feedbackul industriei de construcţii, care consideraţi că rămân principalele provocări ale domeniului?
Roxana Epure: Sunt două blocaje sau provocări. Una este strict legată de educaţia business ownerilor de a se uita la afacerea lor prin cifre. Rapoarte în timp real, notificări despre materii prime, despre vânzări, despre discounturi, durata lucrărilor, costul lor estimat versus costul real - toate astea sunt indicatori la care managementul ar trebui să se uite în timp real şi pe baza cărora să ia decizii.
A doua este un aspect care ne impactează pe toţi, în orice industrie am activa: instabilitatea legislativă şi creşterea aproape peste noapte a unor costuri de producţie (materii prime şi materiale de construcţii, salarii). Acestea lovesc exact în ceea ce precizam şi la începutul discuţiei noastre: planificarea cât mai riguroasă, previzionarea cât mai corectă a unui buget de venituri şi cheltuieli de care tu, ca antreprenor, te străduieşti să te ţii, dar peste noapte te trezeşti cu alte reguli ale jocului.
Se vorbeşte din ce în ce mai des în spaţiul public de dorinţa de a limita, dacă nu de a scoate cu totul, facilităţile fiscale oferite domeniului construcţiilor în 2019. Dacă această modificare se va petrece aşa cum a fost şi introdusă, peste noapte, impactul asupra firmelor din domeniu este uşor de ghicit şi mai departe bulgărele care se va rostogoli în toată economia: şomaj crescut în domeniu, preţuri şi mai mari în domeniul locuinţelor, credite şi mai scumpe la bănci etc.
Milităm pentru o stabilitate legislativă care să ne dea nouă tuturor posibilitatea să facem previziuni pentru termen scurt şi mediu, chiar şi lung. Asta înseamnă timp să înţelegem impactul legilor, să avem norme clare din start, să avem timp de reacţie şi pregătire a business-ului de care ne ocupăm. Tocmai în contextul acesta instabil şi impredictibil cifrele de care spun mai sus sunt aliaţii cei mai buni: măcar în curtea proprie să am predictibilitate şi siguranţa că iau decizii bune, nu?
Reporter: Mulţumesc!
(Interviu preluat din revista BURSA Construcţiilor)
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. In bine !
(mesaj trimis de anonim în data de 07.08.2023, 14:17)
Fara facilitati, economia se va insamstosi. Restul sunt povesti.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 07.08.2023, 17:18)
În loc să revigoreze piaţa imobiliară rezidenţială, care a scăzut cu 30% în numai un an din cauza inflaţiei, creşterii dobânzilor şi a temerilor legate de criză, premierul Marcel Ciolacu o îngroapă şi mai mult, cu noile măsuri propuse: creşterea TVA de la 5% la 9% pentru vânzăirle de apartamente noi până în 600.000 de lei (120.000 de euro), o taxă de 5% pentru prima vânzare rezidenţială, introducerea unui impozit suplimentar de 1% pe proprietate pentru mai multe apartamente care depăşesc 2,5 milioane de lei.
Nu există o economie care să meargă bine iar piaţa imobiliară să meargă prost, ci dimpotrivă.
În loc să deblocheze piaţa imobiliară - care paradoxal nu suferă de lipsă de bani nici din partea dezvoltatorilor, nici din partea clienţilor - prin scăderea TVA de la 19% la 5% la vânzarea apartamentelor care depăşesc 600.000 de lei şi chiar scăderea TVA de la 5% la 1% pentru apartamentele sub acest nivel pe o perioadă de doi ani astfel încât să se deblocheze acum piaţa, să se vândă stocurile de apartamente de miliarde de euro care sunt deja construite şi apoi să se reia din nou cliclul de construcţie, premierul Ciolacu, prin noile măsuri de taxare pe zona imobiliară, o blochează şi mai mult.
Ceea ce va rezulta prin noile măsuri va fi o scădere în continuare a tranzacţiilor imobiliare, o creştere a preţurilor pentru proprietăţile care oricum nu se vând, o scădere a ofertei de noi apartamente, pentru că nu se va mai construi nimic.
