De ce nu poate NATO să învingă într-un război convenţional împotriva Rusiei

Marco Rubio, Secretarul de Stat american, a declarat într-un interviu recent că, "prin lipsa de onestitate, administraţia anterioară a făcut oamenii să creadă că Ucraina va fi capabilă nu doar să învingă Rusia, ci să o distrugă, să o împingă înapoi la cum arăta lumea în 2014", iar apoi a subliniat că "trebuie să fim realişti cu privire la înfrângerea Ucrainei", o ţară care "a fost împinsă înapoi cu 100 de ani".

Evoluţia conflictului şi situaţia actuală impun începerea urgentă a negocierilor de pace, mai ales în condiţiile în care Rubio recunoaşte inevitabilitatea revenirii la multipolaritate, deoarece "nu este normal ca lumea să aibă, pur şi simplu, o putere unipolară".

Dar cine se va aşeza la masa negocierilor şi în ce condiţii? Pentru a răspunde întrebării este foarte utilă o întoarcere la analiza strategică a organizaţiei RAND, din aprilie 2019, publicată sub titlul "Extending Russia, Competing from Advantageous Ground".

Printre măsurile geopolitice recomandate era "furnizarea de ajutor letal Ucrainei", o recomandare însoţită şi de evaluarea riscurilor.

"O creştere a asistenţei americane pentru securitate acordată Ucrainei ar conduce probabil la o creştere proporţională, atât a ajutorului acordat de Rusia separatiştilor, cât şi a forţelor militare ruse din Ucraina, menţinând astfel conflictul la un nivel de intensitate ceva mai ridicat", se arată în analiza de la RAND, unde se mai avertizează că "Rusia ar putea contra-escalada, angajând mai multe trupe şi împingându-le mai adânc în Ucraina. Rusia ar putea chiar preîntâmpina acţiunea SUA, escaladând înainte de sosirea oricărui ajutor suplimentar din partea SUA".

Cu alte cuvinte, toate lumea ştia că acţiunile SUA vor provoca o reacţie dură a Rusiei, adică toată naraţiunea construită în jurul "atacului neprovocat" trebuie privită dintr-o altă perspectivă.

"Preluarea unei părţi mai mari din Ucraina nu ar face decât să sporească povara (n.a. asupra Rusiei), chiar dacă pe seama poporului ucrainean. Cu toate acestea, o astfel de mişcare ar putea avea, de asemenea, un cost semnificativ pentru Ucraina şi pentru prestigiul şi credibilitatea Statelor Unite. Aceasta ar putea produce un număr disproporţionat de mare de victime ucrainene, pierderi teritoriale şi fluxuri de refugiaţi. Ar putea chiar conduce Ucraina la o pace dezavantajoasă", se mai arată în documentul de la RAND, organizaţie implicată în elaborarea strategiilor NATO din perioada postbelică.

Acum Volodimir Zelensky declară pentru Associated Press că "excluderea Ucrainei din negocierile între Rusia şi SUA cu privire la război este foarte periculoasă".

Dacă Zelensky ar fi fost mai puţin credul în ceea ce priveşte "rolul" care i-a fost atribuit, ar fi ştiut că nu a fost niciodată vorba de Ucraina, ci despre confruntarea dintre Rusia şi NATO.

Ucraina doar a "donat" sângele. Şi pământ. Tot mai mult pământ.

Pe de altă parte, toate riscurile descrise în analiza de la RAND s-au materializat, iar consecinţele sunt dezastruoase, nu doar pentru Ucraina, ci şi pentru NATO.

Acesta este contextul în care un fost ofiţer de rang înalt în cadrul Marinei Britanice şi NATO susţine că NATO nu poate să învingă într-un război convenţional împotriva Rusiei.

Steve Jermy a fost comodor al Marinei Regale. A participat la campania din Insulele Falkland, la campania din Marea Adriatică în timpul războiului din Bosnia şi a fost director de strategie al Ambasadei Marii Britanii din Afganistan.

Recent a scris în Responsible Statecraft, revista online a Institutului Quincy, că "acum NATO nu poate învinge într-un război împotriva Rusiei". Argumentele sale sunt foarte greu de respins şi reprezintă o "pregătire" pentru viitoarele "negocieri", care vor pleca doar de la condiţiile impuse autoritar de Rusia.

După ce subliniază că "amatorii vorbesc de tactică, profesioniştii studiază logistica", comodorul Jermy susţine că "spre deosebire de Rusia, nicio ţară NATO nu este mobilizată industrial pentru război, după cum arată faptul că Rusia produce mult mai multe obuze de 155 mm".

Acest "simplu" fapt evidenţiază ceva deosebit de important: minciuna conform căreia Rusia se pregăteşte să atace Europa, după cum mai subliniază fostul ofiţer britanic.

Explicaţia este simplă: dacă autorităţile din NATO ar fi crezut aşa ceva, atunci s-ar fi trecut la mobilizarea generală pe scară largă şi la accelerarea producţie de muniţie şi armament.

