Dacă tiparniţa monetară nu se mai cheamă tiparniţă, mai este tiparniţă?

O întrebare recentă din ziarul BURSA, referitoare la repornirea tiparniţei din Statele Unite, a primit un răspuns extrem de rapid.

În cadrul unei conferinţe de la Denver, organizate de National Association for Business Economics, preşedintele Federal Reserve, Jerome Powell, a anunţat că va fi reluat, în curând, programul de achiziţie a titlurilor de stat prin tipărire.

Titlurile "ţintă" sunt, de această dată, obligaţiunile guvernamentale americane pe termen scurt, care vor fi cumpărate pentru a îmbunătăţi condiţiile de lichiditate de pe piaţa interbancară.

Se pare că operaţiunile repo lansate în urmă cu trei săptămâni nu mai sunt suficiente. În acest interval, bilanţul Federal Reserve a crescut cu peste 180 de miliarde de dolari, o creştere care a "şters" declinul din ultimele 6 luni (vezi graficul).

"Creşterea bilanţului în scopul unei mai bune administrări a rezervelor nu trebuie confundată cu programele de achiziţie a activelor financiare din perioa­da crizei financiare", a subliniat preşedintele băncii centrale americane. De asemenea, "achiziţiile de obligaţiuni guvernamentale pe termen scurt nu ar trebui să afecteze substanţial poziţia politicii monetare".

În cadrul discuţiilor ulterioare, Jerome Powell a subliniat, din nou, că "nu este vorba despre relaxare cantitativă". Dar atunci ce este?

Circulă pe Internet vorba unui anonim, care spune că "nu ştiu ce este mai rău: oamenii care mint, sau oamenii care consideră că suntem suficient de proşti pentru a le crede minciunile".

"Este cu adevărat revoltător să vezi cum Powell şi apologeţii Federal Reserve declară că noua injecţie de lichiditate nu este relaxare cantitativă", a scris analistul financiar Michael Lebowitz pe contul său de Twitter.

Un alt analist, Garic Moran, a scris, tot pe Twitter, că pe vremea când era în facultate nu exista noţiunea de "relaxare cantitativă", iar când aceasta a fost "inventată", băncile centrale au susţinut că nu este vorba despre o monetizare a datoriilor, deoarece procesul va fi inversat.

După cum se vede, dobânzile zero sau negative şi pornirea tiparniţei au făcut acest lucru imposibil. Cu toate acestea, nimeni nu vrea să recunoască deschis că monetizarea datoriilor este singura "soluţie" în etapa finală a procesului de creare a banilor din nimic prin creditare.

Acum propaganda este îndreptată către crearea percepţiei că nu este nimic în neregulă cu repornirea tiparniţelor, iar acestea chiar pot funcţiona pe termen nedefinit şi fără efecte negative semnificative.

Economistul Robert Wenzel, editorul publicaţiei online Economic Policy Journal, a preluat afirmaţia lui Powell, conform căreia nu este vorba despre relaxare cantitativă, şi a subliniat că noul program nu va conduce la creşterea masei monetare doar în condiţiile în care Federal Reserve va retrage lichiditate din altă parte.

"Mă întreb câteodată dacă Fed-ul ştie ce face", mai scrie Wenzel, în opinia căruia "banca centrală a fost cu adevărat norocoasă că nu a aruncat economia în aer până acum".

Pe fondul noilor declaraţii ale lui Jerome Powell, Financial Times scrie că 58,5% dintre băncile centrale la nivel global au redus dobânda de politică monetară în T3 2019.

Informaţia din FT a apărut la un interval foarte scurt de la publicarea unor analize pe site-ul BIS (Bank for International Settlements), unde se arată că "programele de stimulare ale băncilor centrale distorsionează pieţele financiare".

Economiştii de la BIS avertizează că "rezultatul poate fi o funcţionare defectuoasă a pieţelor când se va reduce dimensiunea bilanţurilor unor mari bănci centrale".

Acţiunea Federal Reserve, dar şi decizia BCE de reluare a programului de tipărire, arată că nu ar trebui să exis­te niciun motiv de "îngrijorare" la nivelul aşa-numitei "bancă a băncilor centrale", deoarece bilanţurile marilor bănci centrale nu vor fi "normalizate" niciodată şi, în plus, nici nu mai există pieţe care să funcţioneze "defectuos", din simplul motiv că deja nu mai există pieţe.

Înainte de discursul lui Jerome Powell, economistul spaniol Daniel Lacalle scria că "justificarea problemelor de pe piaţa repo ar fi fost uşoară dacă nu ar fi depăşit o zi", însă "apelarea la un program de relaxare cantitativă deghizat" a schimbat radical situaţia.

"Ceea ce avem acum sunt simptomele unei probleme mai mari care se manifestă prin fenomene aparent fără legătură între ele", scrie Lacalle, în opinia căruia "ne confruntăm cu simp­tome ale saturării datoriilor şi acumulării masive a riscurilor".

Doar în urmă cu câteva zile, economistul spaniol se aştepta ca "injecţiile de lichiditate ale Fed-ului să devină ceva normal", deoarece "distrugerea mecanismului creditării prin manipularea constantă a dobânzilor şi lichidităţii a condus la crearea unei bule speculative mult mai mare decât îşi poate imagina cineva".

Preşedintele Federal Reserve tocmai i-a confirmat aşteptările. Oare cât va mai trece până când speranţa se va transforma în panică şi disperare?