Degeaba se duce premierul Ciolacu să verifice dacă supermarketurile au scăzut preţurile produselor alimentare de la 1 august (ce ironie, premierul verifică rafturile supermarketurilor, unde o bună parte din produse sunt de import), când piaţa cea mai locală, cea mai naţională, care are gradul de import cel mai redus şi factorul de multiplicare cel mai mare în economie, şi aici mă refer la piaţa construcţiilor rezidenţiale, este blocată, iar Ciolacu o blochează şi mai mult.
Piaţa imobiliară rezidenţială are un ciclu de producţie de 2-3 ani din momentul achiziţiei terenului, proiectării, dezvoltării construcţiei şi până la vânzarea apartamentelor. Un apartament nou nu se face peste noapte, ca la cutiile de lego.
Dacă apartamentele stau pe stoc şi nu sunt vândute până la terminarea proiectului, toată lumea are de suferit.
Un apartament de 75.000 de euro-80.000 de euro-100.000 de euro-120.000 de euro-1 milion de euro nu are în spate numai dezvoltatorul, pe care lumea îl consideră lacom, tâlhar, care câştigă pe spinarea cumpărătorilor. Până să ajungă dezvoltatorul să câştige cel mult 40% dintr-un proiect, care în trei ani înseamnă sub 15% pe an, în spatele apartamentului se află arhitecţii, proiectanţii, furnizorii de materiale de construcţii, care angajează oameni, plătesc taxe, plătesc TVA, plătesc impozit pe profit etc. Iar după vânzarea apartamentului, urmează cei care livrează faianţă, vopsea, mobilă, electrocasnice, home-deco etc. şi care şi ei, la rândul lor, plătesc taxe.
Problema este că asociaţiile de dezvoltatori nu ies în faţă să explice cum este structurată construcţia unui apartament, ce furnizori sunt implicaţi, iar apoi cine mai intervine pe tot lanţul şi ce taxe, impozite şi contribuţii către stat plăteşte fiecare.
Guvernul Ciolacu vrea să mărească taxele pentru zona rezidenţială, în condiţiile în care nici ceea ce este acum deja construit nu se vinde. În aceste condiţii, ce bani suplimentari să strângă Fiscul?
Piaţa imobiliară rezidenţială este deja în recesiune, iar premierul Ciolacu o trimite acum într-o criză care va lovi nu pe dezvoltatorii lacomi care nu mai fac bani şi care trebuie impozitaţi, ci va lovi în lanţ toată economia.
Premierul Ciolacu vrea să impoziteze cu 5% prima vânzare de clădire rezidenţială pentru că i-a spus cineva că sunt cumpărători care fac speculă cu apartamentele, adică le cumpără de pe planşă şi când sunt gata le vând cu un preţ mai mare.
Toţi aceştia, pe care lumea îi vede ca pe nişte speculatori, au rolul lor în această piaţă, pentru că susţin în faza iniţială dezvoltarea unui proiect imobiliar. Ei cumpără ceea ce există doar pe planşă, poate dezvoltatorul nici nu are scoasă autorizaţia de construcţie, ci are doar o machetă, dar prin faptul că deja rezervă apartamente şi plătesc nişte avansuri, un proiect imobiliar începe să se mişte şi începe să producă valoare adăugată în economie. Aceşti primi investitori sunt cei care îşi riscă banii pentru că nu ştiu dacă proiectul va fi gata şi dacă vor avea cumpărători.
Din cauza faptului că piaţa imobiliară este blocată, că tranzacţiile au scăzut, sunt investitori care au cumpărat apartamente acum doi ani de pe planşă iar acum nu pot să le vândă, iar cu fiecare lună care trece ei pierd bani. Aceşti primi cumpărători au rolul lor pentru că de fapt acordă unbridge loan dezvoltatorului.
Bineînţele s că în momentul în care reuşesc să vândă apartamentele şi să câştige din diferenţa de preţ toată lumea spune că sunt speculatori şi că uite ce uşor se fac banii.