Dar de ce ar face astfel de declaraţii publice un fost oficial de rang înalt al Marinei Britanice şi NATO? Nu ştie că trebuie să fim toţi uniţi în faţa unei ameninţări existenţiale fără precedent în istoria Europei, care poate fi stăvilită doar de conducătorii actuali ai Europei şi NATO, eroi de epopee în faţa cărora Cidul nu are nicio şansă?

Dar argumentele nu se opresc aici. Comodorul Jermy subliniază că "pentru a avea cea mai mică şansă de succes într-un război Rusia - NATO, trupele americane trebuie plasate în Europa pe scară largă". Asta presupune transport pe mare, adică expunere majoră în faţa atacurilor submarinelor ruseşti.

"În calitate de fost specialist în război subacvatic, nu cred că NATO dispune în prezent de forţele antisubmarin sau de luptă împotriva minelor necesare pentru a proteja liniile maritime de comunicaţii ale Europei", mai scrie ofiţerul britanic.

În plus, este nevoie şi de protejarea importurilor de hidrocarburi ale Europei, sursă majoră de energie în cazul unui conflict cu Rusia, iar forţele disponibile nu sunt suficiente.

Al treilea argument al lui Steve Jermy este că "aeroporturile noastre, porturile, bazele de antrenament şi logistice vor fi expuse atacurilor convenţionale cu rachete balistice, faţă de care avea mijloace de apărare extrem de limitate" sau "niciun fel de apărare, dacă este vorba despre rachetele Oreşnic".

"Un Oreşnic care loveşte cu Mach 10+ ar devasta o fabrică, o bază navală sau aeriană a NATO", după cum mai accentuează ofiţerul britanic.

Dependenţa Europei de importurile de gaze naturale lichefiate reprezintă o altă vulnerabilitate majoră, mai ales în condiţiile în care atacul asupra unui terminal GNL are consecinţe aproape echivalente unei detonaţii atomice.

Al patrulea argument îl reprezintă diferenţa dintre forţele eterogene ale alianţei NATO şi cele omogene ale Rusiei. "Din experienţă spun că forţele NATO sunt foarte entuziaste, dar au un nivel foarte diferit din punct de vedere al capacităţilor tehnice şi al eficienţei pregătirii", scrie comodorul britanic, în timp ce "armata rusă are acum aproape trei ani de experienţă pe câmpul de luptă şi este cea mai pregătită la nivel mondial".

Argumentele ofiţerului britanic mai includ sistemul decizional greoi al NATO, care presupune comunicarea permanentă între Cartierul General şi capitalele naţionale, dar şi "acuzaţii" mult mai grave, cum ar fi aceea că "NATO nu poate face strategie".

"Am fost şocat să constat că NATO nu avea nicio strategie de campanie în Afganistan în 2007", scrie Jermy, iar apoi subliniază că "în 2022, în pofida numeroaselor avertismente ale Rusiei cu privire la faptul că extinderea NATO constituie o linie roşie, NATO a fost complet nepregătită, din punct de vedere strategic, pentru posibilitatea evidentă de izbucnire a unui război".

Mult mai grav este faptul că şi în 2025 strategia NATO pentru Ucraina este opacă şi poate fi cel mai bine rezumată prin "dublează miza şi speră".

Concluziile fostului ofiţer britanic de rang înalt ar trebui să dea de gândit tuturor propagandiştilor care susţin că un război împotriva Rusiei ar putea fi uşor câştigat de NATO, dar mai ales celor care vor fi trimişi în prima linie de politruci idioţi şi iresponsabili, care nici măcar nu ştiu cum se scrie cuvântul "istorie".

"Nu se poate presupune o victorie uşoară a NATO şi mă tem că opusul mi se pare mult mai probabil", subliniază Steve Jermy, în condiţiile în care "NATO se poziţionează ca apărător al Europei, dar nu are capacitatea industrială de a susţine lupta de la egal la egal, depinde în totalitate de forţele americane pentru o şansă minimă de succes, nu este în măsură să îşi apere în mod satisfăcător liniile maritime de comunicaţii împotriva submarinelor ruseşti sau infrastructura industrială şi de antrenament împotriva bombardamentelor balistice strategice, este alcătuită dintr-un amestec divers de forţe convenţionale şi nu are capacitatea de a gândi şi acţiona strategic".

Cum adică "opusul mi se pare mult mai probabil"? Ce vrea să insinueze ofiţerul superior britanic?

În opinia sa, "NATO există acum pentru a face faţă ameninţărilor create de propria sa existenţă", însă "nu are capacitatea de a învinge principala ameninţare pe care a creat-o existenţa sa".

În aceste condiţii, a mai rămas doar "să purtăm o conversaţie sinceră despre viitorul NATO" şi "să găsim răspunsul pentru două întrebări".

Prima este cum se poate reveni la pacea durabilă în Europa, iar a doua are un caracter existenţial pentru alianţa nord-atlantică: "Este NATO principalul obstacol în calea acestei păci durabile?".

Slugile europene trebuie să ceară stăpânului de peste Ocean clarificarea urgentă a situaţiei, deoarece nu mai au prea mult timp până când "răspunsul" va veni "în plic" de la Moscova şi va include tot felul de "condiţii necondiţionate".