Pierderea de locuri de muncă şi de lucrători calificaţi şi cu experienţă în sectorul bancar comportă riscuri macro-prudenţiale, a declarat Nicolae Dănilă, membru în Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României (BNR), în cadrul Forumului-dezbatere "Academica BNR" 2013, ediţia a II-a, Constanţa.
Domnia sa a spus: "Situaţia actuală a sistemului bancar din România arată că acesta este bine capitalizat, în ciuda variaţiei rentabilităţii şi a creşterii riscului de credit. În aceste condiţii, se poate considera că eliberarea personalului redundant nu ar putea decât să îmbunătăţească rentabilitatea şi productivitatea. Însă soluţia suprimării de locuri de muncă poate fi privită cel puţin din două perspective. Una, care susţine că înainte de criză sistemul bancar ajunsese la dimensiuni mult prea mari şi, ca atare, resursele de capital umane erau alocate sub-optimal în economie, iar alta, pe care o împărtăşesc, demonstrează că pierderea de locuri de muncă şi de lucrători calificaţi şi cu experienţă în sectorul bancar comportă riscuri macro-prudenţiale".
Potrivit acestuia, managementul resurselor umane din sectorul bancar românesc poate deveni un risc sistemic, iar scăderea numărului de personal poate deveni un risc macro-prudenţial, dacă băncile nu pot să îşi redreseze dezechilibrele pe maturităţi (inclusiv din punct de vedere al costurilor).
Oficialul BNR a precizat: "Scăderea numărului de angajaţi din sectorul bancar a fost destul de abruptă, după 2010. Aceasta a echivalat cu pierderea de aptitudini utile şi capabile de a menţine sau creşte productivitatea într-o perioadă de timp scurtă. Pentru comparaţie, trebuie arătat că sectorul servicii financiare în economia UE27 angaja în 2006 circa 5,6 milioane de persoane (ceea ce reprezenta 2,7% din totalul numărului de angajaţi). O informaţie utilă despre ceea ce a însemnat ajustarea sectorului financiar la nivel mondial este aceea că în perioada de 18 luni cât a durat prima parte a crizei financiare (august 2007 - februarie 2009) numai sectorul bancar a concediat 325.000 de persoane, fără a include restul serviciilor financiare care sunt conexe sectorului bancar. În România, ţară emergentă din UE, având ca necesitate obiectivă stabilirea şi implementarea unui program sustenabil de realizare a convergenţei nominale şi reale, utilizarea forţei de muncă trebuie analizată şi tratată cu măsuri echilibrate".
Acesta a mai spus că, în general, după declanşarea crizei financiare, băncile au putut în acelaşi timp să reducă personalul şi să îşi menţină portofoliul (şi mai apoi să îl scadă treptat), prin externalizarea (şi/sau mai apoi vânzarea) creditelor neperformante către firme specializate de recuperare.
Nicolae Dănilă a menţionat: "Alegerea făcută rezolvă problema portofoliului de credite neperformante, dar nu ajută în niciun fel băncile să revină la statutul lor de bază - acela de intermediari. Acesta presupune înainte de orice apropierea de client şi cunoaşterea mai bună a acestuia şi a nevoilor sale, concomitent cu un bun management al riscurilor. Cum mai putem vorbi de un parteneriat pe termen lung bancă-client în condiţiile în care clientul este < aruncat > în braţele unui recuperator care în mai toate cazurile nu-l poate ajuta financiar pentru redresare? Mai poate avea clientul încredere în bancă, dacă aceasta i-a luat umbrela încă din momentul în care au început să cadă primii stropi de ploaie?''