Cunosc investitori care au băgat milioane de euro înainte să crească inflaţia şi dobânzile, iar acum îşi calculează pierderile înregistrate. Dacă şi-ar fi ţinut banii la bancă în loc să-i îngroape în apartamente pe care nu reuşesc să le vândă, ar fi câştigat mult mai mult din creşterea dobânzilor decât din diferenţa de preţ per apartament. Dar până la urmă asta este problema lor.
Cei care se instalează la Palatul Victoria nu înţeleg piaţa imobiliară rezidenţială şi importanţa ei nu numai din puncte de vedere economic, dar şi din punct de vedere demografic şi social.
România are o problemă demografică – natalitatea scade, iar tinerii continuă să plece din ţară. În loc să încurajeze rămânerea în ţară şi mai ales creşterea natalităţii prin programe imobiliare – de exemplu, subvenţionarea de către stat a celei de a treia camere pentru un copil - premierul Ciolacu taxează şi mai mult piaţa imobiliară.
Cum să faci copii dacă nu ai unde să stai, în primul rând? Guvernul, indiferent de numele lui, ar trebui să plătească a treia, şi a patra, şi a cincea cameră dintr-un apartament, pentru fiecare copil din familie.
Prin măsurile pe care vrea să le ia, premierul Ciolacu va descuraja natalitatea, cel puţin din punct de vedere locativ, va scumpi apartamentele, îi va determina pe oameni să locuiască mai prost şi îi va arunca pe mulţi să locuiască în chirie.
Să nu uităm că aceste chirii au crescut cu peste 30% în ultimul an şi vor creşte în continuare dacă tinerii vor considera că este prea scump să-şi cumpere un apartament.
Aşa cum am spus la început, paradoxul pieţei imobiliare rezidenţiale este că are bani - şi dezvoltatorii au bani, şi clienţii a bani -, dar totul este blocat. Principala motivaţie a fost creşterea dobânzilor şi faptul că tinerii nu se mai încadrau în scoring, dar băncile au început să scadă dobânzile şi le vor scădea în continuare.
Premierul Ciolacu, cele două partide – PSD, PNL – tot susţin că vor în primul rând dezvoltarea capitalului autohton, românesc.
Nu există piaţă mai locală care să aibă mai mult capital românesc decât piaţa imobiliară rezidenţială. Noi nu avem mari jucători străini pe zona rezidenţială care să fie prezenţi în România. 99% din capital este românesc, iar premierul Ciolacu, prin noile măsuri, atacă în plin capitalul românesc.
În IT, multinaţionalele plătesc în România doar salariile, iar restul este în afară.
În agricultură, cea mai mare parte a recoltei se duce în afară, iar valoarea adăugată rămasă în ţară este foarte mică. Dacă s-ar face o comparaţie între această valoare adăugată care rămâne în România şi subvenţiile primite de agricultori, s-ar putea să avem o mare surpriză.
Pe zona imobiliară, cei mai mulţi bani, adică aproape toţi, rămân aici.
Premierul Ciolacu nu înţelege acest lucru.
Toată lumea crede că economia va reuşi să se menţină pe creştere în acest an. Dacă vom avea un plus, el va fi sub aşteptări, pentru că deja economia pierde accelerat din viteză.
Cu noile măsuri, cel puţin pe zona rezidenţială, economia va pierde şi mai mult din viteză, iar la anul, când nimeni nu are chef de muncă pentru că sunt alegeri, ne vom trezi cu o criză economică din care nu ştiu cum vom ieşi.
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 07.08.2023, 19:15)
Strabunicul m-a invatat de mic:
Daca vrei sa vezi ce face economia "Te uiti sa vezi ce fac macaralele la orizont"!
Cu cat agitatia este mai mare cu atat risc mare in fata de crash!
Cu cat "lenea este mai mare" cu atat cresc executarile in portofoliile bancare tinute la tupe ascunse (active toxice dar nevandute inca).
Economia face ce fac imobiliarele si nu invers!
Daca imobiliarele tusesc economia raceste sau intra in "covid19-2020 rent crash" sau covid 2026-2028 rent crash hard in 2028-2030"!!! in valute!
PS: inca e crack up boom!
s c c r e t